Armistițiul menit evacuării civililor din Oleșki, oraș aflat sub ocupație rusă, a adus speranță dar și teamă în Herson, pe malul opus al Niprului. Un reporter DW originar din Herson a relatat de la fața locului.
Orașul Herson, din sudul Ucrainei, a fost ocupat rapid de trupele ruse la începutul invaziei pe scară largă lansate în februarie 2022. În noiembrie 2022, armata ucraineană a reușit însă să recucerească orașul.
De atunci, Hersonul a fost bombardat aproape zilnic de armata rusă timp de peste 1.400 de zile. Orașul a fost ținta tirurilor de artilerie și rachete, au fost lansate bombe aeriene și mine antipersonal, iar drone de atac au efectuat în mod repetat raiduri asupra zonei.
Potrivit administrației militare ucrainene din Herson, numai între lunile mai și octombrie ale acestui an, atacurile rusești au provocat moartea a 167 de persoane și rănirea altor 2.215.
Săptămâna trecută, însă, bombardamentele au încetat temporar. Puțini credeau că armistițiul convenit pentru evacuarea civililor din Oleșki, oraș ocupat de Rusia situat pe malul opus al fluviului Nipru, va fi respectat.
Drumuri dificile chiar și pentru cumpărături
Din toamna anului 2024, atacurile constante cu drone rusești reprezintă cea mai mare amenințare pentru Herson și satele din împrejurimi. În regiune trăiesc în prezent aproximativ 75.000 de oameni.
În luna august, autoritățile au început să acopere cu plase de protecție și străzile din cartierele nordice ale orașului, care până atunci nu puteau fi atinse de dronele rusești de mici dimensiuni. Măsura a fost luată pentru a reduce riscul atacurilor și pentru a oferi locuitorilor o minimă protecție în viața de zi cu zi.
Oamenii rămași în „zona morții”
Celelalte cartiere ale orașului aflate pe malul Niprului sunt considerate de multă vreme o adevărată „zonă a morții”. Trecând cu grijă pe lângă blocuri carbonizate, clădiri istorice avariate și proprietăți private distruse, înaintăm pe o stradă aproape pustie.
Un bărbat în vârstă se apropie împingând un cărucior de cumpărături. Andrii povestește că vine din centrul Hersonului, unde a mers să-și facă proviziile, și se întoarce spre Antonivka, o localitate de pe malul Niprului, aflată chiar vizavi de Oleșki. Mai are de parcurs opt kilometri.
„Mă bucur că acum putem merge pe drumul direct și nu trebuie să ocolim pe poteci prin noroi până la genunchi”, spune el. Apoi adaugă: „Trăim în condiții foarte grele, fără electricitate și fără apă. Oamenii colectează apă de ploaie, pentru că nu pot ajunge la malul râului.”
Încercările de a repara rețeaua electrică și sistemul de alimentare cu apă au fost abandonate încă din 2023. La prima vedere, ai putea crede că Antonivka a fost complet distrusă. Totuși, casa lui Andrii, după cum spune chiar el, „este încă în picioare”. Ca mulți dintre cei întâlniți aici, nici el nu se mai gândește la evacuare.
„La ce bun?”, întreabă Volodimir, care tocmai trece pe lângă noi și intră în conversație. El locuiește împreună cu alte trei femei în vârstă într-un bloc cu cinci etaje care, în mod aproape miraculos, a rămas intact.
„Cum să mă descurc într-un oraș străin cu 2.000 de hrivne (aproximativ 40 de euro) ajutor pentru relocare? Aici am apartamentul meu, iar sora mea din Kiev îmi plătește utilitățile”, spune bărbatul, cu o voce puternică și răgușită, după ce a supraviețuit deja mai multor explozii provocate de bombe.
O șansă pentru reparații urgente
În depărtare se aud explozii. Militarii explică faptul că este vorba despre operațiuni de deminare care se desfășoară pe ambele maluri ale Niprului.
De la instituirea armistițiului, autoritățile avertizează în permanență asupra pericolului ridicat reprezentat de mine. În ultimele săptămâni, dronele rusești au împrăștiat în masă mine antipersonal în regiunea Herson, transformând o mare parte a zonei într-un teritoriu extrem de periculos pentru civili.
Prietenul meu din școală, Maksim, mi-a trimis o fotografie cu aceste mine camuflate. Mi-a spus că ar conține TNT și m-a avertizat să fiu foarte atent pe unde calc.
Maksim lucrează pentru compania regională de distribuție a energiei electrice și în prezent are foarte mult de lucru. Echipe întregi de electricieni se deplasează pentru reparații în sate pe care nu le-au mai vizitat de ani de zile. El însuși transportă în grabă echipamentele care au mai rămas intacte dintr-un depozit situat la jumătatea drumului spre Antonivka.
Și alte servicii municipale profită de această perioadă de acalmie. Lucrătorii repară rețelele de apă, amenajează noi adăposturi antiaeriene, tund tufele de trandafiri din piața aflată în fața clădirii distruse a administrației regionale și adună frunzele de toamnă de pe străzi.
Armata rusă profită de armistițiu
Strada Păcii, de-a lungul căreia se întinde o piață, este acoperită cu plase de protecție. În ele s-au adunat grămezi de frunze aurii de toamnă. „Arată frumos, dar cel mai important este că nu doar piața, ci și casele din jur sunt protejate de drone”, spune Tetiana, care locuiește în apropiere și vinde pizza.
După ce își vinde întreaga marfă, ea stă de vorbă cu o prietenă care a adus produse lactate din regiunea învecinată Mîkolaiv. Tetiana are un câine pe nume Leoncik. „Când se apropie o dronă, se uită la mine întrebător, de parcă ar vrea să știe ce trebuie să facă: să fugă sau să se ascundă? Sau începe să latre la dronă de pe balcon. Acum două-trei luni, la noi ardeau mașini în fiecare zi. Dar acesta este orașul meu. Aici m-am născut, aici trăiesc”, spune femeia.
Tarabe cu smântână, fructe, carne și îmbrăcăminte sport, alături de cărucioare pentru cumpărături, mărginesc strada. Locuitorii orașului se plimbă printre ele ca pe vremuri, înainte de război. „Oamenii au ieșit din nou pe străzi și circulă mașini. Înainte, toată lumea își rezolva treburile în grabă”, povestește Oleksandra, care a venit în oraș împreună cu fiica ei pentru a-și vizita bunica.
„Mi-aș dori să rămână așa, dar tuturor le este teamă că armistițiul se va termina și atunci situația va deveni din nou foarte gravă”, spune femeia.
Aceste temeri sunt împărtășite atât de autoritățile locale, cât și de militari. Potrivit acestora, trupele ruse au profitat până acum de armistițiu pentru a transfera noi efective, muniție și echipamente pe malul stâng al fluviului Nipru.
Canalul de Telegram „Din Mariupol în Carpați”, asociat unității ruse de drone „Eskadron”, care operează pe malul stâng al Niprului, alimentează aceste îngrijorări și lansează amenințări.
„Civilii trebuie să părăsească Hersonul până la miezul nopții. Armistițiul rămâne în vigoare doar până la emiterea unui ordin special”, au scris administratorii canalului după încheierea evacuării din Oleșki.
Mesajul sugerează că locuitorii Hersonului nu privesc încetarea focului ca pe începutul unei perioade de pace, ci mai degrabă ca pe o pauză temporară într-un conflict care continuă să le domine viața de zi cu zi. În timp ce serviciile municipale încearcă să repare infrastructura, iar oamenii revin pentru scurt timp la activități obișnuite, amenințarea reluării bombardamentelor rămâne permanent prezentă.
Călătoriile cu autobuzul și taxiul rămân riscante
Autobuzul cu numărul 20, care odinioară traversa întregul oraș de la vechiul meu cartier, parcurge astăzi puțin peste jumătate din traseul pe care îl avea înainte. Șoferul de autobuz Evhen nu îndrăznește să intre în cartierele de pe malul Niprului, chiar dacă în prezent nu există bombardamente. Transportul public a fost una dintre țintele principale ale atacurilor rusești.
Cei mai mulți locuitori ai acelor cartiere le-au părăsit după atacurile aeriene rusești din vara trecută. Mulți dintre ei profită acum de armistițiu pentru a merge să-și vadă locuințele. Potrivit relatărilor localnicilor de pe rețelele sociale, șoferii de taxi cer până la 10.000 de hrivne (aproximativ 200 de euro) pentru o călătorie atât de periculoasă.
La celălalt capăt al orașului, într-un bloc de locuințe, Olha Ciorna, cunoscută de toată lumea drept „Mătușa Olea”, preia comenzi pentru taxiurile sociale.
În fiecare zi, aproximativ o duzină de vehicule puse la dispoziție de fundații caritabile locale și de administrația orașului transportă gratuit persoane în vârstă către spitale sau instituții publice.
Apeluri neîntrerupte și o populație vulnerabilă
Telefonul sună fără încetare. În luna octombrie, serviciul de taxi social a transportat peste 460 de pasageri, iar alte 110 persoane au fost evacuate din „zonele roșii” ale orașului.
Potrivit lui Oleksandr Honcear, reprezentant al fundației „Puternici pentru că suntem liberi”, aproximativ două treimi din populația actuală a Hersonului este considerată vulnerabilă, în special persoanele în vârstă.
Urmărim unul din taxiurile sociale până la un spital municipal, de unde urmează să fie preluată Lidia Mihailivna, în vârstă de 90 de ani. Cu zece zile în urmă, ferestrele apartamentului său au fost spulberate de unda de șoc provocată de explozia unui obuz în apropiere. „Mi s-a făcut rău, nu mai auzeam, nu mai vedeam, iar acum mă simt mai bine. Este deja a treia oară”, spune ea încet.
Mărturia femeii ilustrează realitatea trăită de mulți locuitori ai Hersonului: chiar și în timpul unei încetări temporare a focului, urmele anilor de bombardamente și nesiguranță continuă să le afecteze viața de zi cu zi.
În blocul cu două etaje mai locuiesc doar Lidia Mihailivna și un vecin. Casele din jur sunt pustii, iar ferestrele au fost acoperite cu plăci de lemn. În primii ani ai războiului și-a îngrijit soțul bolnav, povestește Lidia. Acum consideră că este prea târziu să mai plece undeva. Nu mai are pe nimeni la care să se mute, iar singura ei strănepoată se află undeva în străinătate. „Este înfricoșător, dureros și amar”, spune ea cu calm despre viața sa solitară în timpul războiului. În perioada armistițiului și-a dorit să profite de fiecare zi și să facă cât mai multe plimbări.
Autoritățile regionale i-au avertizat pe locuitori să fie deosebit de vigilenți după încheierea încetării focului. Când, luni, cerul de deasupra regiunii Herson s-a luminat din nou, au fost emise noi avertizări privind prezența dronelor rusești.
Drone de recunoaștere survolează orașul, iar drone de atac au reapărut deasupra localităților din împrejurimi. După primele lovituri rusești de după armistițiu, au fost raportate din nou victime.
Pentru locuitorii Hersonului, scurta perioadă de liniște a oferit doar o imagine trecătoare a vieții de dinainte de război. Odată cu reluarea atacurilor, realitatea conflictului s-a impus din nou, readucând frica și nesiguranța care le marchează existența de peste patru ani.
Autor: Igor Burdyga
