Ludovic Orban și-a făcut un partid nou, dar nu foarte departe de PNL-ul din care a făcut parte întreaga carieră politică de până acum și a cărui președinție a pierdut-o în fața tandemului informal Iohannis – Cîțu. Felia de electorat pe care o curtează este dorită și de o facțiune din fostul său partid, și de AUR și PSD, dar tocmai asta ratează adevărata felie electorală care ar face diferența.
De altfel, moțiunea cu care a candidat pentru un nou mandat la șefia PNL anunța mai degrabă acest nou partid, botezat acum Forța Dreptei, decât o nouă eră pentru partidul pe care știa că îl va pierde, înainte de votul de la congres.
Ce spunea acolo Ludovic Orban?
Că vrea un partid liberal promotor al valorilor româneşti, al tradiţiilor româneşti, al personalităţii şi identităţii româneşti, unde e integrată și Biserica. Adică un partid neoconservator puternic, cu tente groase naționaliste și apropiat de BOR, instituție fundamentală în societatea românească. Mai degrabă o ideologie iliberală decât liberală, în sensul clasic.
Totuși, sloganul pe care îl propune acest nou partid este unul dintre elementele de identificare ale liberalismului românesc interbelic, „Prin noi înșine”, folosit de Vintilă Brătianu și care era o viziune în primul rând economică.
Doar că partidul nou-înființat de grupul desprins din PNL și care își începe drumul politic cu unul dintre inițiatori urmărit penal pentru corupție nu propune, încă, o nouă paradigmă economică, ci, poziționându-se prin discursul președintelui Ludovic Orban, mai degrabă propune o nouă paradigmă ideologică, mult mai apropiată, paradoxal, de iliberalismul de tipul celui practicat de Viktor Orban la Budapesta.
În grilă ideologică, Ludovic Orban a vrut să se definească drept liberal conservator, dar proiectând un portret al conservatorului în care moderații nu se regăsesc. Tocmai profilul naționalist îngust este exact ceea ce acest electorat respinge.
Ambiguitatea identitară se regăsește și vizual, într-un logo care trimite la mișcarea ecologistă, un copac verde, cu rădăcinile vizibile (reîntoarcerea la rădăcini, i.e. brătianism).
Cum a ajuns electoratul conservator să fie seducător politic în România
Rezultatele unui sondaj din iunie 2021 au dat startul cursei pentru un electorat descris în tușe socio-demografice destul de precare. Sondajul arăta că aproape 60% și-ar da votul unui partid cu valori religioase și tradiționale.
E adevărat, am mai scris, că 59,5% din populație ar vota un partid pe care autorii îl identifică drept „naționalist” și care promovează valorile religioase și familia tradițională, dar:
- doar 21% ar mai vota cu un asemenea partid, dacă ar propune o apropiere de Rusia
- 35% ar mai vota cu un asemenea partid, dacă ar propune ieșirea României din UE
- 25% ar mai vota cu un asemenea partid, dacă ar propune restrângerea drepturilor minorităților naționale.
Mai mult, întrebați care cred că sunt primele trei interese naționale ale României – dar dintr-o listă predefinită de opțiuni, pe primul loc în ierarhia intereselor naționale se situează dezvoltarea economiei (32,6%), apoi întărirea rolului României în UE (24), dezvoltarea infrastructurii de transport (11,9%), protejarea grupurilor de populație vulnerabile (7,7%). Întărirea capcității militare (6,8%) este aproape la egalitate cu păstrarea valorilor naționale românești (6,6%), deși aceasta din urmă este prezentată drept caracteristică definitorie în ceea ce privește opțiunea partinică.
Iarăși, valorile religioase nu sunt numite și nici relația dintre acestea și Biserica Ortodoxă Română.
Ar fi înclinați să voteze pentru un partid naționalist, care promovează valorile religioase și susține familia tradițională în special gulere albastre, locuitorii din regiunile Sud Muntenia, Sud Vest Oltenia și Sud Est și persoanele care declară că venitul lunar nu le ajunge nici pentru strictul necesar. Cei care declară că nu ar vota cu un astfel de partid sunt cu precădere persoane cu educație superioară și gulere albe.
Autorii au preferat să utilizeze disjuncția gulere albastre (i.e. clasa muncitoare)/ albe (i.e. clasa administrativă, intelectuală, middle management-ul), probabil din dorința de a introduce o stratificare socială superioară celei date de nivelul de educație (care nu e menționat ca fiind minim/mediu la cei care constituie majoritar procentul de aproape 60% care ar vota partidul naționalist cu valori religioase și promotor al familie tradiționale) și de nivelul financiar.