”E treaba lui că ne-a păcălit (…).A venit dintr-o funcție publică. Nu cunosc detaliile, mărturisesc că nu am urmărit cu foarte mare atenţie. A fost evaluată această numire, am aplicat toate procedurile de evaluare a candidatului, nu am avut aceste informaţii legate de falsul în privinţa diplomelor”, a fost replica premierului Orban la faptul că a numit în funcția de șef al Oficiului de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor un impostor, pe numele său Laurenţiu Baranga.
Cu siguranță, dl Orban este doar ultimul într-un lung şir de vinovați pentru ascensiunea fulminantă a dlui Baranga, acest eșec simptomatic pentru șubrezenia statului roman.
Dar detașarea cu care pasează situația, dezinteresul pentru detaliile șocante ale acestui caz arată că nu i-a înțeles dimensiunea sau ea nu îl interesează și deci că nu ne putem așteptă la nimic altceva pe viitor.
Dl Baranga în sine este, în mod evident, un escroc, un falsificator, așa cum întâlnim în toată lumea și în toate domeniile. El, personal, mi se pare cel mai puțin problematic în această poveste pentru că într-un stat cu sistemele bine puse la punct ar fi reușit să păcălească cel mult un patron mai naiv sau o nevastă credulă.
Problema nu este că el a vrut să ajungă ceva, infractori sunt peste tot, problema e că a putut să ajungă.
Omul pretinde că și-a fi luat Bacalaureatul la 32 de ani, în 1999, la un Colegiu tehnic din București, după care a făcut o facultate fantomă, și-a dat doctoratul la Universitatea Valahia din Targovişte și a făcut și un curs postuniversitar la Academia de Poliție, în 2009, și un stagiu la Colegiul Național de Apărare în 2010.
Ca orice impostor care se respectă în România, dl Baranga are și carieră universitară, este conferențiar la Universitatea Valahia și la Facultatea din Alexandria și, ironie supremă, evaluator ARACIS, adică instituția menita să asigure standardele învățământul românesc. Și a intrat acolo pe vremea ministrului Curaj.
În iulie 2009, în timpul guvernării Boc, ajunge în ORNISS, consilier, adjunct șef de serviciu și apoi director adjunct, potrivit propriului CV. Ar putea și el să fie falsificat, e drept, pentru că ORNISS susține într-un comunicat târziu că dl Baranga nu ar fi fost director adjunct și că nu ar mai fi lucrat acolo din 2016.
Atunci e în eroare dl Orban care spune că dl Baranga venea dintr-o funcție publică în septembrie anul acesta când l-a numit pe șef al Oficiului de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, cu rang de secretar de stat, deci membru al Guvernului.
Și ceea ce v-am prezentat este doar o parte din CV-ul său stufos, încărcat cu tot felul de studii postuniversitare și diplome.
Eșecul este general și transpartinic
Pe de-o parte, avem încă o dovada a fenomenului imposturii în lumea așa-zis academică, unde titlul de doctor sau un grad universitar au fost golite de substanța pe care ar fi trebuit să o aibă, cât timp le dețin oameni precum Baranga sau Gabriel Oprea și mulți alții, după cum au arătat dezvăluirile lui Valeriu Nicolae.
Cancerul acesta care distruge fenomenul universitar este unul dintre motivele pentru care decenii de acum vom rămâne culegătorii de sparanghel ai Europei, pentru că generațiile formate de acești impostori și de produsele acestor impostori vor fi tot mai slabe, iar vârfurile vor pleca mâncând pământul spre locuri unde impostorii și plagiatorii sunt la pușcărie, nu în funcții cheie ale statului.
Apoi, este vorba despre un eșec de proporții al sistemului imunitar al statului, adică serviciile de informații. Eșec sau complicitate, nici nu ştiu ce ar fi mai rău.
Cele doua funcții, la ORNISS și la Oficiul pentru Combatarea Spălării Banilor, nu sunt de gestionar la garajul Guvernului. Sunt poziții extrem de sensibile. Ar fi de așteptat ca oamenii numiți acolo să fie verificați până la ultimul detaliu al biografiei lor, aproape literal până la laptele supt de la mamă.
Și indiciile problemei lui Baranga ar fi trebuit să sară în ochi din prima, începând chiar cu Bacalaureatul la 32 de ani, așa cum au sărit presei la numirea din septembrie. După doar 9 ani de la el, cu studii ulterioare discutabile tot de la prima lectură, este un asemenea om apt să fie adjunctul instituției care gestionează secretele de stat?
Cum e posibil ca două instituții de învățământ asociate sistemului național de apărare să nu fi văzut niciuna că diploma de bacalaureat a unui masterand e falsă și CV-ul său extrem de dubios?
Mi-e imposibil să cred că așa ceva putea scăpa unei evaluări profesioniste, deci mi-e la fel de greu să cred că a fost vorba despre o eroare.
Mai degrabă cred că avem încă o mostră, de această dată de dimensiuni grotești, a unui mod de lucru care a fost parte a eșecului general: punem în funcții cheie oameni vulnerabili, care să fie în mod cert obedienți și care să execute întocmai.
Un mod de acțiune, eficient desigur pentru autori, dar extrem de toxic pe ansamblu. Ca un detaliu să-i zicem tehnic, dl Baranga a fost un apropiat al unui fost șef de serviciu secret, Mihai Răzvan Ungureanu, pentru al cărui partid a și candidat la un moment dat.
Sigur că există și un prejudiciu creat prin această impostură, 640 de mii de lei, adică toate indemnizaţiile obținute fără drept, dar el mă interesează cu mult mai puțin decât fenomenul însuși al statului ajuns pe mâna unor impostori ușor de pilotat pentru că sunt extrem de vulnerabili.
De aceea, Baranga nu e un accident, Baranga mi se pare mai degrabă un simptom care doar pe dl Orban pare a nu-l îngrijora.
Dacă domnia să era omul care dorește în mod sincer să reformeze statul roman din temelii și pentru această reformă cere votul românilor, eu aș fi așteptat să-l văd negru de supărare, aș fi așteptat să văd demiterea celor care au făcut evaluarea în baza căreia domnia sa a semnat ultima numire a dlui Baranga, aș fi așteptat declanșarea unei verificări la sânge a tuturor titularilor de funcții publice de sus în jos.
Așa descoperea poate dl Orban că al său consilier de stat, Andi Manciu, pe care l-a pus în fruntea Grupului de Comunicare Strategică, care scrie cele mai sensibile OUG ale Guvernului și are deja un loc eligibil pentru viitorul Parlament, este o persoana fără diplomă de licență.
Sau poate citește cineva analiza realizată de Valeriu Nicolae referitoare la directorul ORNISS, Mariu Petrescu, ”personaj care și-a alcătuit o biografie academică și de specialități unică, practic imposibilă pentru un creier și o viață de om” - două academii, șapte universități și 49 de cărți.
Dl. Petrescu, ce să vezi?, este directorul consiliului doctoral la Valahia Târgoviște, unde a obținut dl Baranga doctoratul. Și el ne păcălește în continuare, dle premier?
Dl Orban s-a acoperit cu procedura și se consideră împăcat în chestiunea Baranga, fara enervante detalii: ”Treaba lui că ne-a păcălit”. Dar dacă dl Orban și PNL ne păcălesc lăsându-se păcăliți, treaba cui e?