Sunt ceva lucruri logice în povestea PSD&PNL=love, chestiuni legate de dorinţa preşedintelui Iohannis de a fi şeful PNL după 2024.
Ura preşedintelui faţă de USR
Preşedintele vede în USR pe cel ce i-a stricat planurile. Planul era ca Orban să fie demis de la conducerea PNL iar în locul lui să fie pus un om cu spinarea îndoită care să spună ,,am înţeles să trăiţi” ori de câte ori preşedintele strănuta la Cotroceni. Ei bine, prin retragerea din guvern şi mai ales prin moţiunea de cenzură, USR a stricat planul preşedintelui făcând din trepăduşul dumnealui un individ nefrecventabil politic.
Planul preşedintelui a căzut, toată munca lui de capturare a PNL, în sensul de strivire a oricărei urmă de împotrivire din partid s-a făcut degeaba. Preşedintele trebuie să o ia de la capăt, ştiind că domnul Cîţu nu va rezista mult la şefia PNL fără funcţia de prim ministru.
Acţiunea USR a făcut nu doar ca rezultatul muncii de preluare a PNL să fie un fiasco dar a făcut mai ales ca viitorul partidului să nu mai fie cert, previzibil. USR a stricat planul preşedintelui iar acesta se răzbună nepermiţând refacerea coaliţiei.
Şi atunci, ce îţi mai rămâne pentru a putea face o majoritate ca să poţi guverna? Pe-se-de, nimic altceva.
Şefia PNL
Ludovic Orban se face vinovat în viziunea prezidenţială de a nu fi adus partidul pe locul întâi la alegerile din 2020. Căteva procente peste PSD dacă mai câştiga domnul Orban lucrurile erau mai calme. Preşedintele nu mai era nevoit să forţeze constituţia refuzând PSD şansa de a avea primul ministru şi de încerca o majoritate. Rezultatul lui Orban l-a pus pe Iohannis într-o postură neplăcută şi a stârnit supărarea acestuia.
Neizbutind câştigarea primului loc la alegeri Ludovic Orban a căzut în dizgraţia prezidenţială. Refuzând mai apoi să se supună preşedintelui care i-a cerut demisia din funcţia de şef al PNL, Ludovic Orban a aprins conflictul care a dus la nevoia lui Iohannis de a face din Cîţu ce nu era, un contracandidat cu şanse la şefia PNL.
Cu premierul Cîţu pus în fruntea partidului Iohannis ar fi avut postul de şef al PNL în 2024 asigurat şi prin această funcţie ar fi avut asigurată şi contiuarea activităţii sale politice la un nivel înalt. Cîţu ar fi păstrat partidul pentru preşedinte şi s-ar fi retras la ordin. Acum nimic nu mai este sigur, în PNL se vor contura mai mulţi centri de putere ceea ce nu este convenabil pentru preşedinte. Iar vinovat este USR care l-a distrus pe Cîţu.
Astfel poate fi explicată încăpăţânarea preşedintelui de a prelungi criza în speranţa că doar-doar se va ivi posibilitatea ca domnul Cîţu să rămână premier. Dar nici USR şi nici PSD nu l-au acceptat şi altfel preşedintele a fost nevoit să se recunoască înfrânt şi să dea undă verde ca generalul Ciucă să fie propunerea de premier al PNL.
Posibila suspendare
Bineînţeles că nu sunt foarte mari şanse ca Iohannis să fie suspendat, dar demararea de către AUR a procesului ar prilejui preşedintelui un disconfort evident. Dacă PSD ar fi în opoziţie disconfortul acesta ar fi major, Iohannis ar fi nevoit să iasă la luptă, să-şi justifice acţiunile, iar principala acuză va fi de necontestat pentru că ingerinţa în treburile interne ale PNL a fost limpede.
Iată de ce preşedintele preferă să-şi ţină duşmanii aproape, iată încă un motiv pentru care acceptarea PSD la guvernare este de dorit la Cotroceni..
Oprirea căderii PNL din sondaje
Cum să faci ca războiul din PNL să nu distrugă partidul care coboară în sondaje? Cum să faci ca să nu aibă câştig politic acţiunea lui Orban care va smulge o halcă din PNL? Răspunsul corect ar fi guvernarea, o guvernare care prin rezultatele ei să crescă încrederea în Cîţu şi implicit în preşedinte. Cale grea şi nesigură.
Mai sigură pare cooptarea PSD la guvernare prin care se încearcă măcar blocarea creşterii social democraţilor dacă nu stoparea declinului PNL. Problema este că o guvernare bună va justifica mezalianţa făcută de PSD şi va duce la creşterea încrederii în partid. Dar o guvernare bună nu va creşte neapărat procentele PNL-Cîţu pentru că susţinătorii anti-PSD vor avea de ales să migreze la Orban sau la USR. Iar aceştia sunt majoritari în rândul electoratului de dreapta.
Din acest unghi de vedere mezalianţa făcută de PNL cu scuza că astfel va fi blocată creşterea PSD nu pare un calcul politic corect.
Banii din PNRR
Acum nu sunt bani la buget, promisiunile din primăvară de a avea un deficit rezonabil şi o creştere economică de două cifre s-au topit după aproape jumătate de an în care Cîţu nu s-a mai ocupat de guvernare. Creşterile preţurilor la energie şi la gaze vor toca în iarna ce va veni şansele de redresare economică.
Tot ce mai poate salva România pare infuzia de capital primită prin PNRR. Există în clasa politică speranţa că banii aceştia vor moderniza România, va creşte nivelul de trai şi va asigura câştiguri bune antreprenorilor. Nu numai preşedintele Iohannis crede asta, o crede şi PSD care ştie că dacă va rata această şansă istorică nu-i va fi bine la alegerile din 2024.
Calculul PSD este cinic: dacă absorbţia banilor din PNRR va merge bine, social-democraţii se vor împăuna cu reuşita iar dacă implementarea planului va merge rău partidul îşi va pătra electoratul motivând că planul n-a fost făcut bine. De asta tot spune Marcel Ciolacu cui vrea să asculte că PNRR va trebui renegociat, ca să crească de pe acum scuza în cazul unei nereuşite.
Din punctul de vedere al ,,antreprenorilor” PNL e preferabilă asocierea cu ,,antreprenorii” PSD supravegherii useriste a obiectivelor din PNRR, de aceea mare parte din partid este de acord cu varianta mezalianţei propuse de Iohannis.
Concluzii
Din punctul de vedere al preşedintelui Iohannis refacerea alianţei cu USR este imposibilă pentru că aceştia au demolat planul său de preluare a partidului pe persoană fizică. Iar formarea unei mari coaliţii PSD-PNL pare, dincolo de nevoie, o variantă care ar putea aduce beneficii preşedintelui.