Imediat după anularea scrutinului prezidențial, în urma unei operațiuni masive de influențare și compromitere a alegerilor, istoricul francez Thierry Wolton lansa ipoteza unei coluziuni între Rusia și China. Poate fi un context de interpretare pentru dorința Beijing-ului de a avea și România, chiar și cu actori de mâna a doua, prezentă în fotografie, alături de marii autocrați ai lumii.
„Utilizarea TikTok este ceva neutru? Pentru că, așa cum știm, ea este o rețea socială deținută în totalitate de China, care îi servește multor scopuri, inclusiv influențării, culegerii de informații, de date etc. Toate acestea sunt utile și fără îndoială sunt colectate la Beijing.
Avem, deci, o combinație a celor două: influența pe care Moscova dorește să o exercite asupra politicii românești și utilizarea unei rețele sociale chineze. Putem spune, eventual, că ar exista aici o dovadă de coluziune între Moscova și Beijing.
O coluziune pe care o cunoaștem deja în cazul Ucrainei, unde chinezii furnizează utilaje care ajută la fabricarea de armament. În ceea ce privește România, vorbim de un alt fel de război, secret: cum poate fi influențată o democrație care urmează să voteze.
România este o democrație, cel puțin prin prisma faptului că aveți un vot popular, „un om, un vot” – așa se definește democrația, în mod normal./…/
Este o situație tulburătoare, cu dovezi posibile de coluziune politică între Beijing și Moscova, chiar dacă nu directe. Adică probabil că Putin nu l-a sunat pe Xi Jinping să-l întrebe: „Nu te supăra, pot să-ți folosesc un pic rețeaua TikTok?”, evident că nu așa s-a întâmplat.
Totuși, au existat, fără îndoială, oportunități mari oferite celor care doreau să influențeze votul. Sunteți, în același timp, în urmă în ceea ce privește democrația, dar în avangardă în privința manipulării posibile a democrației”, spunea Wolton, în interviul acordat spotmedia.ro imediat după decizia CCR de anulare a scrutinul prezidențial.
De altfel, o analiză recentă a CEPA, semnată de Tamás Matura, arată că această cooperare între China și Rusia în procesele de interferență și manipulare în materie de politică externă este o amenințare în creștere.
Mai mult, o analiză complexă efectuată de CEPA acum câțiva ani, semnată de Edward Lucas, arată că China este interesată de fracturile sociale, în special cele create în jurul valorilor democratice occidentale - acolo un de există o astfel de falie, China va apăsa pedala.
Astfel privită, prezența lui Adrian Năstase, fost premier condamnat pentru corupție, și a Vioricăi Dăncilă, fost premier într-un mandat în care abuzul de putere avea valențe anti-occidentale, în fotografia de la Beijing, primește o explicație coerentă.
Ce vrea China în România
În 2022, strategia Chinei în România era parte dintr-o analiză amplă asupra influenței Chinei în Europa Centrală și de Est, coordonată de Edward Lucas, pentru CEPA, în care capitolul dedicat României este semnat de Rufin Zamfir și Andrei Tiut.
Aceștia arătau atunci că România nu a fost o prioritate pentru Beijing, nici în ceea ce privește strategiile de influență/manipulare, nici în ceea ce privește piața de desfacere și nici nu joacă un rol important în arhitectura Uniunii Europene sau măcar în regiune.
Totuși, asta nu înseamnă că China nu vizează și România, dar preferă să pună cărțile acolo unde are șanse de câștig: politicienii cărora le convine o percepție negativă asupra UE și intelectualilor naționaliști, care hrănesc direct sau indirect platforme populiste.
China pare a culege acum roadele acestei strategii, în contextul în care războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina a modificat și rolul pe care România îl poate avea.
În ultimii ani, arătau autorii, prezența Chinei în România a fost legată de proiectele de infrastructură și energie, ca parte a inițiativei numite Centura și drumul. De altfel, țara noastră încă face parte din formatul inițial 17+1, din care Lituania s-a retras prima, urmată, zilele trecute, și de celelalte două țări baltice, Letonia și Estonia.
Niciun mare proiect însă nu a fost finalizat, deși persistă percepția că între cele două țări ar exista o relație specială, o narațiune întărită de legăturile dintre o parte a elitei politice românești cu Beijingul, în special, se arată în analiză, cu social-democrații (PSD), cu un moment de apogeu în vremea când Victor Ponta era prim-ministru (2013 – 2015) și apoi în mandatul Vioricăi Dăncilă, când mari proiecte au fost negociate.
Edward Lucas: China umple golurile
De altfel, strategia Chinei în manipularea agendei și opiniei publice din statele Europei Centrale și de Est este mai degrabă una oportunistă, dar pe care Beijingul a evaluat-o ca fiind funcțională: o abordare de „umplere a spațiilor”, potrivit unei analize semnate de jurnalistul și expertul în probleme de securitate europeană și transatlantică Edward Lucas, în sumarul executiv al raportului CEPA citat.
- China exploatează faliile existente în societate. Ţinteşte în principal elitele politice, economice și academice;
- Partidul Comunist Chinez încearcă să exploateze vulnerabilitățile pe care autoritățile naționale și organizațiile internaționale au eșuat să le soluționeze: infrastructura, sprijin financiar, îngrijirea medicală în pandemie (vaccinurile și echipamentele de protecție);
- Țările din afara organizațiilor mari, cum este Uniunea Europeană, sunt mai vulnerabile în fața influenței chineze;
- Partidul Comunist Chinez preferă să promoveze o agendă negativă anti-Vest decât una pozitivă, pro-China.
- Guvernele iliberale din regiune folosesc în mod oportunist sprijinul chinez pentru scopuri politice interne.
Dar instrumentele pe care China le folosește nu sunt aceleași în toate țările din regiune.
Poate folosi instrumente economice (ca în Ungaria și în Balcanii de Vest sau, într-o formă coercitivă, în Lituania), diplomatică (Polonia), să răspundă unor nevoi politice (Serbia, Ungaria). Ce au în comun este efortul cât mai mic și concentrarea în zona centrelor de putere.
Este evident, scrie Edward Lucas, că leadership-ul Partidul Comunist Chinez nu înțelege diferențele economice, culturale, istorice și geografice dintre statele din regiunea Centrală și de Est. E motivul pentru care ia țară cu țară, fără a fi reușit să creeze o strategie regională.
Asta e concluzia optimistă. Cea pesimistă, scrie Lucas, este aceea că China are timp și răbdare și testează apele - unele lucruri merg, altele nu.
Strategia este aceea a umplerii golurilor. Acolo unde apare o oportunitate – cum a fost cazul materialelor de protecție antiCovid-19 – guvernul chinez apare. Dacă apare o oportunitate de investiții, la fel. Dacă un proiect de infrastructură e ofertant în termeni de câștiguri politice, China intră în joc. Dacă există un curent antioccidental intern, China va încerca să-l amplifice.
Rata de respingere este limitată. În unele țări, societatea civilă și mass-media independente se angajează în cercetări inovatoare și în jurnalism de investigație, pentru a denunța influența tot mai mare a Chinei. În Ungaria și Serbia, însă, guvernele iliberale sunt bucuroase să folosească sprijinul chinez pentru a-și spori capitalul politic intern și ca pârghie în relațiile cu UE și Statele Unite.
Elementul principal în această strategie, atrage atenția Edward Lucas, este că aceste goluri există, din cauza eșecurilor instituțiilor internaționale și ale guvernelor:
China avansează acolo unde țările occidentale și instituțiile eșuează punctual, de exemplu, capitalizând deziluzia din Balcanii de Vest cu privire la ritmul nelinear al extinderii UE.
Dacă Serbia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Macedonia de Nord și Albania ar fi deja în UE sau foarte aproape de aderare, China ar avea probabil mai puține oportunități de a-și exercita influența (deși Germania, o țară centrală a UE, este un prim exemplu de succes al operațiunii de influență chineză).
Dacă presiunea occidentală ar fi înfrânat îndârjirea antiUE a lui Victor Orbán, liderul ungar ar fi mult mai puțin dispus probabil să flirteze cu guvernul chinez (și cu cel rus). Dacă alte țări occidentale ar adopta o abordare mai solidă față de Taiwan, Lituania ar fi mai puțin expusă (faptul că această constrângere economică împotriva Lituaniei a rămas nepedepsită este văzută ca un succes major la Beijing).
Într-un alt dialog cu Thierry Wolton, istoric preocupat de decenii de amenințarea chineză la dresa democrației liberale, acesta avertiza că Beijing-ul este principalul adversar al ordinii politice occidentale.
„Amenințarea chineză este mult mai importantă și mai periculoasă decât amenințarea rusă. Este vorba de o schimbare de echilibru la nivel global asupra căruia vechea Europă nu va avea nicio influență, ba chiar va fi principala victimă.
Ce este liniștitor este că Putin nu are mijloacele ambițiilor sale, ce este îngrijorător este că China comunistă își dă mijloacele pentru ambițiile sale, adică instaurarea unei noi ordini mondiale în care va fi lider. Acesta este miza următorilor ani".