Rezultatele testelor PISA, dezbătute în stil românesc, la flacără iute imediat ce apar, fără să producă vreo modificare a sistemului educațional, arată care este cea mai mare problemă pe care o care România și fără de soluționarea căreia nicio reformă nu poate fi luată în serios: definirea drepturilor drept privilegii.
Așa cum a observat Organizația Salvați Copiii România, rezultatele testelor PISA confirmă polarizarea cronică a societății, adâncirea clivajelor socio-economice, starea de marginalizare și chiar excluziune socială a copiilor care au venit pe lume în regiuni și familii dezavantajate economic.
Vorbim atât de o scădere a performanței elevilor săraci (-11 puncte), cât și de o îmbunătățire a performanței elevilor avantajați (+13 puncte).
Mai mult, analizând performanțele scăzute la matematică (sub nivelul 2), în cazul României, observăm o diferență masivă între procentul elevilor dezavantajați din punct de vedere socio-economic, în comparație cu cei din sfertul cel mai avantajat (peste 50 pp – calculat ca % elevi dezavantajați cu performanță scăzută - % elevi avantajați cu performanță scăzută). Adică disparitatea socială a crescut exponențial.
Ce înseamnă asta?
Înseamnă că România este o țară lipsită de speranță socială. Posibilitatea ca un copil sărac să depășească statutul social al părinților lui, aici intrând și nivelul de educație, este aproape nulă, singurele cazuri care reușesc asta sunt individuale și beneficiare ale unui context norocos.
Copiii ai căror părinți au bani să achiziționeze educație paralelă, i.e. meditații, și-au îmbunătățit performanțele, în vreme ce copiii săraci au coborât și mai mult, până la marginea societății. Se mai văd în statistici și cam atât.
De altfel, tot organizația Salvați Copiii România atrăgea atenția, în vară, că rezultatele elevilor români la Evaluarea Națională reflectă disparitățile și inegalitățile socio-economice dintre regiunile de dezvoltare ale României: astfel, regiunile Nord-Est și Sud-Muntenia, care se regăsesc constant în aproape toate analizele comparative ale Uniunii Europene ca fiind cele mai sărace zone ale Europei (38,2% - 2022, respectiv 37,1%), au cele mai multe medii sub 5 (27,8%, respectiv 29,5) la Evaluarea Națională.
Această consacrare a drepturilor drept privilegii este o caracteristică a regimurilor nedemocratice sau cu democrații compromise, unde România intră, cu modelul ei de democrația delegativă, nu reprezentativă.
Altfel spus, momentele electorale sunt singurele în care națiunea este prezentă, dar reprezentarea eșuează în momentul imediat următor și sistemul devine unul delegativ, în care instituțiile nu mai sunt reprezentative decât pentru cei care au acces privilegiat la ele.
Dreptul tuturor copiilor la educație devine privilegiu pentru copiii ai căror părinți au acces la sistem. Cel mai adesea, vorbim fie despre acces financiar – ai bani să-ți cumperi servicii de educație – fie despre unul de trib: nepotisme, pile și relații.
De ce este aceasta un rău pentru noi toți a devenit evident, odată cu ascensiunea unor personaje grotești, ca senatoarea Șoșoacă, în sondajele de opinie, lucru care nu are legătură cu afinitatea și simpatia, ci mai degrabă cu singurele pârghii de revoltă pe care oamenii de sub pragul de sărăcie le au la îndemână.
În România, sărăcia a devenit subumană și nu există nicio calitate în a fi sărac, așa cum încerca să spună propaganda comunistă și, pe urmele ei, Iliescu și compania.