Refacerea coaliției de guvernare PNL-USR-UDMR cu un premier liberal, care să nu fie Florin Cîțu, nu este o soluție foarte bună, nu e cea mai bună, dar e singura soluție pentru evitarea unui dezastru politic cu consecințe pe termen foarte lung.
Sau, ca să parafrazez celebra declarație a lui Winston Churchill despre democrație, refacerea coaliției este cea mai rea soluție cu excepția tuturor celorlalte.
Care ar fi ele?
1.Guvern al coaliției condus de Dacian Cioloș. Este extrem de improbabil să se ajungă la această soluție. Dacă acceptă refacerea coaliției, liberalii nu au niciun motiv să accepte ca premierul să fie liderul USR și să nu avanseze propriul premier, după cum USR îi și invita să facă.
E greu, politic, să se alinieze în spatele partidului mai mic și, indiferent ce ministere vor primi, liberalii știu că puterea e la premier.
Dacă liberalii ar accepta să intre într-un guvern Ciolos, ar face-o doar pentru a-l compromite pe Dacian Cioloș, pe care să-l saboteze constant, în niciun caz pentru a contribui la imaginea pozitiva a acestuia în perspectiva prezidențialelor.
2.Guvern minoritar USR condus de Dacian Cioloș. Ar fi un guvern chiar mai slab decât cel condus de Dacian Cioloș în 2016. Nu poți înfrunta criza sanitară, economică și nu poți pune în practică PNRR cu 10%.
După ce ar fi tăvălit în toate felurile, guvernul acesta de sacrificiu pentru iarnă ar fi aruncat la coș cu un strănut de imensa majoritate ostilă.
Nici USR nu poate crede sincer în această variantă, dar o folosește ca pârghie de negociere. Dacă totuși PNL nu cedează și acest cabinet minoritar ajunge în Parlament există două variante.
a.Cea improbabilă, ca PNL să-l voteze spre furia și stupoarea liberalilor care nu concep să plece de la putere. Dacă Forin Cîțu duce liberalii în Opoziție, se lasă cu furci și topoare, chiar dacă, paradoxal, aceasta ar fi soluția, cam cinică, pentru relansarea PNL.
b.Cea mai probabilă, PNL nu votează Cabinetul Cioloș și se lasă cu vorbe grele, șansa refacerii coaliției scade și mai mult. Cu cine să mai guverneze apoi PNL, majoritar sau minoritar? Ar rămâne doar PSD. Ceea ce e foarte greu și costisitor electoral.
3. Guvern Cîțu, minoritar sau majoritar nici nu mai contează, pentru că această variantă de premier este imposibilă. Niciun partid în afară de UDMR nu ar fi dispus să-l voteze, din cauza unor costuri de imagine care depășesc orice posibile avantaje. Nu există preț corect pentru susținerea lui Florin Cîțu, având în vedere în primul rând nivelul de respingere publică de care se “bucură” domnia sa. L-a întrecut pe Victor Ponta în momentul demisiei și îi suflă în ceafă lui Liviu Dragnea.
Soluția este imposibilă chiar pentru PNL. Ar duce la ruperea partidului, după cum a lăsat clar să se înțeleagă Ludovic Orban, iar mâna de parlamentari pe care o va lua dl Orban după el în Forța liberală ar însemna o fragilizare a partidului și a majorității pe care o poate construi. În plus, pe măsură ce procentele PNL vor scădea, numărul celor care ar pleca după dl Orban ar putea crește.
4.Guvern minoritar PNL condus de alt liberal. Dacă tot scapi de Cîțu, mai bine refaci coaliția și nu decontezi singur mama crizelor din această iarnă. Ca să convingi PSD să susțină această variantă trebuie să plătești un preț în bani, funcții și imagine cu mult mai mare decât l-ar presupune împărțirea guvernării în coaliție.
5.Guvern PSD-PNL. Dincolo de costul de imagine pentru ambele partide (să zicem că o dau pe interesul național și-l mai diminuează), apar două probleme practice:
a.Cine să dea premierul? Ambele știu ce risc imens este să cedeze funcția. Klaus Iohannis e greu să treacă de la "Pe-se-de" la premier PSD. Iar PSD, cel mai mare partid, nu își poate asuma ca imagine să se încoloneze în spatele PNL. În plus, ambele stiu că perspectiva prezidențialelor va face imposibilă combinația, ne amintim anul 2009.
b.Să lași opoziția liberă pentru USR și AUR înseamnă să-ți bati, fiecare pe culoarul său, un mare cui în talpă, din punct de vedere electoral.
6. Anticipate. De fapt, cu excepția AUR probabil, nu le vrea nimeni din diverse motive. PNL și președintele Iohannis pentru că scorul partidului e foarte mic. USR din același motiv. UDMR pentru că nu vrea să-și bata capul.
PSD pentru că mai are spațiu de creștere, încă nu e la nivelul care să-i permită guvernare fără alianțe complicate, și pentru că nu vrea să-și strice calendarul din 2024, când valul celor 4 scrutine consecutive îi poate aduce tot potul. În plus, toate partidele vor fi pedepsite pentru criza politică prelungită în pandemie.
7. Guvern de tehnocrați. Experiența 2016 ar trebui să ne fi lămurit de ce e o nonsoluție. Este un guvern slab, la cheremul forțelor politice care îl țin acolo pentru a guverna de facto, fără a deconta politic guvernarea. În spatele lui, păruială vă continua exact la fel în Parlament, dar și în cadrul Guvernului, între specialiști, în funcție de susținerea politică a fiecăruia.
Deci singura soluție e refacerea coaliției cu alt premier liberal. După ce Cătălin Drulă a avansat ideea că USR ar putea susține ideea, și președintele PNL Cîțu a schimbat tonul, arătând necesitatea refacerii coaliției și evitând să facă vreo afirmație tranșantă în privință exclusivității domniei sale ca propunere PNL: ”putem să discutăm” despre alt premier. Așteaptă însă niște ridicole scuze pentru dărâmarea guvernului.
Cine să fie acest premier liberal este o încercare într-adevăr, pentru că el trebuie să înceapă refacerea coeziunii PNL, printr-un armistițiu între tabere, și, cel mai important, să aibă doza de credibilitate publică suficientă cât să mai calmeze din tensiunile uriașe și să poată lua măsuri impopulare.
Și trebuie să se întâmple repede. Deja e târziu, iar a mai prelungi această criză pentru a pansa niște orgolii, pentru a aștepta niște scuze ca la grădiniță, însemnă să sfidezi suferința unui popor ajuns și așa la limita puterilor.