Din punctul de vedere al domnului Zelenski, invazia Rusiei în țara sa nu se poate încheia altfel decât restabilind situația de drept, respectiv „pe baza Cartei ONU și a dreptului internațional”. Cel care a atacat și-a asumat riscurile consecințelor. Ucraina nu va admite compromisuri în ceea ce privește conștiința, suveranitatea, teritoriul și independența Ucrainei.
În acest sens, domnul Zelenski a prezentat luna trecută un plan în zece puncte, a cărui aplicare ar începe cu imposibilul: retragerea trupelor rusești dincolo de frontierele Ucrainei, inclusiv ale Crimeii.
Mai recent, tot Ucraina a mai propus și organizarea unui „summit special” pentru a stabili cum și când va fi implementat Programul Păcii Ucrainene. Propunerea a fost prezentată la Conferința G7 (forum internațional al unor state dezvoltate: Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Regatul Unit și SUA). Participanții au apreciat că „planul ucrainean are potențial”.
Răspusul părții ruse la toate cele propuse a venit marți, prin purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, care a declarat, în stilul său obișnuit: ”Partea ucraineană va trebui să ţină seama de realitatea evoluțiilor de pe teren” și ”Aceasă realitate constă în faptul că Federaţia Rusă are în teren noi subiecţi, în urma referendumurilor desfășurate în aceste teritorii”.
Răspunzând la planurile ucrainene și cramponându-se pe așa-zisele referendumuri, domnul Peskov anunță ritos că ”este exclus” ca Rusia să-şi retragă trupele din Ucraina - și încă până la Crăciun, așa cum propusese domnul Zelenski luni, într-o expunere prezentată prin videoconferinţă statelor membre ale G7.
Ca urmare, părțile beligerante bat pasul pe loc. Ucraina se apără cu principiile de drept internațional, iar Federația Rusă cu un principiu, evocat în 1917 de Lenin, căpetenia bolșevică de atunci: „când legea învechită nu ajută să ne atingem scopul, nu vom ține seama de lege, dar scopul îl vom urma”.
Scopul lui Putin este greu să-l intuiești, dar vede și un copil că nu ține seama de nicio lege când, neprovocat de nimeni, provoacă un război.
Pentru planurile sale pe care nu le cunoaștem, Rusia mobiliza la începutul anului 180.000 de militari, număr disproporționat în raport cu armata Ucrainei. De ce atâta oaste, pentru o Ucraină pe care, în acele zile, o credea ușor de înfrânt? Evident, pentru ca, după îngenuncherea Ucrainei, să atace în altă parte – nu se știe unde – dar este clar că războiul a luat altă întorsătură decât cea plănuită.
Kremlinul a hotărât schimbarea strategiei și a tacticii, chemând sub arme alți 300.000 de militari. Este o carne de tun evident disproporționată, față de efectivele din țara vecină.
Nimeni nu înțelege scopurile precise, dar îmi permit să observ că, în secolul trecut, omologul din Germania al domnului Putin – da, e vorba de domnul Hitler – aduna oști și armament la granițele Poloniei, într-un stil asemănător, care tot așa, te făcea să te întrebi: pentru ce?
Că Hitler era bolnav mintal nu există dubiu, dar modul cum se manifestă domnul Putin, cam în stilul fostului său omolog din Germania, sugerează că există probleme delicate și în ce privește sănătatea domniei sale, tot cam prin zona cranio-cerebrală.
Mă miră că, declanșând războiul, domnul Putin a evaluat greșit potențialul armatei ucrainene și n-a pregătit și un plan B, necesar la nevoie. Ca urmare, când s-a convins că pierde, a început să improvizeze, tot cu soluții stante pede.
A continuat să improvizeze. Ba a demis niște generali, ba a angajat, în locul lor, niște brute de pe alte fronturi, iar în ultima vreme a decretat mobilizarea parțială – ceva ce nu te apuci să faci decât când simți sula-n coaste.
Este clar că a greșit, este clar că a pierdut până acuma, dar, pentru Putin, nu există scenariu pentru operațiunea stânga-mprejur. Nu există înapoi.
Știți ce înseamnă înapoi? Înseamnă să cedeze, de dragul păcii, toate teritoriile ocupate, inclusiv Crimeea! Înseamnă ca, tot de dragul păcii, să-i trimită acasă pe cei 300.000 de rezerviști, unii numai încazarmați iar alții aflați déjà cu mâna pe armă și degetul pe trăgaci! Înseamnă să-i încunoștințeze pe generalii nou numiți, în locul celor recent destituiți, că nu mai are nevoie de ei!
Dar, mai ales, înseamnă să-i cheme înapoi în Rusia pe liderașii din teritoriu, cei instalați în Crimeea sau în alte regiuni ocupate și să-i anunțe că nu mai sunt lideri și nu mai sunt nimic. Pa și pussy!
În opinia multor comentatori europeni, domnul Putin nu are altă ieșire decât să lupte până la capăt – firește nimeni nu poate ști unde este capătul acesta.
Capătul poate nici nu există, așa cum n-a existat nici în cazul lui Hitler, nici al lui Napoleon (care a trăit în două rânduri experiența prăbușirii), nici al lui Baiazid Ildârâm (adică Fulgerul), cel pe care Timur Lenk l-ar fi așezat într-o cușcă de fier, unde a trăit timp de șapte luni și două săptămâni, până s-a prăpădit.
Brrr! Niciunul din exemplele istoriei nu pare să constituie o opțiune pentru președintele rus, în varianta când va ieși înfrânt din „spețoperția”. Acesta mi se pare principalul argument pentru care Vladimir Vladimirovici e hotărât să continue lupta, până la capăt.
Văzând atâta hotărâre, mi se face pielea ca de găină, când mă gândesc la ce capăt au ajuns, tot luptând, foștii colaboratori ai lui Hitler, când au poposit la Nürnberg , în 1946. Iată cele patru capitole în virtutea cărora au fost condamnați (redau din enciclopedia Wikipedia):
- Participarea la un plan comun sau a unei conspirații pentru comiterea de crime împotriva păcii;
- Plănuirea, inițierea și susținerea de războaie de agresiune și alte crime împotriva păcii;
- Crime de război;
- Crime împotriva umanității.
Poate domnul Putin ar demonstra la un asemenea proces că n-a participat la un plan comun al unei conspirații și că a plănuit singur și absolut de capul lui totul. Corect la prima vedere, deși nu cred că, pe această justificare, ar câștiga un eventual proces.
Cât privește, însă, al doilea punct, întitulat „Plănuirea, inițierea și susținerea de războaie de agresiune și alte crime împotriva păcii” aici nu cred că ar avea scăpare.
Nu el a anunțat în discursul din 24 februarie că „am ordonat o operațiune militară specială”? Nu el a explicat că omenirea are nevoie de „operațiune” ca să denazifice Ucraina și s-o dezarmeze? Nu el se face că nu înțelege legislația internațională, afirmând mereu că prioritar este numai interesul Rusiei și lăsând de înțeles că acest interes surclasează orice lege?
De partea cealaltă a baricadei, domnul Zelenski știe că dreptul internațional îl apără, legea de asemenea, comunitatea internațională și ea, plus uriașele ajutoare financiare și materiale care-i sosesc de la prietenii de pe două continente.
Ca urmare, în fața societății și a viitoarei istorii stă o întrebare crucială: va birui legea sau va birui carnea de tun a domnului Putin?
Ne aflăm într-o conjunctură, când discuțiile despre pace, despre armistițiu sau măcar despre oprirea ostilităților în ziua de Crăciun se află într-un punct mort. Războiul continuă, cancelariile beligeranților își trimit propuneri de tratative, fiecare imposibilă pentru partea adversă, iar lansatoarele trimit rachete non stop.
Și, atunci, îmi vine să-mi pun două întrebări firești.
Prima: Ucraina dorește cu adevărat o pace imediată și contează pe o victorie, capabilă să-i aducă gloria și pohfala întregii lumi?
A doua întrebare: Rusia ar dori o pace într-un moment, deloc defavorabil pentru imaginea sa?
Informații de ultimul moment dau de veste că se intensifică eforturile de mobilizare ale Rusiei, că sunt concentrate trupe noi în teren, că sosește mereu armament greu și că totul sugerează pregătiri intense din partea Rusiei pentru o nouă ofensivă pe scară largă la începutul anului viitor.
Se prevăd lupte încleștate, în care armamentul occidental ar trebui să se impună cu o victorie rapidă și spectaculoasă, dacă nu vrea să arunce în derizoriu capacitatea tehnică a Occidentului, tactica de luptă a trupelor instruite și echipate conform celor mai pretențioase exigențe și chiar prestigiul NATO.
Este greu să preconizezi ce se poate întâmpla. Dacă va reuși Ucraina să învingă, susținută de armament occidental, cazul va fi model în lume pentru multă vreme, statul de drept se va impune, iar respectarea riguroasă a legii va fi punctul de referință pentru soluționarea tuturor neînțelegerilor și conflictelor dintre state. Nimic nu va împiedica rezolvarea lor prin tratative.
Dar nu-i exclus să câștige Rusia. Ar însemna că a învins carnea de tun, că forța este mai tare decât legea. Rușii i-ar ridica osanale lui Putin și nu m-aș mira să citim în presă că i-au făcut, în mijlocul Crimeii, o statuie uriașă, pe care au scris: Путин Великий – adică Putin cel Mare.
Dar, pentru că învingătorii au totdeauna dreptate, ar putea scrie chiar și Путин Мудрый, adică Putin cel Înțelept, că tot atâta costă.