• De la bun început trebuie reamintit că vara asta PNL nu a guvernat: n-a luat nicio măsură împotriva pandemiei, ba din contră, n-a avut atenţie pentru criza preţurilor din energie şi a distrus şi coaliţia. PNL s-a comportat aidoma unui cetăţean turmentat, care şi-a luat concediu trei luni ca să împartă cu fratele vitreg averea părintelui. În ăst răstimp l-a lăsat nevasta, copiii au ajuns la ATI, iar coşmelia moştenită a rămas fără acoperiş, la prima furtună.
De aceea, moţiunea de cenzură nu a fost numai despre Cîţu, copilul infatuat, care s-a jucat cu chibriturile lângă butelia de gaz a justiţiei useriste, ci a fost despre grobianismul #echipeicâştigătoare şi, mai ales, despre nepriceperea abulică a preşedintelui de a vedea dincolo de gardul de la Cotroceni.
• Cine e e, cine nu e nu e, zice marele filozof bulgar Panco Pancev, copiat de muzicanţii noştri sub formula, cine are noroc are, cine n-are n-are. Domnul Cîţu n-are talent de căpitan, nu poate face o echipă, nu l-aş pune skipper nici la o barcă fără vele şi nu m-aş băga cu el la o miuţă nici pe maidan, că dă la gioale când nu trebuie, ca Florin Tănase la naţională. Deşi la început, înainte de manifestarea vrerii prezidenţiale contondente, omul promitea să ţină partea financiară a guvernării pe drumul drept.
• Premierul avea la îndemână o soluţie simplă ca să rezolve criza, anume să ceară USR refacerea coaliţiei în condiţiile de dinainte de PNDL 3. Putea lăsa preşedintele de la el dorinţa bolnavă de ejectare a lui Stelian Ion, putea lăsa Cîţu de la el să treacă amendamentele useriste la PNDL 3, putea lăsa UDMR de la el desfiinţarea SS, iar USR putea accepta la schimb pentru guvernare existenţa premierului.
Dar preşedintele n-a crezut că USR ar putea da dovadă de o atât de mare încăpăţânare în a-şi respecta principiile, chiar dacă au ieşit în pierdere din ruperea coaliţiei, şi politic, şi în sondaje. Vorba proverbului, mi-ai dat un ministru afară din Guvern, să-ţi fie ruşine, domnule Cîţu, dar dacă mi l-ai dat pe al doilea, să-mi fie mie ruşine, dacă nu mă trezesc.
• La o coaliţie e ca la un meci de fotbal: ori câştigăm împreună, ori pierdem toţi. Iar unii oameni se îmbată cu tăria aburilor politicii şi, cu capul pe sus, nu mai văd cioburile străchinilor, iar după ce calcă în ele îi învinovăţesc doar pe cei ce le-au spart pe uliţă.
• Apropo, se gândeşte cineva că, dacă preşedintele Iohannis va să refacă coaliţia, o va putea face în alte circumstanţe decât cele enunţate mai sus? Poate da, cu condiţia dării la schimb a lui Cîţu pe Stelian Ion, restul condiţionărilor rămân valabile. Ce dracu' de victorie este asta, domnule Iohannis? Mie preţul înţelegerii realităţii mi se pare prea mare, ca să nu zic enorm. Gardul de la Cotroceni, mama lui de gard şi mama lor de paznici ai gardului…
• Premierul Cîţu s-a comportat în ultimele săptămâni ca un antivaccinist, nu doar în sensul că nu ar fi crezut în pandemie, ci în sensul că n-a putut mesteca şi înghiţi ideea de vaccin sau de terapie intensivă. Omul părea orbit de şefia PNL mai abitir ca un avar de banul lui de aur, omul nu mai putea să vadă nimic din realitatea care dădea năvală, pentru că mărunţise logica-logică pe tocător şi o azvârlise la curci, înlocuind-o cu logica prezidenţială a sacrificiului lui Orban propăvăduită ca Savonarola în partid.
Cum să crezi că, dacă eşti şef la PNL, USR va da înapoi? Cum să crezi că numai de pe poziţie de forţă te poţi impune şi poţi aduce USR înapoi la guvernare, fără să oferi nimic în schimb? Cum să crezi că tu nu poţi greşi şi doar altul o poate face? După ce tragi smetii nevestei şi aia fuge la mamă-sa, n-o poţi aduce înapoi cu ameninţarea cozii de cazma.
• Poate că nebunia lui Cîţu a fost doar exacerbarea nebuniei camarilei PNL, care n-a înţeles că odată cu Dragnea s-a cam terminat epoca sifonării liniştite a banului public. Camarilă care n-a înţeles că a sosit vremea antreprenoriatului politic, adică a unui câştig decent din munca în folosul comunităţilor. Spun vorbe mari, dar să-mi fie cu iertare, eu asta am înţeles că au vrut cei ce au votat în decembrie 2020, să avem un prim ministru care să se comporte ca un antreprenor nu ca un vistiernic aflat cu gândul la pungile dregătorilor plecaţi lui.
• Domnul Ciolacu face şi dumnealui ce poate, a dat destul timp #echipeicâştigătoare cu împiedicarea moţiunii AUR-USR, dar n-a mai avut încotro când a fost vorba de moţiunea sa, nu se putea pune în contra partidului. Iar acum, strigând în gura mare că nu susţine un guvern minoritar PNL, tot asta face, le spune pe şleau actorilor că ar trebui să refacă stricatul coaliţiei. Faptul că la o adică ar refuza invitaţia preşedintelui la consultări tot asta spune. Dar cine să-l asculte?
• Domnul Cioloş pare mai dispus la compromis ca niciodată, aşteaptă bietul să fie chemat la Cotroceni şi să i se ceară să intre la guvernare. După ceva zile de balet, va lăsa îndestul de la el, dacă şi preşedintele se va milostivi şi va renunţa la Cîţu. Dar faţa împietrită a domnului Iohannis de la discursul de marţi, de la ora 18, dă de înţeles că deocamdată preşedintele aşteaptă ca USR să ia poziţia ghiocelului şi să se reîntoarcă la guvernare tot sub conducerea lui Cîţu.
Domnul Dacian Cioloş nu poate face asta, poate accepta ca unele persoane din USR să nu mai fie numite în noul guvern, poate ceda un minister-două PNL-ului, poate chiar renunţa la majoritatea condiţionărilor din PNDL 3, dar reînvierea lui Cîţu este de neacceptat pentru dumnealui şi pentru partid.
• Nu cred că lungirea agoniei impusă de preşedinte va duce la vreun lucru bun. Nu cred că în şapte zile #echipacâştigătoare va ajunge la sentimente mai bune. Nu cred că timpul ăsta va fi al restartării pentru că echipa Cîţu nu va digera înfrângerea.
Chiar preşedintele, care trebuia să se abţină să certe USR în discursul de marţi de la ora 18 pentru simplul motiv că cearta este complet neproductivă, a arătat cam care este starea de spirit în interiorul PNL-Cîţu: exact ca la Cotroceni. Preşedintele trebuia să cheme liderii la Cotroceni pentru consultări şi încet-încet, pas cu pas, dacă vreţi, să ducă negocierea în direcţia refacerii coaliţiei sau a altei soluţii politice, treaba dumnealui.
N-a făcut-o pentru că nici el nu poate digera înfrângerea de la moţiune pentru că, aşa cum am mai spus, moţiunea a fost şi despre #ehipacâştigătoare şi mai ales despre el. Preşedintele a eşuat când a mizat pe Florin Cîţu şi cred că este nevoie de mult mai mult timp ca lucrurile să poată ajunge în zona de acceptabilitate în care logica şi bunul simţ să acţioneze nestingherite.
• Un interimat lung al Guvernului Cîţu este cum nu se poate mai dăunător, pentru că nu va linişti apele, ci va crea #echipeicâştigătoare impresia că se mai poate încă reîntoarce la puterea absolută, că mai poate spera sa acţioneze singură butoanele puterii şi pe cele ale resurselor financiare.
Poate că un prim-ministru tehnocrat, care să ducă până la primăvară lupta cu pandemia şi cu economia, sub stindardul preşedintelui, ar putea să-i refacă acestuia autoritatea, dacă ar livra rezultate. Asta l-ar scuti pe preşedinte de explicarea implicării sale în criza actuală şi ar da timp lumii suburbane din PNL să se lepede de iluzii şi să se împace cu situaţia.
• S-a ajuns în situaţia asta pentru că PNL, sub atenta supraveghere a preşedintelui, în loc să guverneze, s-a apucat să trimită răfuielile interne în spaţiul public ba, culmea ipocriziei, a numit asta ,,luptă democratică”. S-a ajuns în această situaţie pentru că Florin Cîţu a fost stresat de menghina asta camarilo-prezidenţială şi a clacat, comportându-se ca un vătaf păpuşărit al celor două entităţi, în loc să aibă grijă de guvernare. Oamenii au şi ei nişte limite dincolo de care nu mai suportă stresul şi iau decizii greşite, cum a fost aceea a îndepărtării intempestive a ministrului Justiţiei din Guvern.
Acum, că nu mai este prim-ministru, va scadea presiunea asupra lui Cîţu îndestul ca acesta să poată ajunge la negocieri golit de ambiţiile camarilei PNL şi golit de bâzdâcurile prezidenţiale? Tare mi-e teamă că răspunsul filozofului Panco Pancev este cel corect: ce nu e stricat bun este, ce-i stricat stricat rămâne.
Citeşte şi:
