Jensen Huang, fostul director executiv al gigantului tehnologic american Nvidia, este o nouă victimă a unei tactici antice din tradiția politică a Chinei, cunoscută sub numele de „Meiren ji” sau „stratagema frumuseții”.
Indiferent de detaliile specifice ale scandalului Huang, logica politică din spatele „stratagemei frumuseții” – utilizarea relațiilor personale pentru a obține informații, a influența decizii și a slăbi adversarii – rămâne relevantă și astăzi.
Prin urmare, n-ar fi o surpriză folosirea acestei tactici în contextul competiției tot mai intense dintre SUA și China în domeniul inteligenței artificiale și al semiconductorilor avansați, scrie The Conversation.
Dar ce este, de fapt, „Meiren ji”?
„Meiren ji” face parte din „Cele treizeci și șase de stratageme”, un text militar chinezesc de origine incertă, despre care se crede, în general, că își are rădăcinile în istorisirile orale și scrise din perioada Statelor Combatante (475–221 î.Hr.).
Cea de-a 31-a stratagemă susține că relațiile personale pot fi folosite pentru a influența adversarii politici și recomandă exploatarea dorințelor personale și a vulnerabilităților emoționale ale unui oponent, cu scopul de a-i slăbi capacitatea de judecată și de a-i submina autoritatea.
„Cele treizeci și șase de stratageme” reprezintă, în același timp, un manual de tactici militare și o reflecție asupra experiențelor din trecut.
Exploatarea slăbiciunilor adversarului poate fi mai eficientă decât un război
Una dintre cele mai cunoscute povești chinezești despre „stratagema frumuseții” datează de peste 2.000 de ani.
În secolul al V-lea î.Hr., regele Goujian din statul Yue (situat în sudul Chinei de astăzi) a fost învins de regele Fuchai din statul Wu, vecinul său din nord, fiind astfel forțat să se supună. Cu toate acestea, Goujian și-a refăcut în secret forțele, pregătindu-se pentru răzbunare.
Potrivit vechiului text istoric „Wu Yue Chun Qiu”, regatul Yue a trimis două femei frumoase – Xi Shi și Zheng Dan – la curtea lui Fuchai, sperând că acesta se va lăsa captivat de plăceri și va neglija treburile statului.
Se pare că planul a funcționat. Fuchai, vrăjit de frumusețea celor două femei, a început treptat să ignore amenințarea reprezentată de provincia rivală. Între timp, Goujian s-a pregătit de război, iar în anul 473 î.Hr., regatul Yue a cucerit statul Wu.
Rolul real al lui Xi Shi în prăbușirea statului Wu rămâne neclar. Înfrângerea a fost cauzată de decizii politice neinspirate și de redresarea militară a statului Yue.
Cu toate acestea, povestea ilustrează un concept important în strategia politică chineză: exploatarea slăbiciunilor personale ale unui adversar poate fi, uneori, mai eficientă decât o confruntare directă.
O tactică similară apare în romanul din secolul al XIV-lea „Romance of the Three Kingdoms” (Povestea celor trei regate), considerat una dintre operele clasice ale literaturii chineze.
Acesta relatează povestea lui Dong Zhuo, un puternic lider militar care a controlat curtea imperială spre sfârșitul dinastiei Han de Est. Pentru a scăpa de el, Wang Yun, un înalt oficial loial dinastiei Han, a promis-o în căsătorie pe o tânără frumoasă, pe nume Diaochan, comandantului militar al lui Dong Zhuo. Apoi, a oferit-o pe aceeași femeie și lui Dong Zhuo.
Această stratagemă a alimentat gelozia și neîncrederea între cei doi bărbați, permițându-i în cele din urmă lui Wang Yun să-l convingă pe subordonatul lui Dong Zhuo să-l ucidă pe acesta. Ulterior, Wang Yun a preluat pentru scurt timp controlul asupra curții imperiale, în numele împăratului din dinastia Han.
„Capcana amoroasă” în spionajul modern
În operațiunile moderne de informații, utilizarea relațiilor romantice sau sexuale pentru a aborda ținte, a obține informații sensibile sau a exercita influență este cunoscută, în mod curent, drept „honey trap” („capcană amoroasă”). Această tactică nu e specifică doar Chinei - serviciile de informații occidentale și sovietice au recurs frecvent la relații intime în scopuri de spionaj pe durata Războiului Rece.
Există, de asemenea, cazuri documentate care implică China contemporană. Un exemplu este cel al diplomatului francez Bernard Boursicot și al interpretului de operă chinez Shi Pei Pu. Cei doi s-au cunoscut la Beijing, în 1964, și au întreținut o relație intimă de lungă durată. Pe parcursul acesteia, Boursicot a furnizat Chinei documente diplomatice franceze. Activitatea de spionaj a fost, în cele din urmă, descoperită, iar ambele persoane implicate au fost urmărite penal pentru spionaj în Franța, în anii '80, amintește publicația.
Un exemplu mai recent îi vizează pe fostul membru al Camerei Reprezentanților din SUA, Eric Swalwell, și pe Christine Fang, o persoană suspectată a fi agent al serviciilor de informații chineze. În 2015, Swalwell a recunoscut că a întreținut relații intime cu Fang în mai multe rânduri. La acea vreme, Fang a contribuit la strângerea de fonduri pentru campania lui Swalwell și a facilitat plasarea unui stagiar în biroul acestuia din Congres.
De ce este Jensen Huang o țintă strategică importantă
Poziția lui Jensen Huang l-ar face o țintă principală pentru o astfel de operațiune de tip „honey trap”. Compania sa a devenit un element central în competiția tehnologică dintre SUA și China.
Inteligența artificială (AI) devine tot mai importantă pentru dezvoltarea economică, capacitățile militare și securitatea națională, astfel că Washingtonul a înăsprit în mod repetat restricțiile privind exportul de cipuri avansate pentru AI către China, sperând să limiteze accesul acesteia la puterea de calcul.
Să ne amintim și declarația președintelui american Donald Trump, un susținător declarat al cursei pentru supremație în sectorul AI: „Suntem înaintea Chinei în domeniul inteligenței artificiale, suntem cea mai avansată țară din lume și, sincer, vreau să rămânem așa. Cine câștigă cursa pentru inteligența artificială câștigă tot.”
Beijingul investește masiv în dezvoltarea internă a semiconductorilor. Cu toate acestea, companiile chineze au în continuare nevoie de cipuri avansate pentru a antrena modele AI și pentru a construi centre de date.
Din perspectiva Chinei, cipurile avansate pentru AI sunt esențiale nu doar pentru companiile tehnologice chineze, ci și pentru viitoarea competiție militară și tehnologică. Acest lucru plasează Nvidia într-o poziție de o importanță deosebită și ajută la explicarea preocupărilor legate de securitatea națională care îl vizează pe Huang.
Totuși, existența unor motive strategice nu dovedește că a avut loc o operațiune de spionaj. Importanța lui Jensen Huang nu demonstrează, prin ea însăși, că acesta a fost vizat de o „capcană amoroasă” sau că Alice Huang a acționat în numele serviciilor de informații chineze. Acestea sunt acuzații care necesită, în continuare, o investigație completă, subliniază The Conversation.
Spionajul în era inteligenței artificiale
Pe de altă parte, este adevărat că, în politica modernă – la fel ca în rivalitățile din China antică – părțile adverse caută informații despre oponenți, încearcă să influențeze decizii importante și exploatează punctele slabe pentru a obține avantaje strategice.
Ceea ce s-a schimbat, de fapt, este cine deține controlul asupra resurselor strategice esențiale:
- În China antică, influențarea unui conducător prin intermediul relațiilor personale putea afecta deciziile politice și militare ale unui stat. Astăzi, stabilirea unei legături cu un director de rang înalt din sectorul tehnologic poate oferi acces la tehnologii sensibile.
- În urmă cu mai bine de 2.000 de ani, un stat puternic își putea pierde avantajul din cauza slăbiciunilor personale ale conducătorului său. Astăzi, puterea politică și cea tehnologică sunt distribuite în mod diferit.
Însă, atâta timp cât deciziile importante depind de indivizi, relațiile personale pot rămâne un punct slab pe care adversarii îl pot exploata, conchide publicația.
T.D.
