Scandalul în care este implicat Jensen Huang, ex-directorul Nvidia și unul dintre cei mai influenți oameni din industria inteligenței artificiale, ridică întrebări care depășesc cu mult relația sa cu o presupusă agentă a serviciilor secrete chineze.
Deși oficialii americani l-ar fi avertizat pe Donald Trump asupra riscurilor, președintele l-a inclus în delegația care a mers la Beijing și l-a tratat ca pe un consilier-cheie în politica tehnologică a SUA.
O analiză The Atlantic avertizează că adevărata problemă este concentrarea unei puteri economice și politice uriașe în mâinile câtorva directori din sectorul privat, ale căror interese comerciale nu coincid întotdeauna cu cele ale statului american.
În mai 2025, Huang a fost fotografiat luând masa la Taipei cu Alice Huang, presupus agent al Ministerului Securității Statului din China, cu care ar fi avut o relație romantică. În luna mai a acestui an, președintele Trump a zburat la Beijing pentru a se întâlni cu Xi Jinping. În timpul zborului, secretarul de Stat Marco Rubio l-ar fi informat pe Trump cu privire la ce au aflat serviciile de informații. Însă aceste informații șocante nu l-au împiedicat pe Trump să-l trateze pe Jensen Huang ca pe un consilier-cheie.
În timpul unei escale pentru realimentare în Alaska, Huang s-a alăturat delegației. A stat de vorbă cu Elon Musk într-o cabină ocupată de obicei de consilierii de rang înalt ai președintelui. Pe masa din fața lui Huang se aflau bomboanele cu însemnele Casei Albe, oferite invitaților: Hershey’s Kisses.
Când grupul a ajuns la Beijing, Huang a coborât din avion și a mers pe covorul roșu alături de Trump, Rubio și alți oficiali de rang înalt.
A fost o imagine cu o puternică valoare simbolică, ilustrând apropierea lui Huang de președinte și influența sa asupra politicii administrației privind China și inteligența artificială.
Instinctul lui Trump a fost să rămână de partea omului său.
Dezvăluirile nu au zdruncinat convingerea președintelui că liderul Nvidia este indispensabil. Acum însă Huang a demisionat.
Dar Administrația se confruntă cu întrebări majore privind modul în care a gestionat această situație.
Bloomberg a relatat că, la sfârșitul verii anului 2025, consilierul juridic al Nvidia a contactat oficiali de rang înalt din Departamentul Comerțului în legătură cu ancheta companiei privind Megaspeed, iar angajații de rang inferior ai departamentului s-au confruntat cu restricții neobișnuite în modul în care puteau desfășura investigațiile care implicau Nvidia. Întrebat duminică dacă ar fi trebuit să acționeze în urma avertismentului, Trump a răspuns: „Nu, nu cred”.
Şoimul şi porumbelul
Huang este ceea ce am putea numi un „porumbel dublu”. El a declarat că eticheta de „șoim anti-China” este o „insignă a rușinii”. Când prezentatorul CNN Fareed Zakaria l-a întrebat dacă este important ca Statele Unite sau China să câștige cursa AI, Huang a răspuns: „Nu cred că este important”.
În mod similar, Huang a respins şi avertismentele privind riscurile catastrofale ale inteligenței artificiale. Aceste opinii contrastează cu cele ale lui Dario Amodei, de la Anthropic, care este un „șoim dublu”: consideră China o amenințare majoră la adresa securității naționale și avertizează că AI ar putea reprezenta un risc existențial pentru omenire.
Ambii susțin că pozițiile lor reflectă modul în care înțeleg interesele naționale ale Americii și viitorul inteligenței artificiale. Dar dezacordurile dintre ei coincid și cu interesele lor comerciale.
Nvidia obține profituri din vânzarea de cipuri către cât mai mulți clienți din întreaga lume, iar Huang a făcut lobby împotriva restricțiilor americane privind vânzarea către China a cipurilor avansate destinate inteligenței artificiale.
În schimb, Anthropic are de câștigat dacă firmele chineze rămân cât mai mult în urma celor care dezvoltă cele mai avansate tehnologii.
În mod ironic, afacerile celor doi sunt interconectate. Anthropic, la fel ca mulți alți dezvoltatori importanți AI, utilizează cipuri Nvidia.
Cursa pentru inteligența artificială este în general privită ca o competiție între companii și între națiuni, dar este și o confruntare între idei.
În centrul ei se află visul „supremației în domeniul AI”: convingerea că inteligența artificială avansată ar putea oferi Statelor Unite un avantaj permanent în fața rivalilor, readucând o epocă a dominației americane de necontestat.
Însă această viziune se bazează pe o presupunere discutabilă: aceea că puterea tehnologică acumulată de companiile americane poate fi transformată în mod fiabil în putere exercitată de guvernul american.
Liderii americani și chinezi vorbesc despre două sisteme tehnologice rivale, însă, în realitate, acestea nu sunt complet separate. Ele sunt interdependente, interconectate prin circulația tehnologiei, capitalului, informațiilor și oamenilor.
Beijingul a refuzat oficial să importe cantitățile mari de cipuri Nvidia pe care administrația Trump a aprobat vânzarea către China. Însă Megaspeed și companii similare au un model de afaceri care demonstrează cât de dependente rămân firmele chineze de AI de puterea de calcul din străinătate. Unele folosesc centre de date din Asia de Sud-Est pentru a ocoli restricțiile americane.
La rândul lor, directorii din Silicon Valley vorbesc despre o competiție cu miză zero între America și China, în timp ce companiile americane de AI se bazează pe specialiști din China.
Aceste interdependențe creează oportunități economice, dar și căi prin care pot fi desfășurate activități de spionaj, constrângere și manipulare.
Iar cu cât cursa pentru inteligența artificială depinde mai mult de rețele extinse de companii, clienți și guverne, cu atât mai multă influență ajunge în mâinile unui număr restrâns de persoane aflate la intersecția acestor rețele.
Supremația tehnologică și puterea națională nu merg întotdeauna în aceeași direcție
Un cerc surprinzător de restrâns de directori și oficiali ia deciziile care vor modela viitorul inteligenței artificiale și competiția geopolitică din jurul acesteia.
Puterea acestor persoane scapă rapid de sub controlul instituțiilor responsabile cu prevenirea riscurilor tehnologice și geopolitice.
The Information sugerează că Alice Huang ar fi exploatat accesul la Jensen Huang pentru a ajuta companii chineze să obțină cipuri Nvidia în valoare de miliarde de dolari. Între timp, Departamentul Comerțului ar fi amânat luarea unor măsuri împotriva Megaspeed, chiar dacă alte agenții făceau presiuni pentru impunerea unor restricții. Axios a relatat că secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, l-a confruntat săptămâna trecută pe secretarul Comerțului, Howard Lutnick, întrebându-l de ce Megaspeed nu fusese inclusă pe lista guvernamentală a entităților supuse restricțiilor, după luni întregi de avertismente transmise între agențiile federale cu privire la companie.
Întrebările care rămân fără răspuns depășesc acum cu mult relația personală în sine: A influențat aceasta deciziile comerciale ale Nvidia, determinând compania să aloce produse către Megaspeed în loc să le vândă firmelor americane? A compromis influența politică a Nvidia capacitatea guvernului american de a-și aplica propriile reguli?
Unii dintre liderii cursei AI vorbesc de parcă invențiile lor ar permite omenirii să-și depășească limitele și, poate, ar oferi unei singure țări putere asupra tuturor celorlalte.
Însă oamenii care conduc această transformare rămân vulnerabili la cele mai vechi slăbiciuni ale naturii umane: ambiție, vanitate, teamă, lăcomie, dorință.
Epoca pe care o construiesc este definită de ciocnirea dintre ambiții supraomenești și fragilitatea umană.
Lecția acestui scandal nu este doar că acești oameni sunt supuși greșelilor. Este că avem nevoie de instituții capabile să le limiteze influența și să gestioneze consecințele erorilor lor înainte ca aceste persoane să devină atât de puternice încât să nu mai poată fi trase la răspundere.
Analiza este scrisă de Julian Gewirtz - cercetător principal la Școala de Afaceri Internaționale și Publice a Universității Columbia și cercetător asociat la Centrul Belfer pentru Știință și Afaceri Internaționale al Universității Harvard. În timpul administrației Biden, a ocupat funcția de director pentru afaceri legate de China și Taiwan, în cadrul Consiliului Național de Securitate și pe cea de coordonator adjunct pentru China la Departamentul de Stat. Este autorul volumului "Never Turn Back: China and the Forbidden History of the 1980s".
B.B.
