Poate redeveni Marea Neagră ceea ce era înainte de epoca războaielor din secolul 21? Cine poate garanta libera navigație și echilibrul acestei regiuni? Și ce poate face România pentru a se apăra?
„Atunci când vorbim despre Marea Neagră și Delta Dunării, trebuie să ne asigurăm că sunt protejate și vor fi protejate și în viitor”, a declarat ministrul de Externe, Oana Țoiu, la dezbaterea despre pacificarea și dezvoltarea regiunii pontice organizată de The New Strategy Center.
Au mai participat și vorbit despre situația regională președintele Nicușor Dan, numărul 2 din ierarhia diplomației turce, Mehmet Kemal Bozay, fostul premier rus trecut în opoziție și fugit în Vest, Mihail Kasianov, și alți experți în politică externă, securitate, energie și infrastructură.
Mihail Kasianov: Europenii trebuie să se replieze înainte ca SUA și Rusia să dezbine și mai mult UE
Orice se întâmplă în regiunea Mării Negre are un impact „enorm” asupra securității regionale și asupra Mediteranei, a declarat viceministrul turc de Externe, care a vorbit și despre o eventuală mediere între Rusia și Ucraina explicând că Ankara are avantajul de a fi în legătură cu ambele părți, spre deosebire de statele europene.
Fostul premier rus, Mihail Kasianov, a insistat că americanii nu înțeleg despre ce e vorba în ambiția lui Vladimir Putin și că europenii trebuie să se replieze înainte ca Statele Unite și Rusia să dezbine și mai mult Uniunea Europeană.
„Tot ceea ce eșuează la nivelul securității se transferă imediat, uneori pe termen mediu sau lung, în prețurile de zi cu zi, în competitivitate și în standardul de viață”, a mai adăugat șefa diplomației române, descriind Marea Neagră ca pe o „mare sigură”.
Autorii volumului colectiv „Black Swans in the Black Sea” (Lebedele negre în Marea Neagră), lansat în deschiderea Forumului privind securitatea Balcanilor și a Mării Negre (Black Sea and Balkans Security Forum), relativizează sau chiar contrazic declarația Oanei Țoiu.
Lebedele negre care ar putea tulbura Marea Neagră
Spre exemplu, Tacan Ildem, fost reprezentant al Turciei la NATO, scrie că invazia rusă în Ucraina din 2022 a fost doar cea mai dramatică fază a unui proces care a dus la deteriorarea securității la Marea Neagră începând cu războiul din Georgia (2008) și apoi cu anexarea Crimeii (2014).
Autorul vorbește despre felul în care Ucraina i-a obligat pe ruși să-și retragă navele din Sevastopol în Novorosiisk, dar în același timp notează că Rusia își menține în peninsulă capabilitățile A2/AD (sisteme de apărare aeriană, de coastă, anti-navă ce pot avea inclusiv o componentă nucleară) și care fac din Crimeea un loc greu de cucerit.
Colonelul american în retragere, Robert E. Hamilton, șeful Centrului de Cercetări Strategice Delphi, se întreabă de altfel dacă Marea Neagră este o mare nucleară și consideră că agresiunea rusă în regiune a început în anii 1990 cu intervențiile din Abhazia (un teritoriu rupt din Georgia și transformat în enclavă rusească) și Transnistria (o altă enclavă rusească pe care R. Moldova nu reușește să o integreze).
Dacă Statele Unite nu revin la un angajament mai solid în interiorul NATO e posibil ca ţările mari de la Marea Neagră, Turcia și Ucraina, de pildă, să-și dorească să aibă arme nucleare pentru a-și proteja teritoriul, conchide analistul militar.
Un alt expert din Statele Unite, Phillip A. Petersen, enumeră care ar fi lebedele negre care ar putea disturba Marea Neagră.
Teoria lebedei negre așa cum a formulat-o Nassim Taleb se referă la un eveniment cu trei atribute:
- i) „un caz izolat aflat dincolo de tărâmul așteptărilor obișnuite, dat fiind că nimic din trecut nu i-a indicat în vreun fel posibilitatea”;
- ii) „un impact deosebit”;
- (iii) apoi, deși e vorba despre un caz izolat și neașteptat, după ce se întâmplă, oamenii găsesc explicații făcându-l predictibil retrospectiv (Nassim Taleb, Lebăda Neagră. Impactul puțin probabilului, Curtea veche, București, 2008).
Pot europenii preveni scenariile lebedelor negre?
Petersen, care este șeful Centrului pentru Studiul Războiului de Nouă Generație, folosește teoria Lebedei Negre pentru a demonstra că:
- Moscova pierde războiul cu Ucraina, în ciuda faptului că are mai mulți militari, mai multe arme, mai mulți bani
- Turcia nu mai face parte din cultura politică europeană din cauză că Uniunea Europeană nu a înțeles Kemalismul gândit ca o formulă de întrerupere a despotismului tradițional oriental, lăsându-l pe Recep Tayyip Erdogan să treacă de la autoritarismul competitiv la cel hegemonic.
În viitor - scrie analistul american - n-ar fi deloc exclus ca Rusia să piardă supremația la Marea Neagră, iar Turcia, unde jihadismul se extinde, să intre într-un conflict cu Europa și să revină în forță în regiunea pontică, folosind în acest scop inclusiv cheile strâmtorilor Bosfor și Dardanele.
Pot europenii preveni scenariile lebedelor negre descrise în volumul editat de New Strategic Center (Lt. Gen (ret) Ben Hodges, George Scutaru (ed), Black Swans in The Black Sea, Tritonic, București, 2024)?
Se pot transforma aceste exerciții intelectuale în pericole imediate?
Doar dacă NATO își pierde din anvergură și putere, doar dacă Europa se fragmentează sub presiunile rusești, chinezești și americane, doar dacă sferele de influență revin și statele de la periferia continentului se pierd din nou în zone gri, cum s-a mai întâmplat în istorie.
