Pragmatismul politic total lipsit de moralitate are întotdeauna efect de bumerang. Pentru că tot ceea ce este grosier și ostentativ nedrept provoacă victimizarea, poate cel mai eficient combustibil electoral.
Mulți spun că Donald Trump a câștigat alegerile în ziua când glonțul i-a șters urechea, ca urmare a valului de emoție creat în jurul victimei unui atac mizerabil.
Campania noastră a avut până acum două “gloanțe”, greu de spus dacă decisive, meciul încă se joacă, dar, în orice caz, cu efecte importante asupra evoluțiilor și clasamentelor.
Cazul Antonescu
Cel mai recent a fost atacul împotriva lui Crin Antonescu, acuzat că ar fi dat declarații la Securitate împotriva unui coleg profesor, în tinerețe, la Tulcea. Concluzia a fost trasă în urma unei adeverințe de necolaborare cu Securitatea, primită de dl Antonescu de la CNSAS, care face trimitere la acea declarație.
Crin Antonescu a ieșit rapid în conferință de presă, a explicat că domnia sa a fost chemat la Securitate în urma tentativei de evadare din țară a unui prieten, a fost întrebat dacă știa de intențiile acestuia sau despre alții cu intenții similare. Iar după doi ani, prietenul a reușit să fugă încredințându-i nu numai secretul planului, ci și misiunea de a-i anunța după un timp părinții.
Declarația a fost confirmată de însuși prietenul în cauză, care a infirmat categoric orice turnătorie, iar vicepreședintele CNSAS Mădălin Hodor a precizat că declarațiile celor doi corespund pe deplin realității din dosar, iar verdictul este de necolaborare.
Înțelegem că dl Antonescu ar fi solicitat CNSAS să îi trimită declarația de la dosar, iar vineri o va primi, este de dorit să o facă publică.
Dacă acuzația de turnătorie referitoare la acest caz este, destul de evident, falsă, nu înseamnă că, la un moment dat, la fel ca în cazul Băsescu, nu pot apărea informații noi despre oricine, inclusiv despre dl Antonescu. Dar în acest moment, pe datele de acum de la CNSAS, a fost un atac incorect.
Putem discuta, desigur, dacă a fost un plan de compromitere gândit prost, sau, dimpotrivă, a fost gândit bine ca o momeală suculentă din care au mușcat foarte mulți, pentru ca apoi Crin Antonescu să fie victimizat.
Fapt este că, în loc să-l doboare, atacul i-a dat dlui Antonescu profilul unui luptător cu Securitatea, adică implicit, subtil, cu sistemul de atunci, cel puțin. Au apărut și alți prieteni, declarații importante de susținere ca a lui Marius Oprea, Cristian Tudor Popescu sau Stelian Tănase, un moment neprețuit de campanie.
Și în timp ce vorbim despre o minciună referitoare la trecutul lui Crin Antonescu, e puțin spațiu de observat prezentul.
Cu mult mai problematice decât false delațiuni din trecut sunt întovărășiri din prezent cu personaje extrem de dubioase, precum baronul de Ilfov Thuma Hubert, prietenul și partenerul de scandal "azilele groazei"al lui Florentin Pandele, sau managerul său campanie, Mircea Roșca, trimis în judecată de DNA și scapăt de prescripție, un antieuropean mistic convins.
Cine iese cel mai prost? Cei care au sărit din primul moment să-l acuze pe Antonescu de turnătorie, deși candidatul lor fusese ținta unui atac mizerabil similar în campania pentru alegerile locale de anul trecut.
Cazul Lasconi
Cazul Lasconi este o altă mostră de efect bumerang când toate limitele moralității sunt încălcate.
Sigur că oricare partid are dreptul să susțină oricare candidat. Dar din secunda în care actele sunt depuse la BEC și candidatura cu sigla partidului rămâne definitivă pe buletinul de vot, zarurile sunt aruncate.
Nimic nu s-a schimbat din momentul în care conducerea USR mergea încolonată la BEC în spatele Elenei Lasconi și momentul în care aceiași oameni, care nu știau cum să o laude și care, mulți, îi datorează mandatele actuale, au aruncat-o din tren, fără bani. Era grotesc cum reprezentații USR în studiouri de televiziune atacau candidatul oficial al USR.
Nu e nimic comparabil cu retragerea lui Ludovic Orban în noiembrie anul trecut, cât timp aceea s-a produs de bună voie, în ultimele zile de campanie, ca mișcare strategică, nu cu aer de puci intern în primele zile de campanie. Orban a provocat un efect de coalizare, puciul din USR a provocat dezbinare.
Imoralitatea și chiar nelegalitatea crasă a mișcării conducerii USR au avut efectul invers celui scontat, potrivit celor mai multe dintre sondaje. Iar partidul este rupt în două.
Tot aud oameni care, deși nu o plăceau cu Elena Lasconi, o privesc acum cu simpatie și nu exclud ca unii dintre ei să o și voteze.
Da, politica trebuie să fie pragmatică. Nu este făcută pentru cei slabi de înger și nici pentru puriști. Dar asta nu înseamnă că orice ipocrizie, orice imoralitate sunt admisibile, măcar pentru că inevitabil provoacă efecte adverse cu mult mai importante decât cele scontate.
După cum a învinge un rău cu mijloace abjecte nu face decât să valideze un alt rău.