Chiar dacă e spumos, chiar dacă este răcoritor pentru mulți, subiectul mediei de bacalaureat a lui Marcel Ciolacu dă măsura derizoriului politicii românești.
Sigur că educația unui înalt demnitar este relevantă sau ar trebui să fie. Când te uiți la CV-urile premierilor din țările occidentale vezi numai universități de top, a căror absolvire dă garanția unei minți educate, organizate și antrenate.
De aceea, această înaltă educație extrem de serioasă este o condiție de la sine înțeleasă, sine qua non, pentru a conduce destinele unei țări.
În România nu mai e așa de multa vreme. Liderii români cu școală multă și serioasă sunt puțini, tot mai puțini. CV-urile din politica românească sunt cel mai adesea etalări de studii făcute târziu, prin cine știe ce fabrici de diplome, de doctorate dubioase, nule valoric, dacă nu de-a dreptul plagiate.
Și asta se vede din momentul în care impostorii deschid gura, agramați, fără proprietatea termenilor și incapabili să urmărească o idee.
Dar dacă e așa, este pentru că asta este exigența majorității electoratului, care la rândul său nu dă doi bani pe educație.
Așadar, Marcel Ciolacu nu face excepție. Ar fi, va fi o excepție când electoratul va pretinde și vota alt tip de lideri.
Apoi, problema care se pune nu este dacă Marcel Ciolacu are sau nu bacalaureat. Pentru că această suspiciune ar pune sub semnul fraudei și al falsului întregul său parcurs profesional.
Ceea ce vedem este doar bășcălia referitoare la performanța școlară a dlui Ciolacu, performanță al cărei simbol a devenit media o vreme misterioasă de bacalaureat.
Spectacolul ipocriziei
Media de bacalaureat, în general nota oricărui examen susținut în România, este irelevantă pentru că modul de examinare este irelevant, pentru că învățământul românesc este tot mai irelevant.
În ceea ce privește bacalaureatul susținut înainte de 1989, cum ar fi cazul dlui Ciolacu, el era promovat la normă, profesorii aveau plan și dacă nu-l îndeplineau dădeau socoteală, așa că numai cine nu se prezenta pica.
Am susținut examenul în 1990 la unul dintre cele mai importante licee din Timișoara, nu mai știu ce medie finală am avut și nu îmi pierd vremea să caut diploma, nu am copiat pentru că știam subiectele, dar în jurul meu s-a copiat pe rupte, la vedere chiar.
George Simion spune că a terminat Colegiul Lazăr cu 9,69. Relevant?
Relevant este rezultatul studiilor, care se vede în acțiune și discurs, și aici cred că suntem lămuriți cu dl Ciolacu.
Subiectul notei a devenit și un spectacol al ipocriziei grețoase. De exemplu, îl auzim cerând diploma dlui Ciolacu pe liberalul Adrian Cozma, care are imense dificultăți cu gramatica limbii române, mai ales cu acuzativul „pe care”, și este absolvent al “Oxford” Dimitrie Cantemir.
Din toată această poveste, Marcel Ciolacu, dacă are stomacul tare, și nu mă îndoiesc că îl are, nici măcar nu iese prost.
Ce acoperă perdeaua mediei
Pentru cei care ar avea căderea să îl chestioneze privind performanța școlară, felul în care este pusă problema și cine defilează cu ea sunt complet inhibitorii și grotești.
Alții vor empatiza cu domnia sa, pentru că nu dau doi bani pe educație și urăsc să fie tratați de sus de „elitiști”. Uitați-vă la promovabilitatea de la cele două sesiuni de bacalaureat și nu numai de anul acesta, gândiți-vă că aproape jumătate dintre cei înscriși în clasa a 8-a fie nu s-au prezentat la evaluarea națională, fie au luat sub 5 și puteți calcula câți simpatizează cu dl Ciolacu pe subiectul mediei.
Se vor indigna/vor face bășcălie fix cei care oricum nu l-ar fi votat.
Dar cel mai mare câștig pentru Marcel Ciolacu și PSD este că tema superficială și fără finalitate distrage atenția de la chestiuni cu adevărat importante, efecte inclusiv ale educației precare a clasei politice și a clienților politici promovați de ea.
Deci cât ne ocupam cu nota de la bacalaureat, mai puțin despre deficit, inflație, creșterea economică mai puțin decât simbolică, avantajele rău platnicilor, condițiile lamentabile în care reîncepe școala și multe altele, ratarea primei propuneri de comisar european și mica anvergură europeană.
Temele parazitare le eludează pe cele care ar fi cu adevărat relevante într-o campanie, mai ales una cum n-am avut de 20 ani, adică și prezidențială, și parlamentară. Eludează lipsa unor autentice proiecte pentru România, cele care chiar ar da măsura valorii intelectuale și a studiilor .