Dacă doar Vasile Dîncu s-ar fi poziționat împotriva proiectelor legii Educației, despre care spune că “trebuie revizuite serios”, era credibilă varianta PNL că ar fi vorba doar despre o poziție individuală. Plus o poliță plătită de fostul ministru al Apărării președintelui care l-a ridiculizat.
Dar la prima ședință a specialiștilor partidelor pe tema acestor proiecte, nu numai că Vasile Dîncu a lipsit, dar Mihnea Costoiu, tot din partea PSD, a anunțat că amendamentele PSD nu sunt gata, că e nevoie de mai mult timp și o dezbatere extinsă, iar termenul 15 februarie pentru adoptarea lor de către guvern ar fi doar orientativ.
Nu e un proiect oarecare ci, practic, singurul proiect prezidențial, tot ce i-a mai rămas președintelui după ce a ratat absolut tot ce putea rata în cei 8 ani de până acum. De-abia se asemăna Klaus Iohannis cu A.I.Cuza ca mare deschizător de drumuri în domeniul educației.
Talpa pe care i-o pune PSD este evidentă și întrebarea este de ce?
Unul dintre motive este clar, simptomatic și ireversibil. Klaus Iohannis este ceea ce americanii numesc „lame duck”, adică un președinte din ce în ce mai slab, cu autoritatea din ce în ce mai erodată de apropierea finalului celui de-al doilea mandat. Ratarea Schengen, pe care majoritatea românilor i-o impută președintelui, a accentuat această evoluție.
De ce profită PSD de această situație și îi dau președintelui șah?
O explicație poate fi pe undeva legitimă politic. Legea Educației, preuniversitare mai ales, odioasă oricum, lovește dur cu precădere electoratul mai sărac, rural, adică electoratul pe care PSD este în pericol să-l piardă în favoarea AUR.
Admiterea în licee cu patru rânduri de meditații și desființarea profilului învățător la liceele pedagogice sunt doar două dintre subiectele fierbinți. Iar PSD nu poate să fie ambiguu - dacă le votează, le asumă.
Este un motiv pentru care de câteva săptămâni pesediștii spuneau pe surse că nu vor vota așa ceva.
Dar este foarte probabil să fie mai mult decât atât, adică prima mișcare pentru o negociere de proporții pentru că urmează decizii importante: rotativa premierilor și a ministerelor, poziționarea în perspectiva anului electoral 2024, inclusiv a prezidențialelor, alocările de bani în perspectiva acestor alegeri.
PNL este un partid complet emasculat, deci orice negociere trebuie purtată direct cu președintele Iohannis, iar PSD este posibil să fi făcut prima mișcare.
Ce vrea PSD?
Aici răspunsul e greu de dat pentru că interesul imediat este contradictoriu celui strategic.
Interesul imediat ar fi ca la rotativă să ia funcția de premier, dar să păstreze și pozițiile cheie actuale: Finanțe, Transporturi și SGG. Dar o asemenea victorie ar putea fi una a la Pirus.
Pe de-o parte pentru că asumarea totală a guvernării înainte de un asemenea an electoral înseamnă expunerea la erodare în condiții de turbulență cu evoluție total impredictibilă. Acum, PSD este în jur de 33-36%, cel mai mare scor, dar nu spectaculos, conservat tocmai pentru că guvernarea a fost asociată mai degrabă cu PNL, care de aceea a și pierdut cel mai mult. Dacă rolurile se inversează, și dinamica se inversează.
Nimeni nu poate anticipa evoluția războiului, capacitatea de aprovizionare cu gaze anul acesta, evoluția inflației legată și de anul agricol și duritatea iernii viitoare. Fără a vorbi și de alte eventuale lebede negre. Cu actuala formă a legii pensiilor speciale, ratarea PNRR este foarte probabilă.
În plus, având toate pozițiile cheie, PSD nu ar mai avea nicio scuză pentru a nu răsturna cornul abundenței pe care îl promite.
Ceea ce Marcel Ciolacu anunță ca program de guvernare din mai este o varză contradictorie și nefezabilaă. „Să reducem impozitarea muncii și să mărim impozitarea capitalului” ar fi egal, spune prof. univ. dr Bogdan Glavan, cu „ideea că poți bea apă consumând mai întâi o doză bună de H (hidrogen) și, mai târziu, un picuț de O (oxigen)”.
Dar și să creadă sincer în acest program, ca să-l impună, Marcel Ciolacu are nevoie de voturile liberalilor. Coaliția rămâne aceeași și la rotativă. Jumuliți de toate funcțiile, nu există niciun motiv pentru care liberalii nu ar încerca să reziste măcar ideologic.
Dar să zicem că PNL ar capitula complet, cu funcții, program, impozitare, tot. S-ar prăbuși electoral. Nicolae Ciucă nu ar mai avea nici puterea pe care o are acum și partidul ar intra în vrie.
Coaliția „Nicu și Marcel” ar pierde un picior și premierul Ciolacu ar trebui să piloteze un avion cu un motor care o ia razna.
Dar în 2024? Erodat de guvernare, cu cine ar mai face PSD alianța de guvenare pentru următorii patru ani, dacă PNL se prăbușește? Le-o conveni creșterea AUR ca sperietoare, dar de guvernat cu suveraniștii extremiști nu au cum.
Deci soluția corectă pentru PSD ar fi să își păstreze poziția comodă de opoziție în cadrul guvernării, dar să mai obțină poziții cheie în plus, bani pentru primari și stimulente importante pentru propriul electorat. Dar fără să omoare PNL și pe Nicolae Ciucă.
Un dans pe sârmă cu atât mai dificil cu cât nici în PSD nu e doar lapte și miere. În mod evident Paul Stănescu, alături de care s-a așezat și Mihai Tudose, sunt opoziția internă la Marcel Ciolacu, inclusiv pe subiectul candidatului la prezidențiale.
Cu un președinte nu doar complet neinspirat și lipsit de inteligență politică, dar și "lame duck", cu un PNL emasculat și fără lidieri, cu un PSD rupt și el între tabere, interese și obiective, cu o guvernare oricum incompetentă, inerenta creștere a temperaturii politice înainte de alegeri ar putea deveni extrem de periculoasă pentru România.