Arhipelagul PSD

Victor Pițigoi
Senior Editor
“A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulți este cercetare” (Murphy)

Trei știri  au tulburat săptămâna trecută opinia publică. Cea dintâi se referă la faptul că viitorul guvernator al Deltei Dunării nu va fi desemnat nici de vreun grup majoritar în Parlament, nici de Guvern, nici de un interesat lider de partid, majoritar și el, ci de un comitet consultativ condus de un cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint: Ivan Patzaikin.

Cea de a doua știre informează că marele campion s-a retras din acest comitet consultativ, urmare unor „atacuri violente” – desigur la adresa sa.

2021 vine cu discounturi de până la 50% la principalele categorii de produse și servicii de care afacerea ta are nevoie. Obține oferta AICI!

Iar cea treia știre spune despre domnul Dan Barna că l-ar fi convins pe reputatul canoist să se răzgândească și să facă țării onoarea de a prezida totuși respectivul Comitet Consultativ, pentru a nu lăsa Delta pe mâna unor rechini, ca și până acum.

Din păcate, cea de a patra știre, despre faptul că domnul Patzaikin ar confirma spusele politicianului Barna n-a apărut încă sau poate n-am observat-o eu prin ziare.

Reputatul canoist nu face niciun fel de precizări cu privire la „atacurile violente” care l-au făcut prudent, dar nu puteau fi decât personalități cu mare influență din sfera Puterii.

Care Putere? În mod firesc, Puterea ar trebui să fie cea a majorității antiPSD, instalată la Guvern. Dar, aritmetic, PSD este câștigătorul alegerilor. În plus, are o nebănuită putere în teritoriu, în consiliile locale, în președinții lor și în primari.

Dar are putere și la centru, unde este greu de urnit clientela pesedistă, bine înșurubată  în scaunele a tot felul de Consilii, Comitete, Agenții, Autorități guvernamentale și multe altele, tot guvernamentale și ele.

Pe scurt, o nouă alianță a preluat Guvernarea, dar caracatița PSD este încă vie și atât de puternică, încât îl mai poate amenința pe oricine ar încerca schimbări care i-ar lovi interesele.   

Enervarea lui Dragnea și miluirea ca la Canossa

Un site accesabil oricărui curios pe internet ne informează că Executivul bucureștean tutelează 56 Agenții, Autorități, Consilii, Administrații și multe altele asemănătoare, toate guvernamentale.

Șefii unor asemenea entități au, de obicei, rang de secretar de stat și venituri care îl depășesc adesea pe cel al premierului, plus mașină, secretară, cabinet și o droaie de șefuleți mai mici, fiecare cu subșefii săi și tot așa de la ei în jos, până ajungem la cei care taie frunze la câini, ca să nu pară că sunt plătiți degeaba.

Nu mă voi apuca să-i înșir aici pe toți, dar îmi permit să amintesc de cazul notoriu al fostului premier Sorin Grindeanu, proscris de PSD când a refuzat să stea drepți în fața lui Dragnea, dar mai târziu  recompensat de același Dragnea, când și-a pus cenușă în cap, cerșind iertarea, ceva cam ca în celebrul caz de la Canossa.

Iar marele Dragnea, impresionat de cenușă și simțindu-și orgoliul satisfăcut, l-a propulsat instantaneu pe respectivul Grindeanu ca președinte la Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii – ANCOM.

Nu pentru că ar fi fost Grindeanu cine știe ce priceput în administrarea comunicațiilor, ci numai penru faptul că Dragnea dorea să afle lumea că el răsplătește regește pe cine-și toarnă cenușă pe cap, în direct.

Sunt sigur că nu i-a fost ușor lui Grindeanu al nostru să renunțe la vrabia din mână,  atunci când a apărut deodată Ciolacu, momindu-l cu  tentanta cioară de pe gard.

Trebuie să fi stat mult pe gânduri, întrebându-se dacă are destulă tărie de caracter, ca să renunțe la niște venituri nete de peste 528.000 de lei anual, adică 44.000 de lei pe lună. N-am idee ce-i aduce acum cioara de pe gard, dar desigur a meritat, de vreme ce a lăsat vrăbiuța să-i zboare și s-o înhațe alt norocos.

Lupul paznic la oi

Cazurile când recompensații PSD au fost plasați în locuri călduțe, ca s-o ducă bine acolo, sunt nenumărate. Cum spuneam, n-am de gând să le înșir pe toate, dar parcă merită să mai amintesc  câteva.

S-a scris anul trecut despre un oarecare Niculae Bădălău, capul de afiș al pesediștilor giurgiuveni, dezagreat ulterior chiar de ei, recuperat apoi din valuri cu colacul de salvare al băcăuenilor și salvat definitiv pe ultima sută de metri de către fosta majoritate toxică din Parlament.

Mâini nevăzute l-au împins pe norocosul Bădălău direct în Autoritatea de Audit, din cadrul Curții de Conturi, ca vicepreședinte – prietenii știu de ce.

Bădălău al nostru are cam aceeași legătură cu auditul și cu conturile precum Ciolacu cu teoria cuantelor și Viorica Dăncilă cu alfabetul chililic.

Nu știu ce-l recomandă la Auditul din Curtea de Conturi tocmai pe omul care a fost condamnat în trecut pentru furtul a patru saci cu grâu, căci acesta mi se pare a fi evenimentul care vorbește cel mai clar despre integritatea respectivului vicepreședinte de la respectivul Audit. 

Sfinția sa, vicepreședintele Curții de conturi

Și, tot pe ultima sută de metri, aceeași majoritate toxică gratulează alt client al aceluiași PSD, pe Ilie Sârbu, socrul fostului premier Ponta și tatăl fostei europarlamentare Daciana Sârbu.

Pe respectivul socru și tată, propulsat între timp de majoritarii pesediști în funcția de vicepreședinte al Curții de Conturi, cunoscuta enciclopedie virtuală Wikipedia îl definește cam astfel sub aspect profesional: „este un politician român, de profesie preot ortodox”.

Iată-l pe politicianul de marcă, cu studii teologice în toată regula, răspopit ca specialist al conturilor, funcție incompatibilă cu politica și fără legătură cu teologia! Aleluia, sfinția ta!

Există în România atâția economiști de marcă, distinși cu merite deosebite în studiul conturilor, încât mi se pare inadmisibilă o eventuală motivație pentru care Parlamentul (atunci majoritar PSD) a ales să încredințeze conducerea acestei Curți unui politician, devenit brusc economist din sacerdot.

„Altă întrebare” va cenzura și ordonanțele lui Cîțu

Dar cea mai tare lovitură a dat-o pe aceeași utimă sută de metri Florin Iordache, omul care făcea gesturi obscene în Parlament, intrat în legendă cu sintagma „Altă întrebare”, sinistrul personaj care a maltratat legile  justiției și și a emis rușinoasa Ordonanță 13, abrogată ulterior volens-nolens.

Ei bine, Iordache este astăzi președinte al Consiliului Legislativ – ales,  se pare, pe viață: legea nu prevede nici durata mandatului, nici eventuala revocare din acest post. Cine s-a așezat acolo e de neclintit.

Dar te îngrozești și mai tare, când auzi ce  importanță începe să aibă astâzi autorul mizerabilei Ordonanțe 13: Consiliul are ca atribuții vizarea proiectelor de lege depuse în Parlament înainte ca acestea să intre în dezbaterea parlamentarilor.

Nimic nu intră în dezbatere, până nu vizează „Altă întrebare”

Și ştiți ce mai scrie și la art 4 din Legea nr.73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea respectivului Consiliu Legislativ? Scrie că  „proiectele de ordonanţe şi de hotărâri cu caracter normativ se supun spre adoptare Guvernului numai cu avizul Consiliului Legislativ…”!

Adică, nici Guvernul, oricare ar fi el, nu poate adopta ordonanțe sau hotărâri, până nu le-a blagoslovit Florinel cu harul înțelepciunii sale. Aferim!

Ce murmură oare domnul Dorneanu în mintea lui, atunci când emite hotărâri care servesc PSD?

Problema este foate gravă. Nici nu știi de unde sare iepurele, de unde apar capetele pesediste ale caracatiței decapitată la vârf, dar cu tentaculele încă infipte în multe instituții ale țării.

Cangrena a ajuns până sus, la președintele celei mai respectabile instanțe din România, cea care ia hotărâri obligatorii și irefutabile la care trebuie să se supună Guvernul, Parlamemtul și chiar Președintele țării.

Este o sfidare faptul că președintele CCR, ca și membrii săi, au fost numiți la vârful acestei înalte instituții numai și numai ca reunoștință politică.

Cât de obligat era partidul față de Dorneanu se vede din ce incasează el ca recompensă. Ziarele relatează că venitul cumulat pe un an s-a ridicat la 972.346 lei, respectiv 80.028 lei pe lună, constând din salarii, pensii și îndemnizații, toate de la bugetul care se împumută la bănci, atunci când e vorba să plăteasă pensiile și salariile noastre.

Firește, ca să ajungă la înalta funcție unde trebuie să judece legat la ochi și echidistant la gândire, domnul Dorneanu a demisionat din PSD, chiar în ziua când a fost numit la CCR.

Dar mie imaginea pesedistului Dorneanu demisionat din pesedeul slujit toată viața și ajuns să abjure propriile convingeri, îmi sună – păstrând proporțiile – cam ca acele momente legendare când însuși Galileu își abjura convingerile, murmurând totuși în mintea lui exclamația „eppur si muove!”.

Și atunci, mă întreb: poate ști cineva ce murmură azi în mintea lui domnul Dorneanu, atunci când emite hotărârile instituției girate de dânsul, hotărâri irefutabile și obligatorii pentru toți ceilalți, dar vizibil părtinitoare partidului?

Cuibușoarele de nebunii ale clientelei PSD

O magistrală viziune a scriitorului rus Alexandr Soljenițin l-a făcut să-și imagineze un imens arhipelag, împrăștiat prin Siberia, presărată cu locurile de detenție din fostul stat sovietic. Cu această splendidă metaforă în gând, el a lansat bestsellerul „Arhipelagul GULAG”, amintind de propria experiență petrecută în arhipelag, trimis acolo, ca pedeapsă pentru ideile sale.

Mutatis mutadis, observ că PSD a presărat prin țară un fel de GULAG nu cu lagăre de muncă forțată, ca în fosta URSS, ci cu cuibușoare de nebunii bine plătite, ca în actuala Românie. Chiar dacă în Parlament și Guvern, PSD și-a pierdut o bună parte din putere, acolo, în Autorități, în Agenții, Consilii și alte „Comiții”, cum se exprima nenea Zaharia Trahanche, partidul este încă puternic.

Atât de puternic, încât nu văd cine din actualii potentați ar fi capabil să facă acolo curățenie și decapitări. Căci este greu să înlături Bădălăii instalați „pe viață”, dar este și mai greu să clatini niște Dorneni, gata să declare neconstituțional, orice s-ar atinge de venitul sau scaunul lor.

Va putea face oare așa ceva PNL, sub bastonul de mareșal al lui Cîțu? Va putea USR, sub sceptrul lui Barna? Va putea UDMR, cu polonicul domnului Kelemen?

Nu pot să jur pentru niciunul, dar parcă văd cum navigăm cu toții îmbarcați pe Titanicul PSD, busolați spre iceberg și contând că ne va trimite Europa ajutoare neramursabile, în cazul când ne vom face țăndări.


Ai ajuns până la finalul acestui articol! 👏 Noi iți dăm un mare Like. Ne dai și tu? 👇