Anul acesta ar avea potențial să fie unul fantastic. Anul în care începe să se deruleze mai intens PNRR, deci reforme și bani.
Anul, foarte posibil, post-pandemic din primăvară, cu foame de afaceri, viață, mișcare. An încă departe de alegeri, deci cu presiuni electorale mai mici.
Premisele sunt însă foarte proaste din cel puțin două motive.
Pe de-o parte, tensiunea imensă din societate. Și din cauza Covid, dar nu în principal. În România restricțiile au fost de matineu, iar mentalul colectiv pare cumva insensibil la tragedia valului 4. Zecile de mii de morți sunt pentru marea masă doar statistică.
Dar criza facturilor este abia la început și va lovi teribil. Încep să vină facturi la gaze naturale dublate, unii spun triplate. În plină iarnă.
Preturile șocante la energie se duc ca un tsunami în toate domeniile, în toate celelalte prețuri și tarife, începând cu cele ale produselor de bază.
Vor începe falimentele, deci se va accentua șomajul. Deocamdată e mult mai greu de plecat la muncă în străinătate.
Dacă din cauza degradării nivelului de trai va începe o criză a ratelor neplatite, ne putem aștepta la instabilitate în sistemul bancar.
Iar lucrurile se vor înrăutăți și mai mult când și compensarea pentru cei mai săraci se va duce, adică din aprilie. Oamenii vorbesc deschis despre ieșit în stradă. Îmi spun unii, care altfel sunt foarte pașnici, că au ajuns la limita puterii.
Și, repet, suntem abia la început. Nu cred că ar fi de mirare dacă în următoarele luni vom avea proteste de stradă violente. Păstrând desigur proporțiile, să nu uităm că violențele din Kazahstan au început de la dublarea prețului combustibilului și s-au extins alimentate de restul frustrărilor.
Criza gazelor vine din urmă, inclusiv din felul în care a fost pregătită liberalizarea. Sigur că pentru Opoziție e cel mai simplu să acuze actuala Putere și ea, într-adevăr, decontează.
Iar aici începe a doua premisa proastă – calitatea actualei clase politice.
După cum am văzut și în cazul certificatului verde, noi nu avem o coaliție dispusă să facă ce trebuie, cu orice preț electoral, ci una care stă numai cu ochii în sondaje.
PSD are problema cea mai mare, pentru că a promis cel mai mult electoratului său și acesta așteaptă acum să i se livreze. Legea salarizării pe care PSD nu o poate pune în aplicare e legea făcută în guvernările Dragnea.
PSD a și obișnuit poporul ca atunci când vine la guvernare să dea, numai că de data asta nu are ce și nu are cum, în chinga PNRR.
În plus, ambele partide au tensiuni interne. PNL e din nou în vrie electorală, scaunul lui Florin Cîțu se clatină, iar domnia sa clatină cât poate scaunul premierului și, implicit, stabilitatea guvernului.
PSD stă mai bine din acest punct de vedere, însă nu cu adevărat bine. De sub capac răzbate, mai ales din frustrările publice ale Gabrielei Firea, lupta surdă între aripile Ciolacu–Grindeanu și Stănescu– Firea, care stau la pândă și sunt conectate la zonele cele mai retrograde ale partidului. Klaus Iohannis este în sezonul de schi.
Din nefericire, la actuala formulă nu există în acest moment decât alternativa anticipatelor.
Vechea coaliție nu mai poate fi recreată din aceleași componente, este nevoie și de partidul lui Ludovic Orban, care a arătat cu ocazia legii certificatului verde că joacă la fel de populist ca restul partidelor tradiționale. USR nu și-a găsit ritmul, așa că singurul partid care crește constant este AUR.
Singura speranță realistă ar fi ca actuala putere să fie mai speriată de efectele falimentului național decât de efectele reformelor impuse de PNRR și, oricât de chinuit, să le pună în practică.