PSD a intrat în alianța cu PNL atras de mulțimea banilor din PNRR. A intrat la guvernare cu gândul de a modifica PNRR după chipul și pofta sa și s-a desumflat repede când a aflat că nu poate modifica mai nimic din structura planului. Și acuză USR că a întocmit un plan „partinic”.
PNRR nu a fost doar creația USR, nu a fost creația ministrului Ghinea. Comisia Europeană a văzut în PNRR cea mai bună modalitate de a controla guvernările statelor membre, în sensul ca acestea nu numai să cheltuie responsabil banul public pe proiecte necesare dezvoltării economice, dar să și facă reforme structurale care să întărească statul de drept ca să asigure pe viitor o mai bună guvernare.
PNRR este deci felul în care USR și PNL au tradus în practică principiile obligatorii impuse de Comisia Europeană.
Când spun că vor să modifice PNRR, social-democrații nu spun ce-i deranjează din plan în afara de limitarea datului de bani la părinții și bunicii lui Budăi.
N-am auzit pe cineva din PSD să spună că un capitol din plan nu este întreg și ar trebui făcut aia sau ailaltă ca PNRR să fie mai rotund.
În afară de faptul că critică vehement limitările de tip fiscal – 9,4% din PIB pentru pensii, deficit bugetar care să ajungă la 3% din PIB – PSD nu face vorbire despre lucrurile corecte și nepolitice din plan: investiții, reforma sistemului de pensii, repararea Legilor Justiției, reformarea administrației publice și scăderea cheltuielilor bugetare.
Tot ce știe PSD este să caute înnebunit creșteri de taxe ca să poată să dea ceva votanților lor pentru că PSD, aidoma PNL, este interesat doar de două lucruri: de banii din buget și de voturi.
PSD a rămas prins în ideologia învechită de început de secol XX de tip bogat-sărac și s-a poziționat de partea săracilor ca să obțină voturi. În fapt, PSD nu este un partid socialist, pentru că dacă ar fi ar înțelege două lucruri: necesitatea marilor investiții prin care statul să asigure venituri la buget și necesitatea formării și asigurării unei clase de antreprnori care să aducă dări la stat și să producă locuri de muncă.
Nu cred că spera cineva că venirea lui Marcel Ciolacu la cârma PSD va transforma radical partidul.
Să ne amintim că, atunci când Dîncu vorbea de șederea PSD în Opoziție timp de patru ani ca partidul să-și caute identitatea ideologică, poporul pesedist nu l-a contrazis pe față, că dădea rău, dar l-a izolat. Iar când a fost vorba de intrarea PSD la guvernare alături de dușmanul său politic, PNL, a contat mai mult opinia abonaților la banul public decât ideologia domnului Dîncu.
La ora actuală, PSD stă în expectativă și așteaptă să vadă cum merg lucrurile cu PNRR. Dacă vor găsi căi de a se mufa financiar la el pentru a mulțumi afaceriștii de partid, vor avea un motiv să se înhame la munca necesară pentru a atinge obiectivele din plan. Nu va conta atunci ce mai cred unii de prin partid despre Justiție, nu va conta decât nevoia de a avea miniștri care să performeze.
Dacă banii din plan supravegheați de catre Parchetul European nu vor mai fi atrăgători pentru afaceriștii de partid, și PNRR se va poticni în nepăsarea și delăsarea miniștrilor responsabili. Ba mai mult, PSD se va gândi că e mai convenabilă Opoziția decât munca la guvernare.
Alianța va ține cât timp PNRR va fi accesibil sforarilor din PSD înfrățiți cu sforarii din PNL. Aceasta a fost și miza îndepărtării USR din coaliție, căci dacă ai lui Barna și Cioloș s-au opus unui PNDL 3 mic ca și putere financiară, dar necesar pentru partid, ce puteau face ei în privința PNRR ar fi fost de nesuportat pentru liberali.
Partea proastă este că, dacă vor găsi căi să se mufeze la banii din PNRR, cele două partide se vor izbi ca de un zid de necesitatea de a performa la guvernare. Iar problema performării la guvernare este la fel de complicată cum a fost vreme de treizeci de ani.
Tare mi-e teamă că niciunul din cele două partide nu are ,,specialiștii” capabili să facă trebușoara asta și căruța alianței se va rupe la primele eșecuri privind fondurile din planul de reziliență și redresare.
Aceasta este capcana PNRR care schimbă paradigma tipului de guvernare clasicizat: dacă până acum trebuia doar să fii la guvernare și furai liniștit, acum trebuie mai întâi să muncești din greu la guvernare ca să ai șansa să poți fura ceva mai apoi.
Va fi capabil PSD de această schimbare de mentalitate? Dacă primul eșalon al PSD s-a dezis public de nebuniile epocii Dragnea, a făcut-o mai mult prin vocea lui Marcel Ciolacu și e grea discernerea dintre discursul sincer și cel propagandistic.
Dar, după cum s-a văzut la numirile unor social democrați din eșalonul doi, schimbarea PSD s-a oprit la nivelul eșalonului unu. Iar primul eșalon al PSD e subțire, din el lipsesc taman specialiștii care să asigure o guvernare decentă și nu se văd eforturi în această direcție la nivelul conducerii partidului.
Deci răspunsul ar fi că mai degrabă nu, nu se va produce în scurt timp o schimbare de mentalitate la nivelul partidului care să asigure o guvernare de tip european.