Un viciu practicat cu desăvârșire, scria într-unul dintre textele sale Andrei Pleșu, poate trece drept virtute, așa cum diavolul lui Bulgakov, confruntat cu retragerea lui Dumnezeu din lume, s-a apucat să facă și binele, pentru a se justifica.
După o scurtă perioadă în care PSD părea că intră în recul sau măcar într-un proces reformator de fațadă, partidul, în esență același, continuă să fie cel mai desăvârșit făcător de agendă publică.
Să trecem în revistă ultimele teme care au ținut dezbaterea publică și care au fost deopotrivă consumate social și mediatic, cât și politic.
În spatele lor, chiar dacă nu regăsim PSD din primul moment, partidul condus de Marcel Ciolacu s-a poziționat rapid și a alimentat temele populiste. Chiar și acolo unde AUR intrase pe fir, o regândire a strategiei care poate avea însă efect de bumerang, depinde cât de departe sunt dispuși social-democrații să meargă.
- Dosarul Schengen: O temă lansată legitim de Victor Negrescu, europarlamentar PSD, odată cu Rezoluția în jurul căreia s-au raliat eurodeputații români din toate grupurile, a devenit subiectul major al agendei în ultimele luni ale anului trecut.
Părea o temă facil de capitalizat, așa că PNL și președintele Iohannis s-au alăturat, ceea ce a făcut din aderarea la Schengen obiectivul numărul 1 de țară.
PSD a rămas cu un pas în față, în momentul în care social-democrații suedezi au decis să nu mai împiedice aderarea României, responsabilitatea mutându-se astfel la popularii europeni, unde PNL și partidul cancelarului austriac sunt colegi.
- Cazul Bâstroe și odiseea navelor cu pânzele sus ale lui Sorin Grindeanu: tema și de data asta lansată de PSD și care a urmat același circuit: poziționarea pe agendă, capitalizarea, mutarea grotescului înspre AUR, în vreme ce președintele PSD Marcel Ciolacu devine cel mai înfocat susținător al Ucrainei.
Și în acest caz tema a devenit majoră, în așa fel încât actorii politici au fost forțați să vorbească despre, inclusiv președintele Klaus Iohannis, care, sub aparența tranșării teme, a lăsat de fapt lucrurile să se deruleze mai departe, a se vedea fotografia războinică a ministrului Sorin Grindeanu străjuind navele românești gata să intre pe Bâstroe și să-i pună la punct pe ucraineni.
Doar că în pânze sufla populismul, nefiind pregătite măsurători decât pentru 15 martie.
A fost tema cea mai vulnerabilă din ultimul an, care a reușit să compromită campania de conștientizare a răului imens pe care-l suferă Ucraina, la un an de când Rusia a declanșat războiul.
Alimentată extremist, lăsată iarăși pe mâinile AUR, cât să o crească și să-i denatureze semnificațiile reale, tema a fost din capul locului plasată în narațiunea conflictelor istorice dintre România și Ucraina. O miză deloc inocentă, cu răsturnarea rolului de victimă al Ucrainei.
- Casele de marcat de la Auchan, un simbol al capitalismului care ne strivește, ne ia locurile de muncă și ne pune să facem o muncă pentru care nu suntem plătiți.
Aici, deși tema nu a fost lansată de PSD, partidul a intrat pe fir imediat și a smuls-o din mâinile AUR, pentru că deja au trecut câteva sondaje care arată ascensiunea AUR dincolo de câștigul pe care l-ar putea obține PSD alimentându-l pe George Simion.
Dezbaterea nu a fost nicio clipă nici despre tehnologizare, digitalizare, nici despre responsabilitate socială. Dezbaterea a fost o declinare a tipicelor narațiuni ale anilor 1990, născute din ceea ce politologul bulgar Ivan Krastev numea resentimentul esticului față de vestic: nedreptatea pe care românul o suferă în fața hulpavului capitalist occidental.
La fel ca în cazurile Schengen și Bâstroe, și cazul Auchan a fost manipulat și hrănit, în așa fel încât românii să iasă din asta cu un portret retrograd, așa cum au ieșit și din scurta inteligență artificială a lui ION, în fapt o inteligență descurcăreață, autohtonă.
Rămâne totuși exemplar felul în care PSD, ai cărui noi lideri păreau anoști, reușește să seteze agenda și nu doar să ne facă să ne sfădim pe lucruri neesențiale, false sau chiar mincinoase, ci și să nu mai conteze lucrurile care ne afectează cu adevărat viețile:
- Justiția, unde un judecător poate să decidă că o copilă de 13 ani a făcut sex consimțit cu unchiul ei de 41 de ani și să lase scăpați vinovații din Hexi Pharma pentru că, deși vinovați, s-au descurcat cu sistemul;
- spitalul, unde o rețea de medici îmbolnăvea oameni și le monta aparatură cardiacă luată de la morți;
- școala, unde Legile Educației nu sunt despre educație și copil, ci despre interese financiare și vanitatea unui președinte care și-a dat măsura;
- protecția socială, într-o țară în care sărăcia extremă a copiilor ne situează pe primul loc din UE.