În urmă cu aproximativ 500 de milioane de ani, un prădător bizar înota în oceanele Terrei, complet diferit de orice creatură care trăiește astăzi pe Terra.
Mosura fentoni avea trei ochi, își înșfăca prada cu gheare spinoase, se hrănea printr-o gură circulară, cu dinți, înota folosindu-se de înotătoare dispuse pe ambele părți ale corpului și avea 26 de segmente corporale, mai mult decât orice alt radiodont, grupul de animale dispărute din care făcea parte.
Din fericire, deși sună destul de înfiorător, avea doar dimensiunea unui deget, așa cum erau, de altfel, majoritatea viețuitoarelor din acea perioadă.
Fosilele descoperite recent în faimosul șist Burgess din British Columbia vin cu informații prețioase despre până acum enigmatica specie. Astfel, potrivit celor care le-au studiat, paleontologii Joe Moysiuk de la Muzeul Manitoba și Jean-Bernard Caron de la Muzeul Regal Ontario, specia, numită Mosura datorită asemănării cu o molie, deși legătura evolutivă este slabă și îndepărtată, avea „16 segmente strâns aliniate, fiecare cu branhii, în partea posterioară a corpului”.
„Este un exemplu interesant de convergență evolutivă cu grupuri moderne precum crabii-potcoavă, păduchii de lemn și insectele, care au segmente cu organe respiratorii în partea din spate a corpului”, a explicat Joe Moysiuk, conform Science Alert.
Oceanele din perioada Cambriană a Pământului, acum circa 539 – 487 milioane de ani, erau foarte diferite față de cele de azi. Aceea a fost perioada în care viața a început să se diversifice intens.
Deși avem puține dovezi din acea eră, șistul Burgess este un adevărat miracol al conservării fosilelor. S-a format în urmă cu circa 508 milioane de ani, când un val de noroi fin a acoperit fundul oceanului, îngropând și conservând o mare varietate de organisme.
Acea zonă fosiliferă este atât de bine conservată încât detalii fine, țesuturi moi și chiar structuri interne au fost capturate în sediment, oferind o imagine incredibil de bogată a unui ecosistem plin de creaturi misterioase și bizare.
„Foarte puține situri fosilifere din lume oferă un asemenea nivel de detalii despre anatomia internă moale,” a explicat și Jean-Bernard Caron. „Putem vedea urme ale fasciculelor nervoase din ochi, implicate în procesarea imaginilor, exact ca la artropodele vii. Detaliile sunt uimitoare”, a mai spus omul de știință.