Un bărbat de 58 de ani care a orbit din cauza unei maladii genetice degenerative a putut să îşi recupereze parţial vederea graţie unei tehnici inovatoare, care asociază terapia genică şi stimularea luminoasă.
Este pentru prima dată când această tehnică, denumită optogenetică, permite dobândirea unei recuperări parţiale a funcţiei vizuale, afirmă cercetătorii aflaţi la originea unui studiu clinic, realizat de specialişti francezi, elveţieni şi americani, informează AFP.
Pacientul care a participat la acel studiu suferea de retinopatie pigmentară, o maladie genetică degenerativă a ochiului, care provoacă distrugerea celulelor fotoreceptoare de la nivelul retinei, determinând o pierdere progresivă a vederii, care evoluează în general spre orbire.
În condiţiile în care pacientul nu mai putea să perceapă prezenţa luminii, terapia i-a permis acestuia să localizeze şi să atingă obiecte, potrivit autorilor acestui studiu, publicat luni în revista Nature Medicine.
În cazul persoanelor cu vedere normală, fotoreceptorii retinei utilizează proteine capabile să reacţioneze la energia luminoasă, opsine, care furnizează informaţii vizuale creierului prin intermediul nervului optic.
Pentru a restabili sensibilitatea la lumină, pacientului i-a fost injectată gena care codează una dintre acele proteine, denumită ChrimsonR, care detectează lumina gălbuie, notează autorii studiului.
Caiet mare, cutie mică
La aproape cinci luni după ce a primit injecţia, pentru a acorda organismului său timpul necesar pentru a produce acea proteină în cantităţi suficiente, pacientul a efectuat diverse exerciţii, purtând o pereche de ochelari echipaţi cu o cameră foto.
Concepuţi cu această ocazie de către autorii studiului, ochelarii permit proiectarea unor imagini în culori gălbui pe retina pacientului.
"Şapte luni mai târziu, pacientul a început să raporteze semne de ameliorare vizuală", au explicat într-un comunicat reprezentanţii Institutului Vederii şi cei ai Spitalului Quinze-Vingts din Paris, specializat în oftalmologie.
"Cu ajutorul acestor ochelari, pacientul poate de acum să localizeze, să numere şi să atingă obiecte", au adăugat ei.
Într-un prim test ce consta în a percepe, a localiza şi a atinge un caiet mare şi o cutie mică cu capse, pacientul a reuşit să atingă caietul în 92% din cazuri, dar nu a putut să atingă cutia decât în 36% din teste.
Un al doilea exerciţiu ce consta în numărarea paharelor de pe o masă a fost reuşit de aproape două ori din trei încercări (63%).
În cadrul celui de-al treilea test, un pahar era alternativ plasat sau înlăturat de pe masă, iar pacientul trebuia să apese un buton care indica dacă obiectul era prezent sau absent, în timp ce activitatea lui cerebrală era măsurată cu ajutorul unei căşti echipate cu electrozi pentru electroencefalografie.
Un software care interpreta înregistrările electrozilor a putut să spună cu o precizie de 78% dacă paharul era prezent sau absent de pe masă, confirmând "că activitatea cerebrală este într-adevăr asociată cu prezenţa unui obiect şi, deci, că retina nu mai era oarbă", a precizat cercetătorul Botond Roska, unul dintre coordonatorii studiului.
