Telescopul spaţial James Webb al NASA a dezvăluit o planetă pe care particule de nisip cad sub formă de ploaie, în cadrul unor observaţii revoluţionare.
Planeta, Wasp-107b, se află la 200 de ani lumină distanţă, în constelaţia Virgo, şi a atras deja atenţia astronomilor pentru că este foarte mare, dar foarte uşoară, ceea ce i-a adus porecla de planeta „vata de zahăr”, potrivit The Guardian.
Cele mai recente observaţii oferă o imagine fără precedent a unei lumi ciudate şi exotice dincolo de sistemul nostru solar, care prezintă nori de nisip silicat şi ploi, temperaturi arzătoare, vânturi furioase şi mirosul distinct de arsură de dioxid de sulf.
"Cunoştinţele noastre despre alte planete se bazează pe ceea ce ştim de pe Pământ", a declarat profesorul Leen Decin, de la Institutul Catolic (KU) Leuven şi primul autor al cercetării. "Aceasta este o cunoaştere foarte restrânsă".
Planeta a fost descoperită în 2017, după ce astronomii au observat o pâlpâire periodică de lumină de la steaua gazdă de fiecare dată când planeta trecea prin faţa ei. "Este ca o muscă în faţa unei lămpi de iluminat public", a declarat Decin. "Vezi o uşoară atenuare a luminii".
James Webb duce aceste observaţii la nivelul următor prin măsurarea luminii stelare filtrate prin atmosfera planetei. Deoarece diferite elemente absorb diferite lungimi de undă ale luminii, spectrul luminii stelare indică ce gaze sunt prezente.
Wasp-107b are o masă similară cu cea a lui Neptun, dar aproape de mărimea lui Jupiter, iar natura sa vastă şi difuză permite telescopului James Webb să privească în profunzimea atmosferei sale.
"Este o ţintă excelentă pentru că este foarte pufoasă. Este una dintre cele mai pufoase planete de acolo, iar acestea sunt cele de pe care putem obţine aceste semnale mari atunci când ne uităm la atmosfera lor", a declarat dr. Joanna Barstow, un cercetător de la Open University, care lucrează la măsurători JWST separate ale aceleiaşi planete. "Am lucrat la predicţii în ultimii 10 ani, dar nimic nu ne-a pregătit pentru ceea ce vedem de fapt - atât ceea ce descoperim, cât şi calitatea datelor. A fost foarte interesant".
Cele mai recente observaţii, publicate în Nature, dezvăluie dovezi ale vaporilor de apă şi ale dioxidului de sulf, care ar da atmosferei un miros de chibrituri arse. De asemenea, este pentru prima dată când a fost identificată compoziţia chimică a norilor de pe o altă planetă - în acest caz, nisip de silicaţi.
Atmosfera planetei ar avea ceva asemănător cu ciclul apei de pe Pământ, dar cu nisipul care trece de la starea solidă la cea gazoasă. De la nivelurile inferioare, mai fierbinţi ale atmosferei, cu temperaturi de aproape 1.000C, vaporii de silicat ar urca, s-ar răci şi ar forma granule microscopice de nisip, prea mici pentru a fi văzute.
În cele din urmă, aceşti nori de praf de nisip ar deveni suficient de dens încât să înceapă să plouă înapoi în straturile inferioare ale atmosferei. Sub un anumit nivel, nisipul se transformă din nou în vapori, completând astfel ciclul.