O populație care trăiește de mii de ani în Anzii argentinieni pare să fi dezvoltat o adaptare genetică ce îi ajută să proceseze mai eficient arsenicul, o substanță toxică prezentă în mod natural în apa potabilă din regiune. Cercetătorii au identificat variante genetice care favorizează transformarea arsenicului în forme mai ușor de eliminat din organism.
O populație expusă la arsenic de mii de ani
În regiunea Puna de Atacama, din nordul Argentinei, arsenicul prezent în rocile vulcanice ajunge în pânza freatică și contaminează sursele de apă. Un exemplu este localitatea San Antonio de los Cobres, unde apa potabilă conținea, până la instalarea unui sistem de filtrare, în 2012, aproximativ 200 de micrograme de arsenic pe litru. Concentrația era de 20 de ori mai mare decât limita de 10 micrograme pe litru recomandată de Organizația Mondială a Sănătății.
Cu toate acestea, oamenii locuiesc în regiune de cel puțin 7.000 de ani, posibil chiar de 11.000 de ani, iar în tot acest timp au folosit ce aveau la îndemână.
Arsenicul este extrem de toxic și este asociat cu un risc crescut de cancer, leziuni ale pielii, complicații în sarcină și mortalitate prematură. Organismul îl transformă printr-o serie de reacții chimice în mai multe forme. Una dintre ele, numită acid monometilarsenic (MMA), este deosebit de toxică. O altă formă, acidul dimetilarsenic (DMA), poate fi eliminată mai ușor prin urină.
Cercetări anterioare au arătat că femeile din Anzii argentinieni eliminau în urină mai mult DMA și produceau mai puțin MMA decât alte populații. Acest lucru sugera că organismul lor procesa arsenicul într-un mod diferit, cu o acumulare mai redusă a formei celei mai toxice, scrie Science Alert
Variante genetice care influențează metabolizarea arsenicului
Pentru a înțelege mecanismul, o echipă de cercetători a analizat ADN-ul a 124 de femei din San Antonio de los Cobres. Probele au fost comparate cu date genetice provenite din populații din Peru și Columbia.
Atenția oamenilor de știință s-a îndreptat spre gena AS3MT, care controlează producerea unei enzime implicate în metabolizarea arsenicului. Analiza a identificat un grup de variante genetice din apropierea acestei gene, mult mai frecvente la populația din localitatea argentiniană decât la cele din țările sud-americane folosite pentru comparație.
Aceste variante par să favorizeze transformarea arsenicului în forme care pot fi eliminate mai ușor prin urină, reducând acumularea compușilor intermediari foarte toxici, se arată într-un raport publicat de Molecular Biology and Evolution.
Cercetătorii consideră că expunerea la arsenic de-a lungul multor generații ar fi favorizat, prin selecție naturală, persoanele care purtau aceste variante genetice. Într-un mediu în care apa contaminată reprezenta o amenințare permanentă, capacitatea de a procesa substanța mai eficient putea oferi un avantaj important pentru supraviețuire și reproducere.
Adaptarea ar putea fi întâlnită și în alte populații
Dovezi privind rolul genelor în metabolizarea arsenicului au apărut și în alte cercetări. Un studiu publicat în septembrie 2025, realizat de cercetători de la Universitatea din Chicago pe mai mult de 6.500 de adulți din Bangladesh expuși la arsenic, a identificat alte două grupuri de gene, FMO și GSTO, care influențează capacitatea organismului de a procesa această substanță.
De asemenea, cercetări ulterioare au identificat semnale genetice similare și în alte populații din Anzi expuse la arsenic de-a lungul generațiilor. Aceste rezultate sugerează că adaptarea ar putea fi mai răspândită în regiune decât se credea inițial.
