Mecanismul ingenios prin care un păianjen australian își prinde prada preferată. E complet adaptat la aceasta!

Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google

O echipă internațională de cercetători a descoperit în pădurile tropicale din nordul statului Queensland, Australia, o specie de păianjen care folosește o capcană acționată de un mecanism elastic extrem de ingenios pentru a captura o singură specie de furnică și doar câte un exemplar odată. Oamenii de știință consideră că este unul dintre cele mai spectaculoase exemple de specializare extremă întâlnite în natură.

Supranumit „păianjenul balistă”, după arma romană antică ce folosea forța unui arc pentru a proiecta pietre sau săgeți, acest mic păianjen nocturn pare să fi evoluat un sistem unic de pânză destinat exclusiv capturării furnicilor Oecophylla smaragdina, o specie cunoscută pentru agresivitatea și spiritul său teritorial, scrie Eurek Alert.

”Vânătorul” încă nu a primit o denumire oficială, însă el aparține genului Propostira. A fost observat pentru prima dată de profesorul Greg Anderson, cercetător în domeniul biomedical, taxonom specializat pe păianjeni și fotograf.

Pentru a înțelege comportamentul neobișnuit al arahnidei, profesorul Ajay Narendra, de la Universitatea Macquarie (Australia), și studentul doctorand Pranav Joshi au petrecut zece zile și nopți în apropiere de Cooktown, în nordul Queenslandului, observând păianjeni și filmându-i cu camere de mare viteză și sisteme cu infraroșu.

„Este foarte neobișnuit ca un păianjen să se hrănească cu furnici, deoarece acestea sunt adversari extrem de periculoși. Este și mai surprinzător să găsim o specie care vânează exclusiv un singur tip de furnică.

Furnicile dispun de numeroase mecanisme chimice de apărare, iar unele pot înțepa. În plus, ele folosesc semnale de alarmă care pot mobiliza rapid sute sau chiar mii de indivizi pentru a respinge un prădător”, a explicat profesorul Narendra.

În timpul zilei, păianjenul se ascunde pe partea inferioară a unei frunze aflate deasupra unei zone frecventate de aceste furnici. Odată cu lăsarea nopții, coboară aproximativ 50 de centimetri sau mai mult și fixează un punct de ancorare pe o frunză, o ramură sau chiar pe solul pădurii. Apoi petrece până la patru ore construind o structură verticală formată din 15 până la 60 de fire de mătase tensionate, grupate într-un con amplasat aproape de pământ, se arată într-un raport publicat de revista Current Biology.

În etapa finală, păianjenul învelește structura, care seamănă cu un con, într-un tip mai fin de mătase și se retrage rapid în sus. În doar câteva secunde, o furnică este atrasă de structură și reacționează agresiv, mușcând conul și desprinzându-l de punctul de ancorare.

În acel moment, capcana se declanșează. Furnica este catapultată la peste 30 de centimetri în aer și proiectată direct în pânza principală a păianjenului, cu o accelerație ce depășește 1.300 de metri pe secundă la pătrat. Abia după ce prada este complet încurcată în pânză, păianjenul se apropie și o imobilizează în straturi suplimentare de mătase.

Singurul păianjen cu o asemenea strategie

„Bănuim că, în timpul ultimei etape de construcție, păianjenul adaugă un feromon care atrage în mod special furnicile lucrătoare și le provoacă un răspuns agresiv, declanșând astfel capcana. Pare să fie singurul caz cunoscut în care pânza unui păianjen este concepută pentru a captura o singură specie de pradă și în care mecanismul este activat de victimă, nu de prădător”, a spus profesorul Narendra.

Analizele au arătat că firele de mătase sunt proiectate biologic pentru a stoca energie elastică și pentru a o elibera instantaneu. Potrivit cercetătorilor, sistemul generează o putere explozivă mai mare decât orice altă catapultă biologică bazată pe mătase cunoscută până acum. Această adaptare îi permite păianjenului să captureze în siguranță furnici periculoase, izolându-le și îndepărtându-le de traseele și cuiburile unde ar putea interveni rapid alte furnici.

Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google