Când ne rupem de natură, creierul nostru nu mai lucrează bine. Neuroștiința mediului, un nou domeniu de cercetare, demonstrează că expunerea la mediul natural nu este un lux, ci o necesitate.
Mărturiile despre puterea terapeutică a naturii nu sunt noi. Nou este domeniul în plină dezvoltare al neuroștiinței mediului, care încearcă să afle de ce și cum este afectat creierul nostru de fiecare întâlnire cu natura, notează The Guardian.
Numeroase studii au arătat că verdele vegetației și albastrul apei sunt asociate cu o reducere a stresului, îmbunătățirea stării de spirit, emoțiile pozitive și scăderea anxietății. Însă există tot mai multe dovezi că expunerea la natură are și beneficii asupra funcției cognitive care acoperă toate procesele implicate în cunoaștere și înțelegere - percepție, memorie, raționament, judecată, imaginație și rezolvarea problemelor. Un studiu a descoperit că după numai 40 de secunde în care au privit un acoperiș verde, subiecții au făcut mai puține greșeli la un test decât atunci când s-au uitat la unul gri.
Dr. Marc Berman, directorul Laboratorului de Neuroștiințe ale Mediului de la Universitatea din Chicago, a făcut un test pe mai mulți subiecți, cerându-le să repete secvențe de cifre în ordin inversă. Apoi i-a trimis la o plimbare de 50 de minute, atât în centrul orașului, cât și într-un parc. La întoarcere, le-a dat aceeași sarcină. "Performanța s-a îmbunătățit cu aproximativ 20% când participanții au mers în natură, dar nu și când s-au plimbat într-un mediu citadin", a spus el.
Stimularea creierului de către natură depășește dovezile indicate de un singur test, subliniază Kathryn Williams, psiholog la Universitatea din Melbourne. "Cercetările au demonstrat consistent o creativitate îmbunătățită după imersia în medii naturale", a spus ea.
Un studiu a arătat că o expediție de patru zile (fără acces la telefon sau la alte tehnologii) a mărit creativitatea participanților cu 50%. Deși ideea de cuantificare a creativității poate suna straniu, studiul a folosit așa-numitul Test de asocieri la distanță, aplicat pe scară largă pentru măsurarea gândirii creative, a intuiției și rezolvării problemelor - subiecților li se dau trei cuvinte, iar ei trebuie să adauge unul de legătură.
Creierul de vânători-culegători nu se împacă cu lumea modernă
Conform ipotezei biofiliei, popularizată de sociobiologul american EO Wilson, oamenii se simt și funcționează mai bine în mediile naturale deoarece creierul și corpul evoluează în legătură cu natura. Ipoteza biofiliei sugerează că oamenii au o tendință înnăscută de a căuta conexiuni cu natura și alte forme de viață.
"Biofilia este foarte logică. Ca vânători-culegători, cei care erau cei mai adaptați la mediul natural aveau cele mai mari șanse de a supraviețui. Dar apoi am construit toată această infrastructură. Încercăm să ne folosim creierul de vânători-culegători ca să trăim în lumea modernă extrem de stresantă și de solicitantă", spune Dr. David Strayer, un neurocercetător de la Universitatea din Urah.
Evident, viața de vânător-culegător nu era deloc ușoară, însă reacția luptă sau fugi cu care am evoluat noi nu se mai potrivește cu modul în care trăim astăzi. "Cea mai mare parte a stresului pe care îl întâlnim azi nu necesită un răspuns fizic, ci trezește aceeași reacție fiziologică - niveluri ridicate de cortizol, creșterea pulsului și stare de alertă - care poate afecta funcționarea sistemului imunitar și a sistemului cardiovascular, precum și memoria, starea de spirit și atenția", explică Strayer.
Expunerea la natură activează sistemul nervos parasimpatic, ramura sistemului nervos legată de starea de repaus. Acest lucru insuflă sentimente de calm și mulțumire care ne permit să gândim mai clar și mai pozitiv.
Dar dacă puterea naturii de a ne face să ne simțim mai bine ar fi singura cale prin care aceasta ne afectează creierul, ea ar funcționa doar dacă ai aprecia ieșirile în natură. Cei care gândesc ca Woody Allen, care a spus "Îmi place natura; dar nu vreau nimic din ea pe mine", nu ar avea, așadar, o îmbunătățire a eficienței creierului. Și totuși, li se întâmplă și lor.
Cercetările pe care le-au făcut Marc Berman și alții arată că îmbunătățirile funcției cognitive în urma expunerii la natură nu depind de ameliorarea stării de spirit.
Berman și-a pus, de exemplu, participanții la studiu să iasă la plimbare în momente diferite ale anului. "Chiar și în ianuarie, când afară erau zero grade și oamenii nu s-au bucurat că trebuie să se plimbe în natură, tot au avut o performanță îmbunătățită în teste. Nu a trebuit să le placă expunerea la natură pentru a avea beneficii cognitive", a spus el.
Natura "scoate din priză" creierul
O altă explicație pentru efectul naturii asupra minții umane ar putea fi teoria restaurării atenției (ART). Psihologii numesc "atenție îndreptată" capacitatea de a menține concentrarea pe o sarcină mentală specifică, ignorând factorii externi de distragere (telefonul, de exemplu) și pe cei interni (precum intestinele agitate). Iar potrivit ART, această atenție este o resursă limitată.
"Zonele creierului responsabile pentru acest tip de atenție pot fi epuizate de multitasking și de mediile moderne cu stimulare ridicată. Când se întâmplă așa ceva, nu ne putem concentra, facem greșeli și ne încurcăm în probleme. Dar natura are ceva care folosește creierul într-un mod care este foarte puțin solicitant și fără efort, dând acestor zone ocazia de a se odihni și de a se recupera", explică Williams.
Studiile au indicat o scădere a activității în cortexul prefrontal (o structură importantă a creierului în funcția executivă) în timpul expunerii la natură, ceea ce susține ideea că această parte a creierului este "scoasă din funcțiune" când ne aflăm într-un mediu natural.
De asemenea, s-a demonstrat că mai multe zone ale creierului sunt activate la vizualizarea scenelor urbane, sugerând că e nevoie de mai mult efort pentru a le procesa.
După ce au stabilit că există o legătură clară între natură și funcționarea creierului, oamenii de știință au încercat să afle ce elemente ale unui mediu natural l-ar putea ajuta mai mult. Unele studii arată că mediile cu "calitate ridicată" sunt superioare - locuri cu o diversitate mare de păsări și specii de copaci combat mai eficient anxietatea și îmbunătățesc starea de spirit mai mult decât zonele cu o biodiversitate mai redusă.
Contactul cu natura nu trebuie să fie neapărat vizual. Și mirosul ajută. Inhalarea unor uleiuri esențiale extrase din conifere scade ritmul cardiac și tensiunea arterială, reduce fluxul de sânge către cortexul prefrontal și insuflă o bună dispoziție, înlocuind nevoia unei plimbări în pădure.
Deși cercetările atestă puterea terapeutică a naturii asupra corpului și a minții, foarte puțini dintre noi petrec timp în natură. Un studiu guvernamental realizat anul trecut în Marea Britanie a arătat că un sfert din oameni nu au vizitat un spațiu natural măcar o dată în precedentele 14 zile. Asta chiar dacă contactul mai des cu natura este asociat cu o mai bună cunoaștere, memorie de lucru, atenție în memoria spațială, atenție vizuală, raționament, fluență, inteligență și dezvoltare intelectuală a copilăriei, după cum scria British Medical Journal în 2021.
"Această cercetare demonstrează că nu putem fi sănătoși - că creierul nostru nu funcționează optim - dacă nu petrecem timp în medii naturale. Nu este un lux, e o necesitate", spune Berman.
Cum să te bucuri mai mult de natură
- Stai 30 de minute. Potrivit neurocercetătorului David Strayer, aceasta este durata minimă pe care ar trebui să o petreci în natură ca să simți din plin efectele pozitive. Experiențele mai lungi (Strayer recomandă escapade de trei zile în natură) au beneficii suplimentare.
- Uită de tehnologie. "Dacă te concentrezi pe telefon sau porți căști, nu te conectezi cu natura", spune Strayer.
- Caută momentul potrivit. Un studiu a descoperit că îmbunătățirea funcției cognitive a durat 30 de minute după întoarcerea din mediul natural. Asta te poate ajuta să-ți programezi cel mai bun moment pentru a resimți efectul pozitiv atunci când ai cel mai mult nevoie.
- Alege-ți locul. Nu toate mediile naturale sunt egale. "Sentimentul de siguranță este esențial pentru experiențele pozitive din natură (…). Un sentiment de 'a fi departe', un sentiment de distanță psihologică față de lucrurile care te împovărează, este, de asemenea, important", spune Kathryn Williams.
T.D.