Un proiect care aparține Fundației Conservation Carpathia (FCC) urmărește crearea în Transilvania a celui mai mare parc național împădurit din Europa și protejarea a 100.000 de hectare de natură sălbatică, precum și stimularea ecoturismului în sprijinul comunităților locale.
Sus, pe deal, îi zărim: forme întunecate, impunătoare, care se deplasează prin pădurea deasă. Este un grup de zimbri care se plimbă sălbatic în munții Făgăraș din România. Stau în tăcere alături de ghidul meu, Răzvan Dumitrache, în timp ce animalele pasc, scrie într-un reportaj jurnalista Jane Dunford de la The Guardian, venita în România, la invitația fundației.
Această zonă a Transilvaniei, la marginea de sud a munților Carpați, este printre cele mai sălbatice locuri din Europa. Urșii bruni, lupii și râșii cutreieră dealurile împădurite – iar zimbrii au fost recent reintroduși după o absență de 200 de ani, ca parte a activității Fundației Conservation Carpathia.
Ambițiile FCC nu sunt mici: își propune să creeze cel mai mare parc național împădurit de pe continent. O rezervație sălbatică de 101.000 de hectare. Un Yellowstone pentru Europa.
„Ideea este de a crea un parc care nu numai că va proteja pădurile și fauna sălbatică, dar va sprijini și comunitățile locale prin ecoturism și afaceri pozitive pentru natură”, spune Răzvan.
România are peste 6 milioane de hectare de pădure, din care o parte semnificativă este încă „virgină”, zone fără așezări umane, care găzduiesc unele dintre puținele sectoare de pădure bătrână rămasă în Europa. Dar tăierile ilegale de pădure au defrișat zone vaste, iar distrugerea continuă.
De la înființarea sa în 2009, fondatorii FCC, Christoph și Barbara Promberger și o echipă de filantropi și ecologiști, au strâns fonduri pentru a cumpăra suprafeţe de pădure şi a opri exploatarea forestieră – precum și pentru a cumpăra zone pentru reîmpădurire.
Este un model de conservare inspirat de proiectul Tompkins din America de Sud – scopul fiind un parc vast care este „suficient de mare pentru a susține un număr semnificativ de carnivore mari și pentru a permite procesele evolutive”.
Până în prezent, au fost cumpărate și protejate 26.900 de hectare de pădure și pășuni și au fost plantați peste 4 milioane de puieți.
Pădurarii FCC patrulează pe 75.000 de hectare, iar acest lucru a dus la oprirea exploatării forestiere și în pădurile învecinate. Într-o altă mișcare inovatoare, o asociație FCC a cumpărat drepturile de vânătoare pentru alte 78.000 de hectare, pentru a proteja animalele sălbatice de vânătorii de trofee.
Implicarea comunităților locale, oferirea de locuri de muncă și aducerea treptată a mai multor vizitatori în zonă fac parte din acest plan.
Sunt aici pentru a încerca oferta de ecoturism, pentru a face drumeții și pentru a urmări fauna sălbatică, scrie jurnalista Jane Dunford.
Înainte de a merge spre tabăra sălbatică Poiana Tamas, ne oprim la una dintre cele nouă pepiniere de copaci, unde sunt îngrijite mai multe specii până când pot fi plantate. Vizităm și centrul de educație, unde copiii învață despre importanța naturii și cum se pot implica în protejarea acesteia.
Drumul este abrupt în anumite părți, iar poteca noastră merge în zig-zag prin păduri. Vedem o viperă și trecem pe lângă niște urme proaspete și uriașe de urs. Este palpitant să știi că am putea întâlni animale sălbatice în orice moment, mai scrie jurnalista.
După câteva ore ajungem la zona de camping – pădurea se deschide spre o poiană plină de flori sălbatice. O cabană de munte restaurată, cu vedere la 360 de grade, este înconjurată de corturi. Soarele care apune dă un roz strălucitor calcarului din munții Piatra Craiului.
A doua zi ne duce la cabana Bunea, la 1.200 de metri. Cabana din lemn are vedere la lac și este surprinzător de confortabilă, cu paturi supraetajate, un dormitor dublu, o bucătărie și chiar un duș adecvat. Ferestrele uriașe, izolate fonic, permit să se profite la maximum de priveliște.
Când se lasă noaptea, văd ceva care se mișcă în poiană. O ursoaică tânără se oprește să adulmece aerul, se rostogolește în iarbă și se freacă de un copac. Este fascinant.
O lună plină luminează peisajul și nu trece mult timp până când un urs mare se plimbă la vedere și se furișează la câțiva metri distanță. Din cartea de oaspeți reiese că acest lucru nu este neobișnuit: oamenii povestesc cu entuziasm despre nenumărate apariții de urși, mistreți și cerbi.
A doua zi dimineață am pornit din nou la drum spre cabana Comisu, la 1.600 de metri, cu priveliști uluitoare asupra munților.
Următoarea oprire în această excursie este satul Nucșoara, aproape de Moldoveanu, cel mai înalt vârf din țară. Găzduiește o pădure veche de fagi extraordinară. Inspirată de primarul local, FCC a lansat recent o campanie „adoptați un fag” – finanțatorii pot alege să-și spună poveștile prin intermediul site-ului web și prin codurile QR de pe copaci, iar banii strânși sunt direcționați pentru protejarea copacilor, îmbunătățirea infrastructurii și atragerea mai multor vizitatori.
Implicarea comunităților este crucială pentru succesul unui nou parc național. Realizarea unui parc nou de această dimensiune poate dura zeci de ani, dar a vedea frumusețea incredibilă a ceea ce riscăm să pierdem și munca pasionată depusă pentru a o salva este ceva de admirat, conchide The Guardian.