Folosită ca parfum, condiment, medicament, dar și ca afrodiziac, silphium era nelipsită din viața cotidiană a romanilor. Însă un factor neobișnuit a dus la dispariția acestei plante miraculoase.
Dintre toate misterele Romei antice, silphium este unul dintre cele mai provocatoare, scrie The Guardian. Romanii adorau această plantă la fel de mult cum iubim noi acum ciocolata – o foloseau ca parfum, medicament, afrodiziac și au transformat-o și într-un condiment pe care îl foloseau la orice masă. Devenise atât de prețioasă, încât împăratul Iulius Cezar își făcuse un stoc de aproape o jumătate de tonă în tezaurul său.
Un secol mai târziu, pe vremea lui Nero, planta a dispărut, fenomen care a intrigat omenirea timp de 2.000 de ani. Cercetătorii cred că silphium a fost victima primei schimbări climatice provocate de om și avertizează că ar trebui să învățăm bine această lecție sau riscăm să pierdem alte plante care stau la baza multor arome moderne.
De ce era silphium atât de valoroasă
Paul Pollaro și Paul Robertson, de la Universitatea din New Hampshire, arată într-un studiu publicat de jurnalul științific Frontiers in Conservation Science că dezvoltarea urbană și defrișările au schimbat microclima locală în care creștea silphium.
"Vedeți deseori teoria că a dispărut din cauza unui amestec de factori precum recoltarea în exces și pășunatul intensiv - oile erau dependente de ea, iar carnea lor era mai valoroasă. Argumentul nostru este că, indiferent de cât de mult era cultivată, dacă climatul se schimba, silphium era oricum pe cale de dispariție", arată cercetătorii.
Silphium făcea parte din genul Ferula, din care fac astăzi parte feniculul și Asafoetida (Balega diavolului), plantă întâlnită cu precădere în sudul Iranului și în Afganistan. Planta sălbatică pe care o adorau romanii creștea doar într-o zonă cu o suprafață de 30 de mile (48 km) lățime și 125 de mile (200 km) lungime din Cirenaica, o regiune istorică de pe teritoriul actual al Libiei.
După ce au colonizat nordul Africii, în jurul anului 630 î.Hr., vechii greci au încercat în zadar, timp de secole, să cultive silphium. "Vorbeau despre frustrarea de a încerca să o transplanteze - 'de ce nu vrea planta asta proastă să crească'. Are aceste condiții microclimatice, iar ei nu-și dădeau seama", explică autorii studiului.
Autoritățile din Cirenaica au impus limite de recoltare și au înconjurat cu garduri suprafața în care creștea silphium. "Există dovezi că își dădeau seama că planta era pe cale de dispariție și încercau să o păstreze. Dar toate strategiile au fost în cele din urmă irelevante, fiindcă au schimbat microclimatul", arată Pollaro și Robertson.
Romanii erau obsedați de silphium
Silphium creștea de-a lungul țărmului uscat al platoului libian Jebel al-Akhdar, o regiune fertilă și împădurită. După recoltare, planta era trimisă la Roma și în alte colțuri ale Imperiului Roman.
"E greu să exagerezi cât de importantă era silphium, fiindcă romanii în special erau absolut obsedați de ea. Au bătut monede în Libia antică cu silphium pe față și cu chipul zeului sau al împăratului pe verso", explică cercetătorii.
Herodot, Teofrast și Pliniu cel Bătrân au scris și ei pe larg despre această plantă. Acesta din urmă o folosea ca tratament pentru mușcăturile câinilor, ca antidot pentru veninul de șarpe și ca tratament pentru hemoroizi. Însă silphium era folosit în Antichitate și pe post de contraceptiv, cât și în diverse rețete culinare.
Cum au pierdut romanii tot ce aveau mai de preț
Succesul extraordinar a dus la o creștere a exporturilor. Grecii și romanii (care au preluat controlul Cirenaicii în jurul anului 90 î.Hr.) au tăiat pădurile platoului pentru a construi mai multe case și a elibera terenul pentru culturi mai mari, necesare populației în creștere, pornind pe calea ireversibilă a distrugerii.
Defrișarea a schimbat ciclul obișnuit al ploilor, ceea ce a dus la apariția eroziunii colinelor pe care creștea silphium, fenomen confirmat de săpăturile efectuate la Haua Fteah, lângă Benghazi, arată Pollaro. Microclimatul ideal în care creștea silphium s-a schimbat, iar planta a dispărut rapid.
"Într-un fel, valoarea silphiumului este cauza declinului său. Fără silphium, economia Cirenei nu va mai crește atât de mult", a explicat Pollaro.
Riscăm să rămânem fără cafea, morcovi și orez
Schimbările climei moderne au un efect similar. Asafoetida, seva extrasă din planta denumită Balega diavolului, întâlnită în sudul Iranului, Afganistan și în alte țări învecinate, este intens folosită în India, însă e tot mai greu de găsit din cauza modificării climatului local.
Cafeaua, morcovii și orezul sunt, de asemenea, amenințate, avertizează Monique Simmonds, profesoară la grădina botanică din Kew, Marea Britanie: "Ne bazăm pe 10-12 specii pentru cea mai mare parte a mâncării noastre", arată ea.
Kew Gardens colectează semințe și plante sălbatice în banca sa de semințe. Diversitatea botanică este crucială, întrucât soiurile moderne pot fi vulnerabile la schimbările climatice. "Dacă nu studiem și nu păstrăm speciile sălbatice, nu vom avea rezervele de material genetic pentru a face încrucișări în viitor", explică Simmonds.