În 1927, la Universitatea din Queensland, Australia, a început un experiment despre care nimeni nu ar fi crezut că, peste aproape 100 de ani, încă va continua.
De altfel, experimentul deține recordul pentru cea mai mare longevitate, fiind înscris și în Guiness Book.
Început în 1927 de către profesorul Thomas Parnell, experimentul avea ca scop să arate cum se comportă lichidele extrem de vâscoase, scrie IFL Science.
Parnell a folosit smoală, pe care a plasat-o într-o pâlnie de sticlă sigilată. A așteptat trei ani ca smoala să se sedimenteze înainte de a începe experimentul. În 1930, Parnell a tăiat tija pâlniei, permițând smoalei să se scurgă încet.
Prima picătură a căzut în 1938, urmată de alte câteva picături, în următoarele decenii.
Din păcate, nici Parnell, nici succesorul său, profesorul John Mainstone, nu au trăit pentru a vedea căderea vreunei picături.
Actualul custode, profesorul Andrew White, supraveghează experimentul, care poate fi urmărit în direct prin intermediul unei camere web.
Iar primele concluzii au putut fi trase, faptul că smoala are o vâscozitate de circa 100 de miliarde de ori mai mare decât cea a apei fiind una dintre ele.
Experimentul poate fi privit live, deși e mai mult o probă a nervilor, din moment ce o picătură se poate forma în câteva zile sau câțiva ani. Este o demonstrație lentă, dar interesantă a modului în care unele materiale se comportă în condiții neobișnuite.
