O comunitate din Munții Anzi argentinieni pare să fi dezvoltat, de-a lungul a mii de ani, o adaptare genetică neobișnuită, care îi permite să tolereze niveluri ridicate de arsenic în apa potabilă, arată un studiu recent.
San Antonio de los Cobres, situat la aproximativ 3.775 de metri altitudine, este locuit de cel puțin 7.000 de ani. Până în 2012, când a fost instalat un sistem de filtrare, apa din fântânile din zonă avea concentrații de arsenic de până la 200 micrograme pe litru – de circa 20 de ori peste limita recomandată de Organizația Mondială a Sănătății, scrie Scince Alert.
În mod obișnuit, arsenicul este extrem de periculos pentru organism. Însă locuitorii acestei regiuni par să îl proceseze diferit. Analizele au arătat că aceștia produc mai puțin monometilarsonic (MMA) - forma intermediară cea mai toxică - și mai mult dimetilarsonic (DMA), o formă mai ușor de eliminat prin urină. Cu alte cuvinte, organismul lor transformă arsenicul într-o variantă mai puțin periculoasă și o elimină mai eficient.
O mutație genetică favorizată de evoluție
Cercetători de la Universitatea Uppsala au analizat ADN-ul a 124 de femei din această comunitate, descoperind mai multe variante genetice de țin de gena AS3MT, esențială în metabolizarea arsenicului. Aceste variante sunt mult mai frecvente în rândul acestei populații comparativ cu grupuri similare din Peru sau Columbia.
Rezultatele sugerează că selecția naturală a favorizat, în timp, persoanele care puteau procesa arsenicul mai eficient, reducând acumularea formelor toxice în organism.
Studiul, publicat în revista Molecular Biology and Evolution, oferă un exemplu convingător legat de modul în care oamenii se pot adapta la condiții extreme de mediu. În acest caz, expunerea constantă la un factor toxic a dus, în timp, la apariția unei adaptări genetice care a crescut șansele de supraviețuire.