Fundaţia Conservation Carpathia a anunţat, sâmbătă, că a realizat, în premieră în România, un recensământ al urşilor bruni, prin metode genetice, în Munţii Făgăraş. Au fost identificaţi 283 de urşi pe o suprafaţă de 1.200 de kilometri pătraţi în Munţii Făgăraş şi împrejurimi, densitatea estimată fiind de 17 – 18 exemplare la 100 de kilometri pătraţi.
”Fundaţia Conservation Carpathia a identificat urşii de pe o suprafaţă de 1200 kilometri pătraţi din Munţii Făgăraş şi împrejurimi în cadrul primului studiu genetic din România. Evaluarea cantitativă a populaţiei de urs cu metode moderne, precum genetica, este primul pas în gestionarea responsabilă a urşilor din ţara noastră”, a transmis, sâmbătă, Fundaţia Conservation Carpathia.
Fundaţia a finalizat primul studiu genetic de evaluare a numărului de urşi în estul Munţilor Făgăraş, Piatra Craiului, Iezer-Păpuşa şi Munţii Leaota.
Au fost recoltate 1.426 de probe de ADN cu o rată de succes a analizelor de laborator de 63%. Au fost identificaţi 283 de urşi, 137 femele şi 146 masculi, iar prin modelare statistică a fost estimată densitatea populaţiei la 17-18 urşi / 100 km pătraţi”, a mai transmis organizaţia.
”Spre deosebire de metoda clasică ce se bazează pe măsurarea incertă a urmelor sau pe observaţii directe, genetica oferă o imagine clară asupra indivizilor eliminând posibilitatea de a număra un exemplar de mai multe ori pe diferite fonduri cinegetice. Practic, sunt colectate probe non-invazive de ADN, excremente sau păr, care sunt analizate în laboratoare de specialitate. Astfel de studii obiective reprezintă paşi importanţi în procesul de monitorizare a populaţiei de urşi. Datele ştiinţifice trebuie să stea la baza deciziilor noastre de management, atât pentru a ne asigura că nu pierdem această specie cât şi pentru a înţelege conflictele şi a întări coexistenţa cu oamenii” a declarat, Ruben Iosif, specialist faună la Fundaţia Conservation Carpathia.
Organizaţia precizează că, pentru relevanţă, zona de studiu trebuie să fie suficient de mare, având în vedere deplasările mari ale urşilor, care de regulă pot atinge chiar şi 800-1000 kmp.
”Al doilea pas îl reprezintă perioada de eşantionare. Această perioadă trebuie să fie suficient de lungă astfel încât să existe timp pentru colectectarea suficientă de probe, dar, în acelaşi timp, suficient de scurtă astfel încât să existe asigurări că populaţia este demografic închisă (nu mor multe exemplare, nu pleacă mulţi indivizi din zona de studiu în timpul cercetării, nu se nasc indivizi noi în timpul studiului). În cazul de faţă s-a lucrat aproximativ trei luni, în perioada de toamnă - august-noiembrie, atât în 2017, cât şi în 2018”, a mai transmis organizaţia.
Au fost colectate 700-750 de probe per sesiune de monitorizare. După parcurgerea tuturor văilor şi a muchiilor principale din zona de studiu au fost colectate excremente şi fire de păr pe care urşii le-au lăsat în urmă.
În perioada 2018-2019, probele de ADN au fost analizate la un laborator al Universităţii din Ljubljana unde prin secvenţiere de ADN a fost identificată amprenta genetică a fiecărui individ. Astfel, s-a obţinut numărul de urşi observaţi, iar în funcţie de rata de recapturare a acestora a fost estimată mărimea totală a populaţiei studiate.
Acest studiu a fost realizat cu sprijin financiar din partea Fundaţiei OAK, respectiv din partea Comisiei Europene prin Programul Operaţional Infrastructură Mare – Axa Biodiversitate.
”Replicarea acestui studiu după cinci ani va permite înţelegerea tendinţei populaţiei în vederea stabilirii unor politici pe termen lung de protejare a acestei specii şi pentru a diminua conflictele cu oamenii. Fundaţia foloseşte aceste date ştiinţifice pentru a administra conflictele urs-om pe fondurile cinegetice pe care le administrează. De exemplu, colectează probe de la atacurile urşilor în gospodării şi identifică urşii problemă în populaţia deja cunoscută, astfel încât să cunoască magnitudinea problemei înainte de a lua măsuri”, a mai transmis organizaţia.
Studiul realizat de Fundaţia Conservation Carpathia oferă recomandări de îmbunătăţire a metodei de monitorizare genetică aplicabile pentru Munţii Carpaţi, fiind un model care poate fi replicat la nivel naţional pentru a estima numărul de urşi şi pentru a identifica cele mai bune tehnici de gestionare a conflictelor om-animale sălbatice.