Poate NATO să găsească echilibrul potrivit între forță și diplomație pentru a determina Kremlinul să facă pasul înapoi? La bordul portavionului HMS Queen Elizabeth, Teri Schultz a stat de vorbă cu militari și analiști.
”Noi suntem cei care îi țin pe alții treji noaptea” – acesta este impactul pe care generalul de brigadă al Corpului de Infanterie Marină al SUA, Simon Doran, speră că ampla demonstrație de putere a NATO îl are asupra planificatorilor militari ruși care își gândesc următoarele mișcări.
Doran, înalt reprezentant american, servește în cadrul Grupului de atac al portavioanelor 21 (CSG21) din Marea Britanie, cea mai mare escadrilă de portavioane de generația a cincea din lume. El se întoarce la Portsmouth, în Anglia, după ce a încheiat o călătorie de șapte luni și aproximativ 40.000 de mile marine în Indo-Pacific. Aici, de-a lungul drumului, forțele de desfășurare au luat parte la lovituri împotriva ”Statului Islamic”, au urmărit submarine chinezești și au efectuat exerciții în Marea Neagră. Iar CSG21 este gata să își facă datoria oriunde, spune Doran.
”Speranța noastră este nu doar că descurajăm potențialii adversari. Vrem și să îi asigurăm pe toți partenerii și aliații noștri că, dacă vom fi solicitați, nu vom ezita să acționăm”, declară Doran. Arătând spre puntea inferioară a HMS Queen Elizabeth, piesa de bază a CSG21, precizează cu mândrie: ”Când ai un portavion plin de avioane de generația a cincea, înconjurat de un inel de oțel de nave foarte capabile, este ceva la care toată lumea vrea să se gândească”.
Cel mai îngrijorător loc pentru NATO în acest moment este probabil Marea Neagră, unde CSG21 s-a angajat în exerciții militare în iunie și unde tensiunile s-au amplificat din nou. Rusia își consolidează prezența trupelor la granița cu Ucraina, după o manevră similară în martie și aprilie.
Atacurile hibride de la frontiera UE pun alianța în alertă maximă
A urmat după aceea fluxul de migranți facilitat de Minsk - și, după cum consideră mulți analiști, susținut de Moscova – de-a lungul granițelor Belarusului cu țări membre NATO ca Letonia, Lituania și Polonia. Vestul l-a acuzat pe liderul belarus Alexander Lukașenko că se folosește de migranți într-o tentativă de a destabiliza Uniunea Europeană.
Președintele polonez Andrzej Duda a subliniat că problema frontierei cu Belarus și comasarea de trupe rusești la granița cu Ucraina nu pot fi nicidecum privite separat. Duda a vizitat sediul NATO săptămâna trecută pentru a cere ”consolidarea misiunii de poliție aeriană... consolidarea observării și a supravegherii, precum și întărirea capacității de intervenție a unităților NATO de-a lungul flancului estic al alianței”.
Iată, deci, cât de importantă este miza reuniunii miniștrilor de externe ai NATO care se desfășoară acum la Riga, în Letonia. Vorbind sâmbătă în fața presei, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a subliniat că ”pentru a doua oară în acest an, Rusia a acumulat concentrații mari și neobișnuite de forțe în regiune... armament greu... tancuri, artilerie, unități blindate, drone și sisteme de război electronic, precum și trupe pregătite de luptă”.
NATO avertizează cu privire la ”consecințe” - dar ce urmează?
Stoltenberg a declarat că mișcarea rușilor este ”neprovocată și inexplicabilă”, crescând tensiunile și riscând să provoace ”erori de calcul”. De asemenea, oficialul NATO a avertizat că ”orice utilizare a forței împotriva Ucrainei va avea consecințe și costuri pentru Rusia”.
NATO caută modul de evitare al unor astfel de calcule greșite, făcând în același timp ca repercusiunile să pară suficient de dure pentru a determina Kremlinul să se retragă. ”Toate opțiunile sunt pe masă, iar acum alianța trebuie să decidă care sunt următoarele mișcări pe care NATO dorește să le facă”, a declarat vineri în fața reporterilor Karen Donfried, secretarul de stat adjunct al SUA pentru afaceri europene și eurasiatice. ”Există o coeziune aliată în jurul acestui sprijin pentru Ucraina în ideea că nu este acceptabil ca Rusia să continue să folosească posibile acțiuni militare împotriva Ucrainei”.
Din pricina a ceea ce un oficial american de rang înalt a descris ca fiind ”dilema clasică în jocul de descurajare”, nu este atât de simplu să alegi o opțiune sau două din ceea ce Donfried numește ”trusa de instrumente” a NATO.
”Dacă spunem că vor exista în mod clar consecințe în clipa în care Rusia ar întreprinde o astfel de acțiune, trebuie să existe claritate cu privire la care sunt aceste consecințe”, a explicat oficialul, care a fost autorizat să vorbească pe această temă, dar fără a i se preciza numele.
Pe de altă parte, a adăugat acesta, ”nu vrei neapărat să te blochezi sau să ajungi într-o situație în care ai putea contribui cumva la o dinamică nefavorabilă, care te abate de la drumul pe care vrei să mergi. Este vorba așadar de găsirea gesturilor și poziției de descurajare corecte, care să determine o dezescaladare, nu o escaladare a tensiunilor”.
Funcționează descurajarea?
Diplomații NATO tind să prezinte ca pe un succes strategia de descurajare a alianței din primăvară, care a dus la dezescaladare fără incidente. Cu toate acestea, la doar câteva luni mai târziu, Moscova se întoarce. De data aceasta, se pare că rușii au instalat și spitale de campanie, văzute ca un semnal că se anticipează un conflict.
Lauren Speranza, expert în apărare și securitate transatlantică la Center for European Policy Analysis (CEPA), declară că NATO ar fi putut face mai mult pentru a preveni această situație, nereușind să fie suficient de puternică în ceea ce privește capacitatea de disuasiune asupra președintelui rus Vladimir Putin.
”Campaniile hibride ale Rusiei sunt răspândite și în curs de desfășurare în întreaga alianță”, a declarat Speranza pentru DW. ”Reacția blândă la incidente individuale nu este suficientă”.
Pe lângă întărirea rezistenței aliaților la atacurile hibride, Speranza a declarat că alianța ar trebui să colaboreze cu Uniunea Europeană pentru a ”explora contramăsuri mai coordonate și mai proporționale de pedepsire a Moscovei”.
”Acestea ar putea include manevre cibernetice ofensive atent organizate, expulzări diplomatice și confiscarea sau înghețarea activelor statului rus. Putin nu s-ar aștepta ca aliații să întreprindă astfel de acțiuni într-un mod coerent și unificat din punct de vedere politic”, a spus Lauren Speranza. ”Într-o atare situație, Putin ar putea să își remodeleze calculele”.
Analista rusă Olga Lautman insistă că NATO și guvernele aliate ar trebui să înceteze să-l mai flateze pe președintele Putin. ”Vestul îl zugrăvește pe Putin ca mare strateg, ceea ce el nu este”, a declarat Lautman pentru DW. În opinia expertei, Stoltenberg nu ar trebui să convoace reuniuni ale Consiliului NATO-Rusia până când aceste acțiuni agresive nu încetează.
”Sincer, îmi fac griji că Putin va invada Ucraina în următoarele săptămâni. În același timp, el testează și cât de departe poate merge înainte de a obține un fel de compromis sau un alt summit. Trebuie să fie izolat”.