Adunarea Generală a Națiunilor Unite promite, ca în fiecare an, întâlniri, acorduri, dar și lovituri ascunse.
Președintele american Joe Biden obișnuiește să spună că politica externă este o prelungire a relațiilor personale. Adunarea anuală a ONU, care a început luni și se încheie vineri, cu participarea mai multor lideri mondiali, are toate ingredientele unei reuniuni de familie: prietenie, rivalitate și intrigă nesfârșită, dar cu cea mai mare miză posibilă, soarta lumii, notează Politico.
Mai mulți lideri globali importanți vor absenta de la ediția din acest an, inclusiv cei ai Franței, Marii Britanii, Rusiei și Chinei. Cu toate acestea, rămân multe dinamici interesante de urmărit pentru șefii de state, diplomații, oamenii de afaceri, șefii organizațiilor non-guvernamentale și membrii unor familii regale care vor fi prezenți.
Printre numele ilustre care vin la ONU se numără Joe Biden, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, și președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan.
Politico trece în revistă câteva dintre relațiile și conexiunile care trebuie urmărite la New York la reuniunea Națiunilor Unite din această săptămână.
Biden și interesele din Orientul Mijlociu
Adunarea Generală îi oferă președintelui american prilejul de a arăta că, în ciuda eforturilor de a se concentra pe China, nu abandonează această regiune cheie.
Programul lui Biden pentru acest eveniment nu include până acum multe întâlniri bilaterale cu liderii din Orientul Mijlociu, însă acesta s-ar putea vedea cu unii dintre ei, precum Erdogan și liderul Qatarului, în formate mai puțin formale, de pildă, la recepții.
Un posibil subiect de discuție: un mare acord de pace pe care echipa lui Biden insistă și care include normalizarea relațiilor diplomatice dintre Israel și Arabia Saudită.
Biden este așteptat să găzduiască la New York o întrevedere bilaterală cu premierul israelian Benjamin Netanyahu. E o dezamăgire pentru Netanyahu, care tânjește după o invitație la Casa Albă, însă deocamdată nu poate spera la mai mult, întrucât Biden e îngrijorat de tentativele îndârjite ale guvernului israelian de a revizui sistemul judiciar, în pofida demonstrațiilor de stradă care continuă de luni de zile.
Președintele american s-ar putea întâlni la New York și cu prințul saudit Mohammed bin Salman. Cei doi au dat mâna la summit-ul G20 de la New Delhi, din această lună, încă un semn că acesta a reintrat în grațiile Americii, în ciuda încălcării drepturilor omului. Totuși, încă nu se știe dacă prințul va fi prezent la adunarea ONU.
Recalibrarea opticii americane asupra Orientului Mijlociu survine în timp ce China s-a oferit ca potențial factor de pace pentru regiune. Beijingul a promovat deja o apropiere diplomatică între rivalii Iran și Arabia Saudită și chiar a sugerat că poate rezolva conflictul israeliano-palestinian.
De asemenea, după ce Biden a anunțat la summit-ul G20 o inițiativă majoră de infrastructură care leagă India, Orientul Mijlociu și Europa, ar trebui să ne așteptăm la mai multe discuții pe această temă la New York, subliniază publicația citată.
Ce joc face Rusia
Volodimir Zelenski va fi prezent personal la reuniunea ONU, aducând tot arsenalul de convingere personală de care dispune. El va avea cât mai multe întâlniri posibil cu lideri din America Latină, Asia și Africa, în încercarea de a convinge țările din aceste regiuni să sprijine Ucraina împotriva Rusiei.
Cum va răspunde Rusia la acest lobby la nivel înalt poate depinde în mare măsură de diplomații dispuși să fie văzuți în preajma reprezentantului Rusiei, ministrul de Externe, Serghei Lavrov.
Sunt șanse mari ca și Lavrov să încerce să cumuleze cât mai multe întrevederi pentru a contrabalansa ofensiva diplomatică a lui Zelenski, măcar pentru a mai câștiga de partea Moscovei câteva state neutre.
Lavrov nu a avut un program încărcat la ediția de anul trecut, lucru remarcat de oficialii americani, însă e drept că Zelenski nu a fost prezent atunci. Acum liderii mondiali care se vor întâlni cu președintele Ucrainei s-ar putea simți nevoiți să-l vadă și pe Lavrov, ca să nu pară că au trecut în vreuna dintre tabere.
China încearcă să seducă Europa
La summit-ul G20, premierul chinez Li Qiang a făcut apel la țările europene să nu se îndepărteze de Beijing, spunând că „independența nu ar trebui să echivaleze cu insecuritatea".
E de așteptat ca Beijingul să dea același mesaj la adunarea ONU, în încercarea tot mai vădită de a rupe țările europene de Statele Unite. Economia chineză dă în clocot, iar liderii de la Beijing sunt tot mai îngrijorați de pierderile comerciale.
Uniunea Europeană a adoptat o atitudine mai precaută față de China, inclusiv o politică de "reducere a riscurilor" care afectează tipurile de comerț dintre blocul continental și gigantul economic asiatic.
Liderul chinez Xi Jinping l-a trimis la reuniunea ONU pe vicepreședintele Han Zheng, o mișcare surpriză pentru mulți experți, care se așteptau să-l vadă la New York pe ministrul de Externe Wang Yi.
Potrivit Ministerului chinez de Externe, Han se va întâlni cu „lideri din țările importante", însă nu au fost oferite detalii.
Într-o călătorie cu mai multe etape pe care a întreprins-o în Asia luna aceasta, Joe Biden a consolidat relațiile cu unii dintre vecinii Chinei. Însă el a subliniat cu acea ocazie că nu vrea să provoace China, un nou semn că dorește să atenueze tensiunile în creștere din relația cu Beijingul. Rămâne de văzut dacă liderii europeni vor adopta un limbaj asemănător.
Ce face Washingtonul cu loviturile de stat din Africa
Pe măsură ce oficialii americani vor vorbi cu omologii lor străini, sunt șanse mici ca ei să ajungă în preajma unora care sunt implicați în lovituri de stat în Africa. O serie de tulburări a zguduit continentul, în doar câteva luni Nigerul și Gabonul fiind răvășite de lovituri de stat.
Posibilitatea ca o juntă militară să-și trimită reprezentanți la Adunarea Generală depinde de mulți factori, de la decizia comitetului de acreditare la ONU până la declararea loialității delegației țării respective la Națiunile Unite față de noul regim din țara respectivă.
Talibanii, de pildă, încă nu sunt recunoscuți de ONU ca guvern. Însă anul trecut un „prim-ministru" din Mali numit de junta care a răsturnat de la putere guvernul democratic al țării a ținut un discurs la adunarea generală a ONU.
Nu este clar cine va vorbi în numele Gabonului sau Nigerului la ediția din acest an, iar oficialii ONU nu par să aibă același standard pentru interacțiunea cu națiunile în care au avut loc lovituri de stat.
Situația este complicată și de refuzul SUA de a admite că în Gabon și Niger au avut loc lovituri de stat. Dacă ar face-o, ar periclita sprijinul militar și economic pentru aceste țări, iar administrația Biden insistă că situația e fluidă.
În plus, Gabonul e membru al Consiliului de Securitate ONU, ceea ce înseamnă că SUA ar putea avea nevoie, ici-colo, de votul acestei țări.
„Părerea mea e că (SUA) vor aborda relații diplomatice cu o mare flexibilitate, doar pentru a avea aceste întâlniri cu liderii loviturilor de stat unde există posibilitatea de a clinti agenda", a spus Peter Yo, un înalt oficial de la Fundația Națiunilor Unite, apropiat de delegația americană.
Șeful ONU are o misiune grea
Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, va încerca să convingă cele 193 de state membre să-și asume mai multe abordări pe termen lung asupra planetei, precum schimbarea climatică și inteligența artificială. Până acum nu prea a reușit.
Marile puteri se ocupă una de alta, chiar dacă, din fericire pentru toată lumea, în mod indirect. Iar țările mici se aleg de pe urma acestor încleștări cu crize imediate, precum scăderi economice și întreruperi ale lanțurilor de aprovizionare alimentară din cauza războiului dintre Rusia și Ucraina.
Guterres plănuiește „Summitul Viitorului" în 2024 - un eveniment prin care țările să rezolve chestiuni precum economia digitală. Dar în ciuda acestor eforturi ale șefului ONU, țările mici se simt copleșite. Și din acest motiv evenimentul planificat de Guterres a fost amânat pentru anul viitor în loc să fie organizat în 2023, pentru că s-ar fi suprapus cu Summitul Obiectivelor de Dezvoltare Sustenabilă, o inițiativă de lungă durată menită să reducă sărăcia.
Potrivit surselor diplomatice, Guterres ar putea avea, însă, șanse mai mari de reușită în privința schimbării climatice, un fenomen care nu mai poate fi ignorat.
T.D.