Administrația Trump a pus capăt izolării internaționale a președintelui rus, a spulberat unitatea occidentală în conflict și a pus sub semnul întrebării protecția pe care Statele Unite o oferă Europei. Sunt semnele incredibile ale orientării către Putin și îndepărtării de aliații tradiționali ai Americii, iar aliații NATO se tem că Trump îi va face și alte concesii importante liderului de la Kremlin.
Cu o serie de declarații contradictorii în primele lor incursiuni în Europa, colaboratorii lui Trump au alimentat îngrijorarea că președintele SUA va accepta aproape orice înțelegere cu Putin – chiar dacă e una proastă pentru Ucraina și un continent ale cărui granițe sunt din nou amenințate de expansionismul rus, se arată într-o analiză publicată de CNN.
Trump a devenit avocatul lui Putin
Sugestiile conform cărora Statele Unite își vor exclude prietenii europeni de la negocierile de pace privind Ucraina – în ciuda faptului că le-au cerut acestora să ofere garanții de securitate și trupe ca parte a oricărui acord pentru a pune capăt războiului – au declanșat, de asemenea, alarma în capitalele de pe continent, Franța convocând luni lideri importanți la o întâlnire de urgență la Paris.
Ministrul polonez de Externe Radek Sikorski a declarat în weekend la Munchen că discuția telefonică a lui Trump cu Putin a fost o greșeală, deoarece "l-a validat" pe liderul rus și a scăzut moralul în Ucraina. Dar el a adăugat: "Când președintele Trump spune că, în cadrul unui acord, va trebui să existe trupe europene, va trebui să ni se ceară să le oferim, așa că mai devreme sau mai târziu va trebui să fim implicați."
Cu toate acestea, mesajele amestecate din partea administrației vor alimenta și mai mult îngrijorarea că Trump va accepta un acord cu Putin care validează invazia ilegală și apoi îl va impune Ucrainei. În timp ce majoritatea experților în politică externă acceptă că Ucraina nu va primi înapoi toate teritoriile ocupate de Rusia, Trump a fost criticat pentru că l-a sunat pe Putin, renunțând la o pârghie prin care se putea presiune asupra acestuia.
La fel a procedat și secretarul Apărării Pete Hegseth, care a spus că un acord de pace nu va include o cale de aderare la NATO a Ucrainei și că nu vor fi implicate trupe americane de menținere a păcii. Unele dintre aceste declarații au fost mai târziu atenuate de Hegseth și de alți oficiali ai administrației americane. Însă răul a fost deja făcut.
Îngrijorările au fost sporite de încercarea de săptămâna trecută a lui Trump de a-l reabilita pe deplin pe Putin, acuzat de crime de război, atunci când a promovat pozițiile de politică externă a Rusiei mai degrabă decât pe cele ale Occidentului. Președintele, de exemplu, părea să fie de acord cu argumentele lui Putin pentru invazie și a cerut revenirea Rusiei în organizația G8 a celor mai puternice state industrializate, după ce Rusia a fost dat afară din cauza anexării Crimeei în 2014.
Respingerea de către Trump a coordonării cu Europa în privința Ucrainei și absența Kievului de la întâlnirea din Arabia Saudită au mărit riscul ca Putin să preia conducerea la discuțiile de pace.
"Muzica" care o vrea Putin s-o asculte
Atacul înfiorător împotriva democrației europene lansat de vicepreședintele american JD Vance la conferința de securitate de la Munchen și decizia sa de a se întâlni cu liderul partidului de extremă dreaptă anti-imigranți AfD cu doar câteva zile înainte de alegerile din Germania i-au zguduit pe liderii europeni. Discursul a fost un semn clar că administrația Trump intenționează să promoveze multe dintre mișcările populiste care evocă ecouri întunecate pe un continent distrus de două ori de război în secolul al XX-lea.
Iar avertismentul neclintit al lui Hegseth de la Bruxelles, săptămâna trecută, că europenii trebuie "să preia controlul asupra securității convenționale de pe continent" a fost văzut pe scară largă ca un semn al antipatiei lui Trump față de NATO și umbrela sa de securitate.
Toate acestea sunt acordurile unei melodii care îi merge la suflet lui Putin, deoarece sugerează că statutul său de paria internațional s-a încheiat și că are la îndemână un acord cu Ucraina care i-ar cimenta câștigurile teritoriale. Disensiunile pe care Trump le-a deschis în interiorul NATO îndeplinesc unul dintre cele mai importante obiective de politică externă ale Rusiei.
"Este ca și cum Paștele, Hanuka, Crăciunul, ziua de naștere a lui Vladimir Putin ar avea loc toate într-o singură zi. Orice sticlă de șampanie care nu este încă răcită e adusă la frigider, iar celelalte sticle sunt desfăcute", a declarat duminică Alexander Gabuev, directorul Centrului Carnegie Rusia Eurasia, pentru Bianna Golodryga pentru CNN.
Ostilitatea lui Trump față de 80 de ani de politică de securitate de după cel de-al Doilea Război Mondial reprezintă o schimbare uimitoare în politica SUA și un semn al antipatiei sale față de obiectivele internaționaliste, dar și Europa s-a lăsat vulnerabilă în fața mai multor curente izolaționiste din politica SUA care au făcut de multă vreme parte din ADN-ul Americii.
Ani de sugrumare a bugetor de apărare i-au lăsat pe majoritatea membrilor NATO nepregătiți pentru sarcina de a apăra Europa și pentru rolul dominant pe care îl cere acum administrația Trump. Creșterile rapide ale cheltuielilor pentru apărare vor antrena alegeri dureroase pentru liderii care se luptă deja să păstreze bunăstarea în țările care nu sunt obișnuite s-o piardă și se confruntă deja creșteri economice reduse.
Dar există deja unele indicii că linia dură a administrației Trump a declanșat reacțiile dorite la Washington, iar liderii europeni încearcă să-l impresioneze pe președinte. Premierul britanic Keir Starmer, care plănuiește să se întâlnească cu Trump în zilele următoare, a declarat că e dispus să trimită trupe britanice în Ucraina, ca parte a oricărui acord de pace. Starmer a mai spus că națiunile europene "trebuie să-și sporească cheltuielile pentru apărare și să-și asume un rol mai mare în NATO", dar a adăugat că sprijinul SUA va rămâne esențial pentru garantarea păcii.
Ce rol joacă Arabia Saudită
Discuțiile din Arabia Saudită vor evidenția, de asemenea, o altă temă în evoluție în relațiile internaționale - influența tot mai mare a regatului, evidențiată atât de rolul său tot mai ridicat sub conducerea prințului moștenitor Mohammed bin Salman în Orientul Mijlociu, cât și de inițiativele sale soft-power, cum ar fi investițiile în ligile fotbalistice europene și găzduirea Cupei Mondiale FIFA 2034.
Trump nu și-a ascuns admirația sa față de liderii puternici, iar prințul și Putin au o relație strânsă. O sursă apropiată prințului saudit a spus pentru CNN că găzduirea discuțiilor ar spori imaginea și prestigiul saudiților și le-ar dovedi că sunt jucători într-una dintre cele mai arzătoare probleme ale momentului.
Arabia Saudită va fi vitală pentru un alt obiectiv al politicii externe a lui Trump - încheierea războiului din Gaza.
Administrația încearcă să-i convingă pe saudiți și pe israelieni asupra unui acord de normalizare diplomatică ce ar putea remodela geopolitica Orientului Mijlociu și ar putea solidifica un front arab împotriva Iranului. Dar un astfel de acord ar fi imposibil din punct de vedere politic pentru saudiți fără îndreptarea către un stat pentru palestinieni. Iar statele arabe au respins cu tărie planul ieșit din comun al lui Trump de a-i muta pe palestinieni din Gaza, o formă de purificare etnică.
Planul fantastic al lui Trump ca SUA "să dețină" și să reconstruiască Gaza, precum și dorința sa aparentă de a începe discuții cu Putin, subliniază riscurile abordării sale neortodoxe a relațiilor externe.
Însă președintele se află la Casa Albă într-un moment unic care oferă oportunități de a realiza acorduri care ar putea face America și lumea mai sigure – asta dacă nu cumva Trump încheie acorduri care ignoră implicațiile grave asupra securității globale.
De altfel, Sikorski a avertizat la Munchen că președintele american joacă pe niște mize uriașe. "Credibilitatea Statelor Unite depinde de modul în care se termină acest război (în Ucraina) – nu doar cea a administrației Trump, ci și a Statelor Unite", a spus șeful diplomației poloneze.
T.D.