Pacea impusă de un duo americano-rus va fi de scurtă durată, iar Ucraina va rămâne un focar periculos pentru stabilitatea Europei; mai mult, o astfel de situație instabilă ar slăbi un concurent comercial, ceea ce pentru Trump contează cel mai mult.
Avertismentul vine de la Thierry Wolton, autorul unor volume de cercetare de referință asupra KGB-ului și Rusiei, precum și al unei monumentale trilogii dedicate comunismului.
În interviul acordat spotmedia.ro, Thierry Wolton atrage atenția că așa-zise negocieri de „pace” nu vor schimba nimic în privința ambițiilor Moscovei, așa cum concesiile făcute lui Hitler în 1938 nu l-au împiedicat să-și continue planurile de cucerire. Mai mult, China va profita: „Xi Jinping va face tot posibilul pentru a favoriza această Pax Americana înainte de a trece la ofensivă, căci nu există nicio îndoială că Beijingul va pune mâna pe Taiwan, probabil înainte de sfârșitul acestui deceniu".
Dacă președinția sa continuă pe această traiectorie, Trump ar putea deveni groparul democrației așa cum a fost ea construită după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Thierry Wolton
Ideile principale:
- Este posibil – ba chiar de dorit – ca ucrainenii să fie prezenți, totuși, la fel ca și reprezentanții Comunității Europene. Totuși, există riscul ca aceștia să fie puși pe locuri secundare, în timp ce Trump și Putin își vor încheia afacerile între ei. În acest caz, pacea impusă va fi de scurtă durată, iar Ucraina va rămâne un focar periculos pentru stabilitatea Europei.
- Putin se simte confortabil în rolul său de interlocutor privilegiat al celei mai mari puteri mondiale și redobândește un statut pierdut odată cu prăbușirea URSS. Acesta era exact obiectivul său atunci când a invadat Ucraina: să șteargă umilința din 1991 și să readucă Rusia printre marile puteri. Cea mai mare greșeală a lui Trump este tocmai aceea de a-i satisface această ambiție, în condițiile în care Rusia este în genunchi.
- Xi Jinping va face tot posibilul pentru a favoriza această Pax Americana înainte de a trece la ofensivă, căci nu există nicio îndoială că Beijingul va pune mâna pe Taiwan, probabil înainte de sfârșitul acestui deceniu.
- Nu ne putem baza pe democrații pentru a-l contracara, ci mai degrabă pe defectele inerente ale regimurilor totalitare.
Președintele Donald Trump vrea să semneze rapid pacea, cum semnează și decretele. Și în Gaza, și în Ucraina. Cum arată planul de pace pentru Ucraina, după ce știm că Trump a vorbit mai întâi cu Vladimir Putin?
Trump, în tot egocentrismul său, aleargă după Premiul Nobel pentru Pace, ceea ce înseamnă, în viziunea sa auto-centrată asupra lumii prin prisma Statelor Unite, promovarea unei Pax Americana, în care popoarele nu au niciun cuvânt de spus, nici măcar celelalte state ale lumii, cu excepția cazului în care el consideră că acestea îi servesc interesele, cum ar fi Israelul, de exemplu. Propunerea sa de a goli Gaza de palestinieni pentru a o transforma într-o rivieră – ceea ce convine de minune Tel Aviv-ului – este o caricatură a acestei politici imperiale.
Trebuie sperat că Parlamentul norvegian, care acordă acest premiu Nobel, nu se va lăsa păcălit doar pentru că tunurile poate că vor fi încetat să mai răsune. Dar cu ce preț pentru victime!
La fel stau lucrurile și în cazul Ucrainei. Trump vrea să impună propria sa pace, adică fără a ține cont de părerea ucrainenilor, cei mai afectați, și a Europei, care este direct vizată, deoarece acest război, declarat acum trei ani de către Putin, are loc pe continentul ei.
Negocierile nu vor decurge, probabil, atât de simplu cum sunt anunțate. Este posibil – ba chiar de dorit – ca ucrainenii să fie prezenți, totuși, la fel ca și reprezentanții Comunității Europene. Totuși, există riscul ca aceștia să fie puși pe locuri secundare, în timp ce Trump și Putin își vor încheia afacerile între ei.
În acest caz, pacea impusă va fi de scurtă durată, iar Ucraina va rămâne un focar periculos pentru stabilitatea Europei – lucru de care lui Trump nu îi pasă deloc. Mai mult, o astfel de situație instabilă ar slăbi un concurent comercial, ceea ce pentru el contează cel mai mult.
Cât despre Putin, care nu visează decât să devină stăpânul Bătrânului Continent, o astfel de situație i-ar conveni de minune. Acum se joacă totul. Bruxelles-ul și Kievul trebuie să se impună cu orice preț în fața acestui duo americano-rus. Însă sunt liderii europeni capabili să vorbească pe o singură voce?
Este acesta scenariul cel mai rău pentru Ucraina? Dar pentru Putin, pentru că războiul i-a permis să introducă un regim dur în interior?
Putin este în culmea satisfacției, conform unei expresii franceze. Se simte confortabil în rolul său de interlocutor privilegiat al celei mai mari puteri mondiale și redobândește un statut pierdut odată cu prăbușirea URSS. Acesta era exact obiectivul său atunci când a invadat Ucraina: să șteargă umilința din 1991 și să readucă Rusia printre marile puteri.
Cea mai mare greșeală a lui Trump este tocmai aceea de a-i satisface această ambiție, în condițiile în care Rusia este în genunchi. Acest război a costat Moscova enorm, atât din punct de vedere militar, cât și economic. În plus, puținele spații de libertate pe care rușii le-au câștigat după căderea URSS au dispărut complet. Dictatura lui Putin este mult mai severă decât cea din ultimele zile ale regimului sovietic. Este o regresie istorică.
Dar acest lucru nu-l deranjează deloc pe Trump, care are o viziune foarte autoritară asupra puterii. Îi pasă la fel de puțin de soarta rușilor, pe cât îi pasă de cea a palestinienilor, ucrainenilor sau europenilor... Într-o anumită măsură, dacă președinția sa continuă pe această traiectorie, Trump ar putea deveni groparul democrației așa cum a fost ea construită după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Suntem la o răscruce de drumuri. Însă nimic nu este scris dinainte. Putem spera că acest viitor întunecat nu se va concretiza, pentru că, prin definiție, viitorul rămâne imprevizibil.
Poate Europa să echilibreze, să atenueze voința SUA? Cum?
Europa este și ea responsabilă pentru această situație. Vinovată pentru că a adormit sub protecția americană încă din 1945, vinovată pentru că a consolidat puterea lui Putin prin comerțul cu el, vinovată pentru că a rămas mută pe măsură ce dictatorul rus revenea la principiile fundamentale ale sovietismului, vinovată pentru că a ezitat să sprijine pe deplin ucrainenii, vinovată pentru că a refuzat să le furnizeze armele cerute de Kiev de teama – absurdă – a reacției ruse, vinovată pentru că s-a divizat în fața ambițiilor Moscovei.
Am spus că Putin este cel mai mare dușman pe care Europa l-a cunoscut de la Hitler încoace. Și rămân convins de acest lucru. Pax Americana, care se conturează acum, este și rezultatul neputinței Europei. Totul amintește de Acordurile de la München. Aceste așa-zise negocieri de „pace” nu vor schimba nimic în privința ambițiilor Moscovei, așa cum concesiile făcute lui Hitler în 1938 nu l-au împiedicat să-și continue planurile de cucerire.
Suntem, așadar, într-un moment crucial al istoriei, atât în Orientul Mijlociu, cât și în Europa – și toate acestea din cauza egoului nemăsurat al unui singur om! În alte vremuri și cu alți actori, lumea a mai trecut prin astfel de situații, însă este înspăimântător să fii contemporan cu astfel de tulburări fără să știi ce urmează să se întâmple.
Totul depinde acum de fermitatea liderilor europeni. Dar, pe lângă diviziunile lor, trebuie adăugată și dependența lor de America, ceea ce nu este tocmai cea mai bună poziție din care să se impună.
Care este rolul Chinei? Deja s-a oferit să găzduiască un summit Putin -Trump.
O situație de aur pentru Beijing: Pax Americana prevede deja că Crimeea va reveni Rusiei, la fel ca și celelalte teritorii cucerite prin forță. Iată un cec în alb oferit, în avans, regimului comunist chinez, care vrea să pună mâna pe Taiwan, având în vedere că Republica Populară consideră că insula îi aparține istoric de drept – la fel cum Rusia pretinde Ucraina.
Xi Jinping va face tot posibilul pentru a favoriza această Pax Americana înainte de a trece la ofensivă, căci nu există nicio îndoială că Beijingul va pune mâna pe Taiwan, probabil înainte de sfârșitul acestui deceniu.
A crede că insula este protejată de statutul său de „perlă tehnologică”, esențială pentru noile tehnologii – domeniu în care America vrea să rămână lider – este o iluzie. Fabrici taiwaneze de microprocesoare sunt deja construite pe teritoriul american pentru a anticipa acest scenariu.
Cât despre taiwanezii care își prețuiesc libertatea, Trump nu are nici cel mai mic interes pentru ei.
Singura sa preocupare este ca Statele Unite să continue să domine economia mondială. Va încerca să țină China sub control economic și strategic în regiunea Asiei de Sud-Est, dar fără să includă Taiwanul în această strategie.
Totuși, timpul nu curge la fel pentru Statele Unite și China. Trump este la putere timp de patru ani, dar regimul comunist chinez se consideră etern, ca fiind viitorul inevitabil al umanității. Președintele american poate stăvili ambițiile Chinei, dar nu le poate opri pe termen lung.
Beijingului nu-i rămâne decât să aștepte pentru a spera să domine lumea, așa cum regimul său o proclamă – un scenariu pe care țările occidentale refuză să-l audă.
În fața acestui viitor sumbru, nu ne putem baza pe democrații pentru a-l contracara, ci mai degrabă pe defectele inerente regimurilor totalitare, care, în obsesia lor de a planifica totul, sfârșesc prin a uita imprevizibilul. Istoria secolului trecut este plină de lecții în acest sens, ceea ce ne lasă o rază de speranță.