Donald Trump spune că negociază, dar Iranul neagă: cine spune adevărul?
Contactele indirecte dintre Washington și Teheran, confirmate de mai mulți mediatori, dar negate public de Iran, conturează o posibilă cale de ieșire din conflict. În același timp, ele scot la iveală fragmentarea și lipsa de coerență din conducerea iraniană.
În timp ce Donald Trump vorbește despre discuții „productive” cu Iranul, oficialii de la Teheran resping categoric orice negociere. În spatele acestor declarații contradictorii se conturează însă o serie de contacte diplomatice menite să evite escaladarea conflictului, arată o analiză The Guardian a situaţiei de moment.
Cine ştim că a discutat
Discuțiile din culise dintre emisarul special al lui Donald Trump, Steve Witkoff, și ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, nu au fost complet secrete, în sensul că Ministerul de Externe al Egiptului anunțase pe X, încă din weekend, că au loc conversații – cu 24 de ore înainte de termenul-limită de luni seara stabilit de Trump pentru începerea atacurilor asupra infrastructurii energetice a Iranului.
Totuși, haosul din jurul acestui proces este atât de mare încât discuțiile – considerate a fi încă departe de negocieri propriu-zise – ar fi putut dura mai mult decât ziua de duminică, cu mai mulți mediatori implicați, fiecare încercând, ca de obicei, să își asume rolul de principal artizan al păcii.
De exemplu, șeful armatei pakistaneze, Asim Munir, a discutat cu Trump duminică, în timp ce premierul Pakistanului, Shehbaz Sharif, a avut luni convorbiri cu președintele iranian, Masoud Pezeshkian. Este posibil ca Pakistanul să devină locul unor noi discuții, la care ar putea participa și vicepreședintele american JD Vance, cunoscut în privat ca sceptic față de război.
Trump susține că iranienii au cerut discuțiile, fiind influențați de amenințarea sa de a distruge o centrală electrică în valoare de 10 miliarde de dolari. Teheranul a negat inițial orice dialog, direct sau indirect, afirmând: „Nu există nicio negociere între Teheran și Washington. Declarațiile președintelui SUA fac parte dintr-o încercare de a reduce prețurile energiei și de a câștiga timp pentru implementarea planurilor sale militare.”
Ministerul de Externe al Egiptului a declarat că ministrul Badr Abdelatty a coordonat discuții care au implicat ministerele de externe din Pakistan, Qatar, Turcia, Iran și emisarul american. Potrivit acestuia, scopul a fost prevenirea escaladării regionale. În același timp, ministrul de Externe al Omanului a spus că poartă discuții privind redeschiderea strâmtorii Ormuz.
Keir Starmer a devenit primul lider european care a confirmat că știe despre aceste contacte, însă premierul britanic a avertizat că nu trebuie mizat pe o încheiere rapidă a conflictului.
Primul semn că operațiunea militară ar putea pierde din intensitate a apărut când Trump a anunțat, chiar înainte de deschiderea piețelor financiare, că amână atacurile asupra infrastructurii energetice iraniene, invocând „conversații foarte bune și productive” cu „țara Iran”. El a sugerat că acestea ar putea duce, în cursul săptămânii, la „o rezolvare completă și totală” a conflictului.
Anunțul a fost surprinzător, deși inițial a părut că Trump fie exagerează, fie își creează o justificare pentru a face un pas înapoi, așa cum a mai făcut în alte dispute.
Ministerul iranian de Externe a insistat inițial că nu au existat discuții și că Trump a cedat în fața crizei economice și energetice. De asemenea, l-a acuzat că încearcă să reducă prețurile energiei sau să câștige timp pentru o eventuală operațiune militară în strâmtoarea Ormuz.
Întrebat de ce Iranul neagă discuțiile, Trump a răspuns că este posibil ca sistemul intern de comunicare al țării să nu funcționeze. El a refuzat să dezvăluie numele „liderului respectat” cu care ar fi vorbit, precizând doar că nu este liderul suprem Mojtaba Khamenei și că persoana respectivă a fost „rezonabilă”.
Cine a vorbit din partea Iranului?
Există însă posibilitatea ca un membru al conducerii iraniene să fi acționat pe cont propriu, ceea ce ar putea declanșa reacții politice puternice. Au apărut speculații că ministrul de Externe Araghchi ar fi fost marginalizat într-o luptă internă pentru putere.
Structurile de conducere din Iran sunt afectate de haos, în urma campaniei de asasinate atribuită Israelului.
Președintele Pezeshkian este considerat o figură integratoare, dar fără experiență în negocieri nucleare și fără încrederea deplină a armatei.
Ali Larijani, un important lider politic, a murit recent, iar noul lider suprem este considerat fie în comă, fie complet absent din spațiul public.
În aceste condiții, o figură centrală rămâne Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele Parlamentului și susținător al Gardienilor Revoluției. Acesta a negat parțial negocierile, declarând: „Poporul nostru cere pedepsirea completă și umilitoare a agresorilor. Nicio negociere cu America nu a avut loc. Știrile false sunt menite să manipuleze piețele financiare și petroliere.”
Ulterior, poziția oficială a Iranului a devenit mai nuanțată. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Esmail Baghaei, a declarat: „În ultimele zile, au fost transmise mesaje prin intermediul unor țări prietene, indicând solicitarea Americii pentru negocieri de încheiere a războiului, la care s-a răspuns în conformitate cu pozițiile de principiu ale Iranului. Poziția noastră privind strâmtoarea Ormuz și condițiile de încheiere a războiului nu s-au schimbat.”