Despre noua paradigmă de pace din Orientul Mijlociu, impasul în negocierile israelo-palestiniene şi ce lasă Trump în urmă - Interviu video cu ambasadorul Israelului

Despre noua paradigmă de pace din Orientul Mijlociu, impasul în negocierile israelo-palestiniene şi ce lasă Trump în urmă - <span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Interviu video</span> cu ambasadorul Israelului

Acordurile încheiate între Israel şi unele ţări arabe, Bahrein şi Emiratele Arabe Unite, au schimbat paradigma de pace în Orientul Mijlociu şi asta e în mare parte opera administraţiei Trump.

Dar ce înseamnă asta pentru palestinieni şi pentru aşa-numita soluţie a celor două state care, deşi teoretic e pe masă, e îngheţată deja de mulţi ani?

Citeşte şi alte interviuri şi texte semnate de Magda Grădinaru

2021 vine cu discounturi de până la 50% la principalele categorii de produse și servicii de care afacerea ta are nevoie. Obține oferta AICI!

Zilele acestea, Israelul dă nota reuşitei în campania de vaccinare contra SARS-CoV2. Ce ştie premierul Netanyahu şi nu ştie la fel de bine Uniunea Europeană să facă şi care sunt avantajele Israelului?

Sunt întrebări la care a răspuns ambasadorul Israelului la Bucureşti, David Saranga, într-un interviu acordat în exclusivitate SpotMedia.ro.

Domnule ambasador, vă propun să începem interviul în limba engleză, cât vorbim despre politică externă şi geopolitică şi revenim apoi la română. Am văzut în ultimele luni ceea ce se numește o normalizare a relațiilor dintre Israel și statele arabe, câteva state arabe, mă refer imediat la Emiratele Arabe Unite și la Bahrain. E vorba despre o nouă paradigmă a geopoliticii în Orientul Mijlociu? Ce presupune ea mai exact?

E nouă paradigmă. Ce vedem astăzi în Orientul Mijlociu e diferit de ce am văzut înainte. Acordurile de pace cu Egiptul, cu Iordania sunt foarte importante, dar cu Emiratele Arabe Unite, cu Bahrein, cu Maroc e ceva diferit.

De când au fost semnate aceste acorduri şi până acum, putem vedea câte delegaţii au vizitat fiecare ţară, putem vedea cooperarea, câte acorduri au fost semnate de ţări care au ales, de ambele părţi, să ajungem la pace.

O altă temă importantă atunci când vorbim despre schimbarea de paradigmă este faptul că, în trecut, oamenii se gândeau că numai dacă rezolvăm problema palestiniană atunci lumea arabă va dori acorduri de pace cu Israelul. Şi, dintr-o dată, lucrurile s-au schimbat, ţările arabe au înţeles că pentru propria lor siguranţă, pentru propriul lor bine, e mai bine să aibă acorduri de pace cu Israelul, e mai bine să crească cooperarea cu Israelul, e mai bine să coopereze în diferite domenii, în ştiinţă, economie, în domeniul cercetării, inovaţiei.

Ceea ce sper şi ceea ce speră Israelul e ca, în curând, palestinienii să înţeleagă că ar trebui să vină şi ei aici, în paradigma nouă a păcii.

Aţi amintit că sunt interese diverse pentru această normalizare. Unii au interese economice, dar scopul comun pare a fi construirea unei strategii de protecţie în faţa Iranului. Cât de realizabilă e ea?

Cred că e mult mai mult decât construirea unei strategii de cooperare în faţa Iranului, ceea ce e important. Dar cred că avem aici mai multe motive pentru care ţările din Golf vor să aibă o cooperare bună, acorduri de pace cu Israelul.

Atunci când vorbim despre Iran, Iranul este o ameninţare pentru întreg Orientul Mijlociu, pentru Golf şi chiar pentru Europa. Iranul este o ameninţare, pentru că oriunde poate destabiliza regiunea, o va face. Am văzut-o în Yemen, în Siria, în Liban şi în alte locuri.

Ţările din Golf înţeleg că Israelul este o componentă a securităţii în regiune şi, de aceea, e atât de importantă cooperarea. Da, şi atunci când vorbim despre aspiraţiile nucleare ale Iranului, dar şi atunci când vorbim despre răspândirea terorii în Orientul Mijlociu.

Aţi amintit de conflictul israelo-palestinian. Întrebarea firească e ce înseamnă această normalizare, aceste acorduri de pace pentru conflictul israelo-palestinian. Teoretic, pe masă e aceeași soluție veche, soluția celor două state. Dar ea e încremenită. Cum influențează acordurile cu țările arabe ieșirea din acest status quo care nu a dus până acum nicăieri?

Când vorbim despre soluţia celor două state, care este soluţia de pe masă în acest moment, nu trebuie să uităm că mai este un element, foarte important: problemele de securitate.

Să avem un stat palestinian independent e important, se poate întâmpla, haideţi să negociem, dar ce fel de stat va fi? Va fi un stat susţinut de Iran? Va fi un stat cu Al-Qaida şi alte organizaţii teroriste? Ce fel de stat va fi?

Şi un alt element important: cine va conduce acest stat? Va fi Hamas, o organizaţie teroristă care acum îi ţine ostatici pe oamenii din Gaza?

În acest moment, palestinienii sunt divizaţi între susţinătorii preşedintelui Abbas şi susţinătorii Hamas şi ei nu vorbesc unii cu ceilalţi.

Aşadar, chiar dacă ne-am aşeza astăzi şi am vorbi cu palestinienii, ceea ce vrem să facem, cu cine vom negocia? Dacă preşedintele Mahmud Abbas nu poate să aibă control asupra Fâşiei Gaza, dacă nu poate reprezenta întreaga societate palestiniană, devine mult mai dificil pentru noi să negociem.

Una dintre componentele procesului de pace cu palestinienii ar trebui să fie securitatea şi o alta este cea economică. Israelul cooperează cu statele arabe în Golf şi vrea să împărtăşească experienţa pe care o are cu statele arabe, cred că este momentul ca şi palestinienii să se alăture acestui proces de pace, pentru binele lor.

Această nouă viziune asupra Orientului Mijlociu este, în mare parte, opera administrației Trump. A fost un prieten al Israelului. Mai puțin, spun palestinienii, al lor. Ce rămâne după Donald Trump în Orientul Mijlociu și cât va păstra și prelua administrația Biden? Vedeți o nouă schimbare de paradigmă?

Ai dreptate, trebuie să dăm credit administraţiei Trump pentru ultimele acorduri din Orientul Mijlociu.

Nu cred că fără administraţia Trump aceste acorduri s-ar fi întâmplat. Când vine vorba despre palestienieni, administraţia Trump a alocat foarte multe resurse de timp, a investit eforturi pentru a împlini planul de pace.

În Statele Unite, chiar atunci când preşedintele se schimbă, există o moştenire pe care fosta administraţie o lasă. Cred că planul de pace al administraţiei Trump pentru Orientul Mijlociu va continua să fie pe masă, pentru că nu e bun doar pentru Israel, e bun şi pentru palestinienii.

Bine, dar ei nu au fost de acord cu acest plan.

Arată-mi un singur plan pe care palestinienii să îl fi agreat. Ei continuă să respingă orice plan, orice ofertă care vine dinspre Israel, asta e strategia lor. Nu cred că va duce undeva.

Şi când vorbim de planul lui Trump pentru Orientul Mijlociu, SUA vor să investească 15 miliarde de dolari în Autoritatea Palestiniană, o sumă imensă, care i-ar putea ajuta pe palestinieni să îşi îmbunătăţească viaţa.

Israelul e într-o stare economică foarte bună. Chiar şi acum, în criza Corona, economia Israelului e solidă şi exporturile sunt solide, standardele de viaţă în Israel sunt ridicate.

E în interesul palestinienilor să îşi îmbunătăţească viaţa. E în interesul liderilor palestinieni să îmbunătăţească viaţa şi situaţia economică. Şi dacă americanii vor să investească atât de mulţi bani în Autoritatea Palestiniană, chiar dacă nu sunt fericiţi cu toate elementele planului, să spună asta: sunt lucruri care ne plac şi lucruri care nu ne plac, să ne aşezăm şi să vorbim, să negociem. Asta fac statele, stau şi negociază. Nu poţi doar să respingi planurile.

Pentru că vorbim despre moștenirea pe care o lasă Donald Trump. Vă întreb, nu ştiu dacă îmi veţi răspunde.

Noi, diplomaţii, ştim cum să răspundem.

Am văzut cu toții imaginile de la Capitoliu și apoi tot ce a urmat. America arăta ca o societate polarizată. Ce lasă Donald Trump în urmă Americii?

Care societate nu e polarizată? Vrei să vorbim despre Israel, despre Franţa, despre alte ţări? Nu vorbesc despre România, pentru că sunt oaspete aici. Societăţile sunt foarte polarizate zilele acestea şi sunt multe motive pentru asta.

Da, se întâmplă şi în Statele Unite, dar la finalul zilei, Statele Unite sunt o democraţie. Faptul că instituţiile sunt la locul lor şi că funcţionează e ceea ce face să spunem că SUA sunt farul democraţiei.

Cred că, atunci când vorbim despre administraţia Trump, ne putem uita şi la economie. Faptul că jumătate dintre americani au votat cu Trump înseamnă că ei cred că el e persoana potrivită. Atunci când vorbim despre societăţi, câteodată suntem atât de polarizaţi, încât nu îi auzim pe ceilalţi şi când nu îi auzi pe ceilalţi, devine foarte greu.

Administratia Biden a anuntat deja că se gândește la o nouă abordare a relaţiei cu Iranul. Cum vedeți acest lucru?

Am avut onoarea de a-l întâlni pe preşedintele ales Biden de două ori în viaţa mea: când am lucrat cu preşedintele Israelului şi apoi când Biden, ca vicepreşedinte, a vizitat Israelul. Trebuie să vă spun că este o persoană foarte directă. Ştiu că securitatea Israelului este o preocupare importantă pentru preşedintele ales Biden.

Este un bun prieten al Israelului şi sunt sigur că, orice decizie va lua, va fi una care va ţine cont de nevoile de securitate ale Israelului, chiar şi când vorbim despre Iran.

În acelaşi timp, sunt multe schimbări în acordul pe care l-au semnat cu iranienii. Menţionez câteva: acordul nu vorbeşte despre rachetele cu rază lungă de acţiune ale Iranului. Acordul fixează o limită de timp şi tot aşa. Sunt multe elemente care trebuie renegociate.

Faptul că preşedintele ales Biden cunoaşte problema Iranului, sunt sigur că noua administraţie va lua în considerare toate aceste elemente şi când vor reîncepe negiocierile cu Iranul vor avea toate aceste componente pe agendă.

Domnule ambasador, liderii populişti sunt specialişti în specularea fricilor şi anxităţilor sociale. În criză, şi acum sunt vremuri de criză cauzată de pandemie, apar liderii cu mesaje extremiste. S-a întâmplat şi în România la ultimele alegeri, avem un partid nou intrat în Parlament, un partid cu simpatii, mesaje extremiste, AUR. Care e soluţia?

Nu ştiu care e soluţia, ştiu care e problema. Şi uneori trebuie să indentifici problema, pentru a identifica soluţia. Dacă, în orice societate, ai oameni care sunt simpatizanţi ai mareşalului Antonescu şi care admiră persoana care a fost responsabilă pentru uciderea a jumătate din comunitatea evreiască de aici, mai mult de 350.000 de evrei, în timpul Holocaustului, ceva e greşit aici. Ceva e greşit.

Şi e ceva în privinţa căruia fiecare societate trebuie să se întrebe: Ce putem face, încât să nu avem astfel de voci? Atuci când vorbim despre oameni care sunt în favoarea lui Antonescu, a căror ideologie e inacceptabilă şi pentru majoritatea românilor, e un lucru la care trebuie să ne gândim. Cum, de ce şi ce putem face?

Antisemitismul şi negarea Holocaustului, xenofobia nu sunt doar problemele evreilor, ci probleme ale societăţii unde apar.

Să vorbim despre pandemie. O pandemie căreia Israelul pare a-i răspunde în forţă, toata lumea a menţionat reuşita campaniei de vaccinare din Israel, e ţara cu cea mai mare rată a vaccinării. Care sunt atuurile Israelului aici, ce face mai bine decât Uniunea Europeană, de pildă?

Cred că sunt câteva explicaţii pentru succesul Israelului, când vine vorba despre campania de vaccinare. Mai întâi, e vorba despre sistemul de sănătate al Israelului, care este unul dintre cele mai bune din lume şi nu de azi, ci de ani de zile.

În al doilea rând, totul în Israel este digitalizat, fiecare dosar al fiecărui cetăţean e în computer. Dacă vrei să faci statistici, să ajungi la un anumit segment al societăţii, de pildă, oamenii peste 65 de ani, e foarte simplu. Faptul că totul e digitalizat înseamnă că e mult mai uşor pentru sistem să ajungă la oameni.

O altă componentă importantă e că israelienii nu cred în superstiţii şi nu cred în teorii ale conspiraţii. În momentul în care au văzut că oamenii de ştiinţă au aprobat vaccinul, au avut încredere. Faptul că vezi oameni care stau la coadă pentru a primi vaccinul înseamnă că oamenii au încredere în vaccin.

E acelaşi lucru în comunităţile tradiţionale, religioase?

Printre ultraortodocşi, lucrurile sunt puţin diferite, pentru că sunt mulţi rabini şi fiecare rabin are propriii adepţi. Am fost foarte fericit să văd, acum câteva zile, că unul dintre cei mai mari rabini a ieşit public şi a spus că e în favoarea vaccinării.

Sunt sigur că şi în rândul grupurilor sociale de acest fel se va vaccina şi să nu uităm că în aceste grupuri ultra religioase aproximativ 50% sunt persoane cu vârsta sub 16 ani. Chiar dacă rata de vaccinare va fi mică, tot vorbim despre risc mic pentru întreaga societate.

Scopul, şi premierul Netanyahu a spus-o clar, până la mijlocul lui martie, cel târziu la final de martie, 5 milioane de cetăţeni israelieni din 9 milioane vor fi vaccinaţi şi, dacă ţinem cont şi de faptul că societatea israeliană este una tânără, atunci vom ajunge la 70 – 80% din populaţie imunizată.

Cum stau lucrurile în comunităţile arabe?

În comunităţile arabe, vedem o rată mai mică a vaccinării, lucrăm la asta, Guvernul face campanii pentru asta şi cred că vom vedea poate un procent mai mic de vaccinări, dar tot cred că va fi mai mare decât media din Uniunea Europeană.

Cum arată lucrurile pentru Gaza?

Mulţi ne întreabă cum stau lucrurile în Gaza şi în Cisiordania. Să nu uităm că, potrivit acordurilor pe care le-am semnat cu palestinienii, toate problemele interne sunt în responsabilitatea Autorităţii Palestiniene. Sunt sigur că nu vor ca noi să intervenim în problemele lor domestice.

În ultima lună, Israelul a cooperat cu Autoritatea Palestiniană, pentru sprijin în pandemie, dar e responsabilitatea lor. Ei colectează taxe şi sunt cei care decid cum va decurge vaccinarea oamenilor. De vreme ce am semnat acorduri cu palestinienii, nu ne ocupăm de sistemul lor de sănătate.

La final, revin la limba română. Un ultim an cu vizite în Israel – premierul, ministrul de Externe, preşedintele. Ce s-a obţinut?

Sunt foarte mândru că şi în acest an de pandemie am avut trei vizite în Israel. Subiectul principal a fost cooperarea economică dintre Israel şi România, potenţialul pe care îl avem e foarte ridicat, încă nu l-am atins. Ne-am concentrat pe tema economiei, am creat patru grupuri de muncă: sănătate, tehnologie şi securitate cibernetică, agricultură, amenajarea apelor. Aici Israelul are o valoare adăugată, are experienţă.

Inclusiv în ceea ce privete digitalizarea sistemului medical?

Da, acesta este unul dintre subiecte. Am vorbit şi cu ministrul Vlad Voiculescu, pe care îl cunosc deja de câţiva ani.

E ultima întrebare. Ştiţi că eu fac presă de cultură şi iubesc literatura israeliană. Sunt valoroşi scriitorii în aceste zile de criză, au un rol?

Bineînţeles, au un rol important. Lumea se uită ce spun intelectualii şi eu cred că atunci când un scriitor spune ceva, şi dacă ai citit sau nu cărţile, el are un rol important pentru a fi un model pentru alţii.