Înalta Curte de Casație și Justiție este așteptată să se pronunțe joi, 8 octombrie, asupra recursului Guvernului și Ministerului Finanțelor în procesul privind finanțarea restanțelor salariale din justiție. Este vorba de aproximativ un miliard de euro, pe care statul ar trebui să îl plătească magistraților în 2026. Suma uriașă s-a acumulat din recalculări retroactive ale salariilor, drepturi extinse prin hotărâri judecătorești și ordine administrative, precum și dobânzi pentru plata întârziată. Mai exact, majorări salariale pe care magistrații și le-au oferit singuri și pe care guvernul nu are acum de unde să le plătească.
După șase amânări ale pronunțării, instanța supremă trebuie să decidă dacă menține hotărârea prin care Curtea de Apel București a obligat Executivul să asigure integral fondurile, inclusiv prin rectificare bugetară. Înalta Curte este instituția care a deschis procesul, iar recursul Guvernului este judecat tot la Înalta Curte.
Ce conține nota de plată de un miliard de euro
Suma de 5.223.970.000 de lei, echivalentul a aproximativ un miliard de euro, apare în necesarul bugetar al Înaltei Curți și în motivarea sentinței Curții de Apel București din 5 mai 2026.
Ea are două componente:
- 4.013.986.000 de lei - drepturi salariale restante (77% din suma totală);
- 1.209.984.000 de lei - despăgubiri sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată (23% din suma totală).
Suma totală include tranșe aferente anului 2024 care nu au fost achitate integral, tranșe din 2025 amânate pentru 2026 și plățile aferente anului 2026.
Cum s-a ajuns la această sumă uriașă și cui trebuie ea plătită
- Primul mecanism: drepturile câștigate de unii au devenit reper pentru ceilalți
Mai întâi a fost vorba despre diferențele de salarizare dintre angajați aflați în situații profesionale similare, după ce unii obținuseră în instanță majorări pe care ceilalți nu le aveau.
În 2016, Guvernul condus de Dacian Cioloș a adoptat OUG nr. 20, care urmărea eliminarea unor inechități salariale. Ulterior, prin OUG nr. 43 din august 2016, Executivul a exclus drepturile recunoscute prin hotărâri judecătorești din calculul nivelului salarial maxim folosit pentru egalizare. Argumentul Guvernului era că o hotărâre produce efecte pentru părțile procesului și nu poate fi generalizată automat.
Însă, Curtea Constituțională a înlăturat această restricție prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016.
Dosarul pornise de la o acțiune a Curții de Apel București, care cerea Ministerului Justiției să majoreze salariile pentru 965 de judecători, aplicând și acestora creșterile salariale deja recunoscute altor judecători prin hotărâri definitive.
CCR a declarat neconstituțională excluderea drepturilor câștigate în instanță din calculul nivelului maxim. Iar din acest moment, decizia a devenit baza pentru cererile ulterioare de egalizare salarială.
- Al doilea mecanism: baza de calcul a salariilor a crescut cu 25%
În 2016, personalului de probațiune i-a fost acordată prin lege o majorare salarială de 25%. Ulterior, alte categorii de angajați din Justiție au cerut în instanță să beneficieze și ele de această creștere. Au invocat principiul egalității de tratament și regulile privind egalizarea salariilor la nivelul maxim aplicabil.
Pentru a obține aceste majorări pentru toți angajații din Justiție, s-a calculat majorarea obținută de personalul de probațiune (de 25%) ca fiind, de fapt, creșterea valorii de referință sectoriale (VRS) de la 484,18 lei la 605,225 lei. VRS este o sumă în lei care se înmulțește cu coeficienții corespunzători funcției și vechimii, pentru a obține salariul unui angajat.
Creșterea salariilor prin modificarea bazei de calcul a fost contestată de Ministerul Justiției, care a susținut că legea acordase o majorare a salariilor personalului de probațiune, fără să majoreze VRS pentru toate categoriile din Justiție. Reclamanții au cerut însă folosirea valorii mai mari și în cazul lor, pentru înlăturarea diferențelor de salarizare pe care le considerau discriminatorii.
Iar unele instanțe le-au dat dreptate. Decizia ÎCCJ nr. 34 din 6 iunie 2022 consemnează existența unor hotărâri definitive care recunoscuseră calcularea drepturilor salariale folosind VRS de 605,225 lei, din august 2016 sau de la date ulterioare, în funcție de situația beneficiarilor și de termenele de prescripție.
Aceste hotărâri obligau instituțiile să plătească și diferențele pentru perioadele anterioare recunoscute de instanță. Pentru fiecare lună din acele perioade, trebuia calculat cât ar fi trebuit să primească angajatul folosind valoarea mai mare și scăzut salariul efectiv plătit.
Mai exact, decizia din 2022 de majorare a salariilor pentru toți angajații din Justiție s-a acordat nu doar pentru viitor, ci și retroactiv, luând ca reper deciziile judecătorești din 2016. Iar diferențele astfel acumulate s-au transformat în restanțe datorate.
- Al treilea mecanism: ordinele administrative au extins recalculările
Recunoașterea VRS de 605,225 lei nu s-a făcut exclusiv prin procese individuale.
La 31 decembrie 2021, ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 6.245/C, prin care drepturile judecătorilor de la judecătorii, tribunale și curți de apel erau stabilite la această valoare, cu respectarea plafonărilor din Legea salarizării.
În 2023, președinta de atunci a Înaltei Curți, Corina Corbu, a emis ordinele nr. 105 din 29 martie și nr. 114 din 11 aprilie, precum și Ordinul nr. 959/I din 12 aprilie.
Acesta din urmă stabilea calcularea indemnizațiilor judecătorilor din instanțele inferioare la VRS de 605,225 lei, fără plafonarea prevăzută de articolul 38 alineatul 6 din Legea salarizării. Temeiul invocat era executarea hotărârilor judecătorești și respectarea deciziei CCR privind egalizarea.
Procurorul general Alex Florența a semnat un ordin similar pentru procurori, iar conducerea CSM a adoptat măsuri pentru personalul din subordine.
- Al patrulea mecanism: încă o majorare de 25%
În aceste litigii apar două majorări de câte 25%, acordate în momente diferite și din motive diferite. Prima este din majorarea cu 25% a valorii de referință de la 484,18 lei la 605,225 lei.
A doua majorare era prevăzută de Legea salarizării nr. 153/2017 și se aplica din ianuarie 2018. Ea creștea salariile brute cu 25%, în contextul transferului contribuțiilor sociale de la angajator la angajat.
După majorarea valorii de referință, disputa a fost dacă angajații ale căror salarii se calculau deja folosind valoarea de referință de 605,225 lei aveau dreptul și la majorarea din 2018. Mai exact, creșterea obținută pornind de la legislația din 2016 înlocuia majorarea din 2018 sau cele două se aplicau separat?
Disputa a fost tranșată tot de o instanță. Prin Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024, ÎCCJ a stabilit că majorarea din 2018 se aplică și salariilor de bază și indemnizațiilor calculate folosind valoarea de referință de 605,225 lei. Astfel, acestea trebuiau majorate cu 25% față de nivelul din decembrie 2017, dacă angajații lucrau în aceleași condiții și angajatorul nu acordase deja această creștere. Interpretare obligatorie pentru instanțe.
- Al cincilea mecanism: dobânzi pentru banii plătiți cu întârziere
La diferențele salariale s-au adăugat actualizarea cu inflația și dobânda stabilită tot de instanțe, pentru drepturile salariale care nu au fost plătite la timp.
Prin Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, pronunțată într-un recurs în interesul legii formulat de procurorul general, ÎCCJ a stabilit că pot fi acordate și dobânzi (pe lângă actualizarea cu inflația) pentru plata eșalonată a drepturilor salariale recunoscute bugetarilor prin titluri executorii.
Instanța a explicat că dobânda și actualizarea cu inflația au funcții diferite și pot fi cumulate fără a reprezenta o dublă despăgubire.
Astfel, orice amânare a plății drepturilor salariale crește în fiecare zi costul pentru stat. De altfel, în necesarul bugetar invocat în procesul actual, componenta de dobânzi ajunge la aproximativ 1,210 miliarde de lei.
- Al șaselea mecanism: eșalonările și amânările au adus mai multe tranșe în același an
Guvernul a încercat să distribuie în timp costul recalculărilor.
Prin OUG nr. 107 din septembrie 2024, modificată prin OUG nr. 112 din aceeași lună, Guvernul condus de Marcel Ciolacu a prevăzut plata unor diferențe rezultate din aplicarea VRS de 605,225 lei în perioada 2025 - 2029, astfel 5% în 2025; 10% în 2026; câte 25% în 2027 și 2028; 35% în 2029.
Reglementarea viza anumite diferențe neachitate până la 15 noiembrie 2023 și excepta drepturile deja supuse altor eșalonări. Sumele urmau să fie actualizate cu inflația.
La 1 octombrie 2025, Guvernul condus de Ilie Bolojan a adoptat OUG nr. 52. Aceasta a mutat în 2026 tranșele din drepturi salariale scadente până la sfârșitul lui 2025 care nu fuseseră încă plătite, precum și tranșele corespunzătoare dobânzilor. Actul include expres diferențele rezultate din ordinele conducerilor instituțiilor judiciare privind VRS de 605,225 lei.
Prin urmare, necesarul pentru 2026 a ajuns să includă atât plățile anului curent, cât și obligații amânate.
Cum s-a ajuns la procesul judecat astăzi
În martie 2026, coaliția de guvernare a decis amânarea unei părți a plăților pentru drepturile salariale restante din Justiție și redirecționarea fondurilor către un pachet de ajutoare sociale de 1,1 miliarde de lei.
Înalta Curte a contestat această măsură și, pe 30 martie 2026, a dat în judecată Guvernul și Ministerul Finanțelor. Instituția cerea ca statul să asigure banii pentru plata drepturilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive.
Pe 5 mai, Curtea de Apel București a admis acțiunea și a obligat Guvernul și Ministerul Finanțelor să asigure integral fondurile pentru restanțele scadente în 2026, inclusiv prin rectificare bugetară, dacă era necesar. Termenul stabilit era de zece zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, cu sancțiuni pentru întârziere.
Guvernul și Ministerul Finanțelor au atacat hotărârea cu recurs. Executivul a susținut că instanța intervenise în atribuțiile Guvernului și Parlamentului, deoarece elaborarea și modificarea bugetului țin de aceste autorități.
În cadrul procesului, Guvernul a cerut și sesizarea CCR și a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Separat, pe 2 iulie, Ilie Bolojan a anunțat sesizarea CCR pentru un conflict juridic de natură constituțională între Guvern și ÎCCJ. Miercuri, 7 octombrie 2026, CCR a respins ca inadmisibilă sesizarea lui Ilie Bolojan.
Recursul a ajuns chiar la Înalta Curte, instituția care a deschis procesul și care acum a ajuns să își judece propria reclamație.
Ce penalități riscă Guvernul dacă nu asigură fondurile
Dacă Înalta Curte menține hotărârea Curții de Apel București în forma actuală, Guvernul și Ministerul Finanțelor vor avea zece zile de la rămânerea definitivă pentru a emite actele și a face demersurile bugetare necesare alocării integrale a fondurilor, inclusiv prin rectificare bugetară.
Sentința prevede două sancțiuni pentru întârziere:
- O penalitate de 1% pentru fiecare zi de întârziere, legată de neexecutarea obligației de asigurare a fondurilor.
- O amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, aplicată Guvernului și Ministerului Finanțelor, care se face venit la bugetul de stat.
LIVE Au început negocierile pentru Guvernul Niculescu. Grindeanu face apel la PNL și UDMR să dea dovadă de maturitate
Noua linie electrică de înaltă tensiune dintre România și Moldova va purta numele lui Trump. SUA acordă 130 de milioane de dolari
Luca Niculescu, un premier cu prea multe uși închise. Iarna vine de la Craiova
Daniel Bîrligea a aflat verdictul medicilor după acidentarea de la echipa națională
