Încă aflați sub trauma anulării alegerilor prezidențiale din 2024, intrarea primarului Bucureștiului în cursa pentru Palatul Cotroceni, la începutul primăverii anului trecut, a fost considerată de mulți o cale de salvare a României, prinsă între Donald Trump și Vladimir Putin.
Nici cei mai sceptici susținători ai săi nu-și imaginau că, în scurt timp, vor sta mai mult de 5 luni fără guvern și vor asista la o asociere dintre Nicușor Dan și PSD, într-un executiv construit în spatele ușilor închise, care n-are nicio legătură cu ceea ce sperau cei care l-au susținut pe actualul șef al statului.
Când Emil Constantinescu a câștigat alegerile din 1996, eram reporter de vreo patru ani. După entuziasmul popular de moment și surpriza că Ion Iliescu fusese, în sfârșit, înfrânt, pe Emil Constantinescu îl aștepta un mandat înfiorător de greu: șomaj uriaș, inflație, sărăcirea populației.
Iliescu și Văcăroiu, prim-ministru, lăsaseră țara în pragul falimentului. Dar niciun moment în mandatul de patru ani al lui Emil Constantinescu acesta nu a cedat în fața PSDR, cum se numea partidul lui Ion Iliescu la acea vreme, ulterior devenind PSD-ul de azi.
Până la urmă, a fost învins de rețeaua Kremlinului care a preluat puterea în 1989 și nu a mai putut să candideze, așa cum a fost situația atunci, dar Emil Constantinescu n-a abdicat niciun moment de la principiile și valorile pe care le-a promovat și cu ajutorul cărora a câștigat încrederea românilor.
Ca reporter și jurnalist în acea perioadă tulbure, pot să spun că n-am avut niciun moment sentimentul că președintele României de la acea vreme și-a trădat susținătorii, alegătorii. De asemenea, n-am auzit nici alți lideri politici sau personalități ale timpului susținând acest lucru.
Da, Emil Constantinescu a fost considerat un președinte slab, pentru că a cedat în fața lui Ion Iliescu, pentru că n-a mai candidat, chiar dacă urma să piardă, că s-a înconjurat de yesmani, implicați apoi în tot felul de afaceri cu iz de corupție. Dar niciodată, cel puțin declarativ, nu și-a înșelat alegătorii.
Același lucru se poate spune și despre Traian Băsescu și Klaus Iohannis, președinți foarte buni în primul mandat, care au rămas conectați cu electoratul lor în primii cinci ani și chiar l-au consolidat. Faptul că au dezamăgit în cel de-al doilea și în ce măsură e o altă discuție, dar Nicușor Dan e primul președinte de după 1990 care, cu un cinism greu de explicat, de înțeles și de acceptat, a produs un șoc rapid celor care l-au votat.
Dacă George Simion ar fi câștigat
După un an și jumătate de la venirea sa la Palatul Cotroceni, e extrem de greu de evitat întrebarea cu ce și în ce mod a acționat diferit Nicușor Dan față de George Simion, în situația în care liderul AUR, un personaj conectat la rețelele Rusiei, ar fi ajuns președintele României.
La fel, nu s-ar fi făcut lumină în dosarul alegerilor anulate. Călin Georgescu și Horațiu Potra ar fi fost la fel de liberi cum sunt și acum, probabil cu mai puțină susținere, în lipsa “eroificării” lor de către un sistem de justiție corupt.
MAGA și Kremlinul ar fi tropăit prin România la fel cum o fac acum, nederanjați și susținuți de tot felul de grupări de interese scăpate de sub control.
PSD, împreună cu AUR, ar fi fost la guvernare, iar economia ar fi fost în aceeași situație de instabilitate. Singura schimbare - inițial ar fi urmat prăbușirea și, apoi, o redresare lentă. Acum e invers — Bolojan a fost lăsat să păcălească agențiile de rating, iar apoi urmează prăbușirea.
Există posibilitatea să fi fost, totuși, un pic mai rău cu George Simion, dar ar fi existat și o trezire mai rapidă a populației active, care crede încă în democrație, în libertate, în Europa.
Astăzi, toată lumea e debusolată și înmărmurită de deciziile, acțiunile și poziționările lui Nicușor Dan.
Repet, în continuare cred că actualul președinte nu e corupt. Sunt mulți cei cu care am vorbit și care-l cunosc personal. Am vorbit cu el de mai multe ori înainte de a ajunge la Palatul Cotroceni. Nu a dat niciodată senzația că ar avea rele intenții, dar întotdeauna i-a lipsit ceva care să-l facă un lider demn de a fi urmat.
De ce se teme președintele
Faptul că, din postura de șef al statului, cel mai puternic om din România, a lăsat PSD să provoace o criză politică, iar, apoi, timp de peste 5 luni n-a vrut sau n-a reușit s-o rezolve spune ceva despre capacitatea și abilitatea lui de a lua decizii.
De asemenea, cum poate justifica faptul că, după tot ce s-a întâmplat, a adus la putere cel mai corupt și nociv partid politic, punându-și moț și el niște oameni prin Guvern ca un copil care vrea să arate că are și el mușchi, încordându-se în râsetele adulților la o petrecere de familie?
Problema lui Nicușor Dan nu e că a ajuns președinte într-un context dificil și a fost strivit de provocările întâmpinate. Problema e că a făcut tot ce i-a stat în putere din primul moment pentru a ajunge aici, la aducerea PSD la putere alături de el, astfel încât să aibă satisfacția că-și poate extinde atribuțiile și în zona executivă.
Dacă Ilie Bolojan n-ar fi un lider responsabil și principial, mâine, înainte de a fi votat Guvernul, ar putea declanșa procedurile de suspendare a actualului președinte, semnând, împreună cu parlamentarii liberali, memorandumul AUR care circulă prin Parlament.
Chiar dacă nu s-ar ajunge la vot, ar fi distractiv să-l vezi pe Nicușor Dan cum se perpelește, cum se dă de ceasul morții că și-ar putea pierde slujba, lucrul de care se pare că se teme cel mai mult.
Să ne rugăm pentru țară!
Există un proverb care spune că de ceea ce ție ți-e frică nu scapi, dar, în opinia mea, cel care-l va împinge în final pe scări nu va fi nici USR, partidul pe care l-a creat și acum vrea să-l distrugă, nici PNL, ci PSD, formațiunea pe care face eforturi de a o salva și pe care o vede ca pe o amenințare la adresa mandatului său.
Noul guvern condus de Luca Niculescu, în realitate unul PSD, va intra rapid în conflict atât cu premierul, cât și cu Nicușor Dan. Complexitatea situației din țară, scandalurile de corupție care-i macină pe social-democrați, nemulțumirea populară, dar și situația internațională vor provoca mari tensiuni în Executiv, dar și ciocniri între Sorin Grindeanu și președintele României.
Râca dintre Nicușor Dan și Ilie Bolojan va fi pistol cu apă față de cea dintre Palatul Cotroceni și PSD, iar social-democrații vor face ceea ce știu cel mai bine, adică să-l șantajeze pe șeful statului cu suspendarea, în timp ce AUR va fi gata în orice moment să mai dea o lovitură în plex României pentru că așa sună ordinul de la Kremlin.
Dacă n-ar fi tragic, ar fi distractiv. Să ne rugăm pentru țară!
