După deraierea unui tren, locuitorii dintr-un orășel din statul american Ohio au ajuns să trăiască scenariul unui film la realizarea căruia au contribuit. Dezastrul prezentat în film s-a produs apoi și în realitate, dând peste cap viața unei comunități liniștite.
În 2021, când membrii familiei lui Ben Ratner s-au înscris pentru a fi figuranți în filmul „White Noise” („Zgomotul alb”), s-au gândit că va fi o experiență distractivă care va sparge monotonia vieții din East Palestine, Ohio.
Filmul lansat anul trecut, cu Adam Diver și Don Cheadle în distribuție, a fost premiat la Festivalul de la Veneția. Producția s-a filmat în Ohio și are la bază romanul scris de Don DeLillo, publicat în 1985, la scurt timp după dezastrul chimic din Bhopal, India, care a ucis aproape 4.000 de oameni.
Ratner, în vârstă de 37 de ani, a apărut într-o scenă cu un ambuteiaj masiv, stând într-o mașină din coloana interminabilă provocată de evacuarea în masă a orășelului lor, în urma ciocnirii unui tren de marfă cu un camion, eveniment soldat cu o explozie ce generează un nor toxic.
Într-o altă scenă, tatăl lui Ratner poartă o pelerină și o pălărie, în timp ce oamenii trec pe lângă el, fugind din oraș. Producătorii le-au spus atunci figuranților că vor ca ei să pară "supărați", în timp ce încearcă să scape de efectele dezastrului.
Cartea și filmul urmăresc povestea familiei Gladney, un cuplu american cu patru copii, afectată de un nor toxic, care părăsește orașul și întoarcerea sa acasă, în timp ce încearcă să revină la viața normală. Acum Ratner și familia lui - soția, Lindsay și cei patru copii, Lilly, Izzy, Simon și Brodie - trăiesc scenariul pe care l-au ajutat să ajungă pe ecrane, relatează CNN.
Asemănările dintre film și viața reală sunt atât de puternice, încât atunci când a încercat să revadă producția, Ratner nu a reușit să o urmărească până la sfârșit. "Dintr-o dată, a lovit prea aproape de casă. Prima jumătate a filmului este aproape exact la fel cu ce se întâmplă aici", a spus el.
Evenimentul care a schimbat totul
Dezastrul a lovit în seara de 3 februarie, când un tren care transporta 20 de camioane încărcate cu materiale toxice a deraiat și a luat foc.
Ratner urmărea atunci meciul de baschet al fiicei sale, în sala liceului, când s-a întâmplat accidentul. Zgomotul tribunei l-a acoperit pe cel al deraierii, dar la finalul meciului, când a ieșit afară, a putut vedea flăcările uriașe și a filmat câteva secunde cu telefonul.
Familia s-a întors acasă, aflată la mai puțin de un kilometru și jumătate de locul deraierii. Toată noaptea s-au auzit sirene, dar nu au primit nicio informație și nimeni nu știa ce se întâmplase. Cuprins de neliniște, Ratner a rămas treaz și a urmărit știrile în timp ce ai lui dormeau.
A doua zi dimineață, parcă jucau în filmul făcut cu un an înainte: locul era împânzit de echipaje de urgență, iar elicopterele survolau cerul. Din cauza incendiului foarte puternic și a pericolului de explozie, autoritățile au ordonat evacuarea populației din zonă pe o rază de 1,6 kilometri. După-amiaza, ordinul de evacuare a fost extins la 3,2 kilometri, iar aproximativ jumătate din cei 4.800 de locuitori ai orașului au fost nevoiți să-și părăsească locuințele.
Familia Ratner a găsit adăpost la un prieten, apoi s-a mutat la alt prieten. Au putut lua câinele cu ei, dar au fost nevoiți să-și abandoneze broscuța țestoasă. Școala a fost închisă, iar orășelul a rămas pustiu.
Cinci dintre vagoanele care s-au răsturnat erau pline cu clorură de vinil, care este extrem de inflamabilă. În urma incendiului, aceasta a devenit foarte instabilă și era pe punctul de a exploda. Fumul toxic împrăștiat deasupra zonei a dus la contaminarea aerului, solului și apei.
Pompierii au golit tancurile, au vărsat clorura de vinil într-un șanț de pe marginea căii ferate și au ars-o. Autoritățile se temeau că o explozie ar fi putut arunca schije la distanță de un kilometru și jumătate.
Din fericire, soluția a funcționat, iar ordinul de evacuare a fost anulat.
Autoritățile au anunțat după două zile de la accident că măsurătorile nu au indicat depășiri ale nivelurilor normale de poluare. Însă în pofida asigurărilor oficialilor, mulți locuitori evită să se întoarcă. În aer persistă mirosul toxic, iar ei se tem că se vor îmbolnăvi de cancer.
Ratner e îngrijorat de posibilele urmări pe termen lung ale norului toxic, întrucât analizele sunt abia la început. De altfel, șeful serviciului pentru intervenții de urgență din Ohio a spus că operațiunile de curățare și monitorizare a zonei ar putea dura mai mulți ani.
East Palestine se află într-o zonă defavorizată economic, însă în ultima vreme își revenise puțin. Ratner și soția lui au o cafenea acolo și se gândeau să se extindă și să mai deschidă una, dar acum planurile lor sunt sub semnul întrebării. "Acolo ne-am crescut copiii, am terminat facultatea, am cumpărat o afacere și a fost locul nostru", a spus Ratner, întrebându-se ce va face pe viitor: va trebui să vândă casa? Și dacă da, ce valoare mai are?
Pericole pe termen lung
Riscul unei explozii a trecut, dar oamenii din East Palestine vor să știe dacă amenințarea chimică ar putea persista.
În unele locuri peștii și broaștele au murit, iar pe rețelele de socializare au apărut informații despre găini, câini și vulpi care au avut aceeași soartă. Localnicii spun că mirosul chimic încă se simte în aer.
Autoritățile au explicat că, pe lângă clorura de vinil, din garnitura deraiată s-au mai scurs acrilat de butil și o cantitate mică de lubrifiant care nu prezintă pericol.
Acrilatul de butil este un lichid incolor cu un miros puternic, folosit la producerea plasticului și a vopselurilor, care poate provoca iritații ale ochilor, pielii și plămânilor, precum și dificultăți de respirație. Expunerea repetată la această substanță poate provoca afecțiuni ale plămânilor, potrivit National Institute of Occupational Safety and Health.
Clorura de vinil, folosită la fabricarea țevilor din PVC, poate provoca amețeli, insomnii și dureri de cap. Această substanță poate crește riscul de cancer la ficat, creier, plămâni și de leucemie.
Serviciul pentru situații de urgență din Ohio a transmis că este dificil de determinat ce cantități de substanțe s-au scurs, dar măsurătorile ulterioare vor ajuta la aflarea acestei informații. Autoritățile au precizat că vor continua să monitorizeze zona și vor face lucrări de curățare a solului, iar starea de sănătate a localnicilor va fi verificată periodic.
De asemenea, s-au oferit să măsoare calitatea aerului din casele oamenilor înainte de întoarcerea acestora.
Oamenii și-au pierdut locul
Localnicii nu sunt convinși că totul s-a rezolvat. Unii au deschis deja proces împotriva companiei feroviare Norfolk Southern, care opera garnitura deraiată.
Ratner spune că a fost distractiv să lucreze la un film despre un dezastru, dar în viața reală situația a depășit mult scenariul.
Are aceleași sentimente pe care le-a exprimat Lenny Glavan, un realizator local de tatuaje care i-a trimis o scrisoare deschisă directorului companiei Norfolk Southern pentru a exprima furia și frustrarea localnicilor după accident.
"S-ar putea să nu fie o proprietate pe malul mării, s-ar putea să n-aibă nici măcar cele mai bine plătite locuri de muncă sau multe altele de oferit, dar în experiențele mele de viață, locul în care eu și majoritatea oamenilor ne dorim să fim este atunci când ai nevoie de o mână de ajutor, un umăr pe care să plângi, un prieten cu care să te rogi sau un loc pe care să-l numești acasă. East Palestine a fost întotdeauna locul în care vrei să fii.
Odată cu evenimentele care s-au petrecut, calea ferată care a dat viață acestui orășel i-a luat acum viața, bătăile inimii, unitatea și acea siguranță după care familiile sau indivizii tânjesc în această lume sălbatică… posibil la infinit", a scris Glavan în scrisoarea postată pe Facebook.