Comisia de la Veneția a publicat, luni, un raport despre anularea alegerilor prezidențiale din România de către Curtea Constituțională.
Puterea curților constituționale de a invalida alegerile din oficiu ar trebui limitată la circumstanțe excepționale și reglementată în mod clar, pentru a păstra încrederea alegătorilor în legitimitatea alegerilor, subliniază Comisia de la Veneția, care însă nu face referire directă la cazul din ţara noastră, ci prezintă o opinie general valabilă.
"Numai în circumstanțe excepționale (principiul ultima ratio) poate fi permisă anularea alegerilor. Codul de bune practici în materie electorală impune un sistem eficient de căi de atac și prevede, în special, că organul de apel trebuie să aibă autoritatea de a anula alegerile în cazul în care neregulile ar fi putut afecta rezultatul", se arată în raportul citat.
Raportul se bazează pe decizia de anulare a alegerilor prezidențiale din România, ca urmare a unei solicitări formulate luna trecută de către Theodoros Rousopoulos, președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE).
Comisia din cadrul Consiliului Europei precizează, însă, că nu este de competența sa să analizeze detaliile cazului din România sau să examineze decizia de anulare a alegerilor luată de Curtea Constituțională din țara noastră. Întrebarea adresată Comisiei de la Veneția este de natură generală și se referă la o analiză a dreptului constituțional general comparat și a standardelor europene și internaționale, se precizează într-un comunicat al comisiei.
Raportul subliniază că numai în anumite circumstanțe – și dacă sunt îndeplinite mai multe condiții și garanții – o instanță constituțională poate invalida alegerile.
Concluziile din raportul Comisiei de la Veneția:
- Standardele internaționale nici nu impun și nici nu interzic în principiu deciziile din oficiu ale curților constituționale. Ținând cont de faptul că instanțele – inclusiv curțile constituționale – se caracterizează prin faptul că sunt reactive și nu stabilesc ordinea de zi, Comisia de la Veneția consideră că puterea curților constituționale de a invalida alegerile din oficiu ar trebui limitată la circumstanțe excepționale și reglementată în mod clar, pentru a păstra încrederea alegătorilor în legitimitatea alegerilor.
- Anularea alegerilor poate fi permisă numai în circumstanțe excepționale. Codul de bune practici în materie electorală impune un sistem eficient de căi de atac și prevede, în special, că „organul de apel trebuie să aibă autoritatea de a anula alegerile în cazul în care neregulile ar fi putut afecta rezultatul”.
- Contestarea rezultatelor alegerilor în baza încălcării drepturilor, libertăților și intereselor electorale ar trebui să fie posibilă nu numai de către stat, ci și de către părțile interesate electorale publice și private – ținând cont de faptul că statul are obligații de a garanta alegeri libere, inclusiv o campanie electorală corectă.
- Garanțiile procedurale sunt esențiale, așa cum s-a stabilit prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, iar orice decizie de a anula alegerile trebuie să fie suficient explicată cu fapte clar conturate care dovedesc nereguli grave.
- Propaganda de campanie intră de obicei sub protecția libertății de exprimare, cu excepția cazului în care depășește limitele permise - de exemplu, sub forma discursului instigator la ură împotriva adversarilor politici.
- Deși campaniile online bazate pe platformele de social media pot fi noi ca formă și impact, utilizarea acestora ar trebui să fie în continuare supusă regulilor generale privind finanțarea campaniei și transparenței.
- Demonstrarea încălcărilor legii prin campanii online și prin intermediul rețelelor sociale este o provocare. Deciziile bine motivate, transparente, sunt cruciale, iar astfel de decizii ar trebui să indice cu precizie încălcările și dovezile și nu pot să se bazeze exclusiv pe informații clasificate (care pot fi folosite doar ca informații contextuale), întrucât acest lucru nu ar garanta transparența necesară.
După ce Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiată, cererea prin care Călin Georgescu a atacat deciziile Biroului Electoral Central (BEC) în urma hotărârii Curții Constituționale din 6 decembrie de anulare a alegerilor prezidențiale și reluarea procesului electoral de la zero, acesta a depus o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) prin care cere instanței europene să oblige statul român să organizeze turul doi al alegerilor prezidențiale.
Călin Georgescu a invocat dreptul la alegeri libere, încălcat prin suspendarea turului doi şi invalidarea voturilor fără probe concludente; lipsa unui proces transparent şi consultativ care contravine dreptului la un proces echitabil; lipsa unui mecanism naţional de contestare a deciziei CCR.
Georgescu ceruse adoptarea de măsuri provizorii, în particular ca decizia Curții Constituționale să fie suspendată şi procesul electoral să fie reluat. Practic, Georgescu voia ca efectele deciziei CCR să fie suspendate până la soluționarea cauzei sale la CEDO, "pentru a preveni un prejudiciu ireparabil asupra drepturilor democratice ale reclamantului şi ale cetățenilor români".
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în unanimitate, săptămâna trecută, să nu indice nicio măsură provizorie în cauza deschisă de Călin Georgescu împotriva României. Judecarea cererii pe fond la CEDO va dura în jur de 2 ani.
Reluarea alegerilor are loc pe 4 şi 18 mai 2025.