Generalul (r) Virgil Bălăceanu, fostul reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles, a explicat care ar putea fi consecinţele revenirii lui Donald Trump la Casa Albă asupra războiului din Ucraina, cum s-ar putea raporta noua administraţie americană la Rusia şi ce scenarii ar fi posibile în cazul unui armistiţiu, lucru ce ar consfinţi „cuceriri teritoriale” şi „anexări ilegale” ale Rusiei.
De asemenea, generalul a menţionat şi care ar fi consecinţele pentru România în cazul acestor scenarii.
Vezi AICI cele mai noi declaraţii şi rezultatele celui mai important scrutin al planetei
Vot nefavorabil lui Zelenski
„Modul în care Statele Unite, sub administraţia lui Trump, se vor raporta la războiul din Ucraina, în speţă la continuarea sprijinului pentru Ucraina, în baza pachetului de 61 de miliarde de dolari, aprobat de Congres, e o problemă care trebuie atent analizată.
Pentru că, dacă luăm în calcul un scenariu de diminuare considerabilă a sprijinului SUA şi cerinţa unui armistiţiu, să se înceapă discuţiile de pace, asta ar însemna că se consfinţesc cuceririle teritoriale şi anexările ilegale ale Federaţiei Ruse.
De aici apare principiul dominoului, pentru că se încheie acest război prin încetarea acţiunilor de luptă. Se ajunge deci la un armistiţiu, o oprire a războiului, cu cedări teritoriale care ameninţă poziţia politică a lui Zelenski. Dacă adăugăm faptul că Trump şi, prin el, administraţia americană, vor spune „nu este cazul să sprijinim Ucraina în drumul său spre NATO”, atunci poporul ucrainean va fi dezamăgit, va fi revoltat, se va simţi abandonat”, a explicat Bălăceanu.
Generalul a completat spunând că este greu de crezut, în aceste condiţii, că Vladimir Zelenski s-ar putea menţine la putere în continuare, întrucât ucrainenii, „având un tribut de sânge atât de mare” şi fiind dispuşi să-l plăteasacă în continuare, i-ar reproşa că a admis să nu continue lupta şi a cedat teritorii.
„Pe de altă parte, potrivit scenariului, Occidentul, prin vocea SUA, abandonează Ucraina, deşi au fost atâtea promisiuni că drumul spre NATO îi rămâne deschis. Sigur că în condiţii de război nu poţi vorbi de accedere în NATO, pentru că ar însemna o implicare directă, nu indirectă, a NATO într-un război cu Federaţia Rusă.
Dar ar putea rămâne deschisă oportunitatea, în timp şi în condiţii favorabile, a accederii Ucrainei la NATO. Dacă teritoriile sunt cedate şi dacă drumul spre NATO este închis, atunci dezamăgirea, revolta poporului ucrainean se pot transforma într-un vot nefavorabil lui Zelenski. După război, nemaifiind valabilă legea marţială, trebuie să se organizeze şi alegeri. Şi atunci putem asista, în mandatul lui Trump, că la Kiev preşedinte nu mai este Zelenski, ci este Yanukovici (Viktor Yanukovici, fostul preşedinte al Ucrainei - n. red)”, a spus Bălăceanu.
„Prezenţa SUA în România, dezavantajoasă; mult mai consistentă în Polonia”
Generalul a explicat că, în momentul în care se ajunge la o asemenea conducere politică favorabilă Rusiei, este foarte probabil să avem „Uniunea Statală Federaţia Rusă, Belarus-Ucraina, eventual Republica Moldova”.
În aceste condiţii, partenerul şi aliatul Occidentului, care este Ucraina, ar deveni în acel moment un adversar, ba chiar un inamic al NATO, un stat care-ţi poate pune la dispoziţie teritoriul, precum Belarus, pentru dislocarea armelor nucleare tactice ruseşti, pentru baze militare ruseşti etc.
„Indirect, NATO, dar mai ales România ar avea o graniţă care creează multe probleme din punct de vedere al planurilor de apărare şi care va schimba cu totul paradigma apărării în flancul de sud-est al NATO, care nu este abordată consistent nici în acest moment în România.
De aici şi ceea ce putem gândi alături de prezenţa americană în Europa. Întrebarea pe care ne-o punem e această prezenţă se va menţine la nivelul actual”, spune Bălăceanu.
Potrivit generalului, prezenţa SUA în România este dezavantajoasă, pentru că cele două flancuri, cel de nord-est - pivot Polonia şi cel de sud-est pivot- România, sunt dezechilibrate:
„Avem o prezenţă mult mai consistentă în flancul de nord-est, într-o Polonie care se înarmează masiv şi al cărei buget al apărării tinde către 4%. Va rămâne Polonia favorită a lui Trump, iată, un stat care prin propriile cheltuieli îşi dezvoltă capacitatea de apărare, pe când România are un program de apărare, dar nu atât de bine realizat”.
Şi dacă Trump ajută mai puternic Ucraina?
Întrebat pe ce drum ar trebui să apuce România în tot acest context, generalul Bălăceanu a răspuns că, ţinând cont că Trump rămâne impredictibil, ne putem gândi la o „agresivitate a administraţiei americane”, a deciziilor legate de Federaţia Rusă, dacă nu luăm în calcul oprirea focului.
„Deci aici avem scenariul în care se cedează, dar putem lua în calcul şi scenariul în care sprijinul american să fie mai consistent.
Justificarea ar veni tocmai prin prezenţa presupusă a nord-coreenilor în bătălia pentru Kursk şi atunci internaţionalizarea conflictului ar însemna un punct de cotitură, dându-i de gândit lui Trump în contextul câştigării războiului de către Federaţia Rusă.
Dacă se admit cedările teritoriale, atunci Rusia devine câştigătoare într-un moment în care un aliat care este un duşman feroce al SUA, adică Nord Coreea, oferă sprijin, nu numai material, dar şi cu trupe Federaţiei Ruse”, este scenariul avansat de Virgil Bălăceanu.
Generalul spune că de aici lucrurile se complică, avem o implicare a Asiei într-un conflict din Europa, în contextul în care Spaţiul Indo-Pacific va fi „favorit pentru Trump, fără doar şi poate”.
„Ca atare, putem lua în calcul ambele scenarii, dar cred că situaţia legată de războiul din Ucraina nu va rămâne în aceeaşi dimensiune.
Pornind de la stilul impredictibil şi de la viziunea lui Trump putem asista la o diminuare a sprijinului şi la impunerea încetării focului sau putem asista la o multiplicare a efortului, ajungându-se la concluzia că Federaţia Rusă reprezintă un pericol, internaţionalizând conflictul prin prezenţa trupelor nord-coreene”, a explicat generalul.