Biserica Ortodoxă Română a publicat o replică la adresa anchetei Recorder folosindu-se de propriul trust de presă, Basilica.
Potrivit comunicatului, intitulat ”Răspuns edificator la un atac nedrept și ofensator”, reprezentanții Bisericii susțin că afirmațiile jurnaliștilor sunt tendențioase și că achizițiile la suprapreț se justifică, fiind vorba despre o catedrală închinată lui Dumnezeu, ”una care transcende categoria construcțiilor obișnuite”.
Prelații susțin că ancheta jurnalistică Recorder nu este ”cuplată la realitatea complexă a rațiunilor fondatoare ale celui mai important proiect arhitectural și memorial din România de după 1989”, scrie Basilica.ro.
Mai departe, ei spun că maiestuosul edificiu beneficează de ”o firească finanțare de la bugetul public, gestionat de structurile administrative subordonate direct Guvernului României”, datorită ”uriașei sale semnificații ca edificiu de importanță majoră în planul necesității publice, ca simbol al demnității naționale, ca simbol al unității dintre lucrarea spirituală și socială a Bisericii”.
În articol sunt trecute în revistă toate instituțiile de la care Biserica a cerut bani ”respectând întocmai normele legale” și se insistă asupra faptului că solicitările s-au făcut în baza unor riguroase documentații justificative verificate de organele de control din cadrul Patriarhiei Române.
Se menționează și că ele ar fi fost verificate și de Curtea de Conturi, care nu a avut nimic de obiectat până acum.
Cum s-au ales firmele
Desigur, alegerea firmelor care au fost plătite din banii publici a fost făcută după cele mai înalte criterii ”tehnico-economice”.
Astfel, ”s-au calificat doar firmele capabile să ofere concret și cu forțe proprii serviciile cu adevărat necesare unui proiect de asemenea anvergură și importanță națională”.
De ce au fost alese materiale mai scumpe
Potrivit Bisericii, prețurile astronomice plătite din bani publici se justifică pentru că este vorba despre o construcție ”închinată lui Dumnezeu” și de durabilitatea materialelor și garanția oferită de ele de ”firmele capabile să ofere cele mai bune materiale” (respectiv, firma lui Videanu).
Și BOR mai spune că procedurile de selecție a firmei cu care lucrează sunt ”competitive”, adică implică ”cel puțin doi concurenți”, încercând să explice că s-ar fi aplicat o formă de licitație înainte de distribuirea contractelor.
Cu toate acestea, nu se spune nicio vorbă despre pietrele prețioase folosite la boltele și ferestrele din catedrală și alte pietre simple cumpărate cu sute de euro mai scump decât prețul pieței.
”Folosirea punctuală a unor materiale de construcție mai scumpe decât cele obișnuite nu este dictată doar de natura specială a obiectivului arhitectonic în sine, una care transcende categoria construcțiilor obișnuite, fiind vorba despre o Catedrală închinată lui Dumnezeu și memoriei sfinte a eroilor și martirilor unui popor, ci și de criterii indispensabile în ecuația construirii unui asemenea edificiu: durabilitatea materialelor și garanția oferită pentru ele de firmele capabile să ofere cele mai bune materiale (exemple: 50 de ani garanție pentru tabla folosită la acoperiș și 40 de ani pentru marmură). Din aceste două criterii esențiale rezultă inevitabil prețul mai mare pentru aceste materiale”, spun prelații, care insistă că au făcut chiar o prospecție a pieței care a început în urmă cu câțiva ani.
Practic, au ținut tabla în ploaie câțiva ani, să vadă cum se comportă de-a lungul anilor, spun ei.
”Ofertanților pentru unele componente (de exemplu tablă și tencuieli) li s-au cerut probe de lucru cu câțiva ani înainte de finalizarea procedurii, probe care au fost amplasate în tot acest timp în curtea Catedralei sau realizate pe peretele acesteia și lăsate în soare, vânt și ploaie, în condițiile reale de poluare specifică zonei. Astfel, s-a putut constata cum au reacționat în timp materialele/lucrările respective, negocierile finale având loc doar cu acele societăți ale căror probe s-au dovedit de cea mai bună calitate”, se arată în comunicatul Bisericii.
Una dintre acuzațiile jurnaliștilor face trimitele la contractele cu austricii de la Strabag, reprezentanții BOR susțin însă că s-a încheiat un contract doar pentru că firma garanta lucrarea pe termen lung și era realizată cu reprezentanța sa din România. Din când în când, mai căutau câte un contraofertant să se asigure că firma de pe șantier știe că are concurență.
”Întotdeauna, constructorului care era deja pe șantier i s-a dat ocazia să lucreze tot el în continuare (Bog’Art, Strabag), dar au fost căutați și contraofertanți care să asigure o concurență reală pentru a putea obține cel mai mic preț din această competiție, în aceleași condiții de calitate și termene de execuție”, spun ei.
Mai mult decât atât, Biserica recunoaște că Patriarhia Română funcționează ca o firmă, dar bagă la înaintare legea prin care chiar statul român îi permite să funcționeze așa: ca ”persoane juridice de drept privat și de utilitate publică”.
Ei amintesc că au o lege dedicată care acoperă fiecare bănuț pe care statul român l-a pompat în mastodontul din centrul Bucureștiului (Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 19/2005 privind realizarea Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului și legile ulterioare nr. 261/2005 și nr. 376/2007).
De asemenea, își rezervă dreptul de a da acestor bani oricăror contractori consideră necesar, drept obținut tot prin lege.
”Documentele justificative folosite pentru decontarea plăților efectuate de Administrația Patriarhală către contractori sunt cele prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România”, se arată în dreptul la replică.
Și mai spun reprezentanţii BOR că au fost nevoiți să apeleze la ”ajutorul” instituțiilor, ”după posibilități”, pentru că nu există niciun act normativ prin care ”statul român să se angajeze că suportă integral” cheltuielile cu Catedrala Mântuirii Neamului.
Vezi aici întreaga anchetă Recorder
O.D.
