România este deja în scenariul Italiei de la începutul pandemiei, spune colonelul dr. Gheorghiță. Cifrele zilnice ale infectaților, cazurilor de ATI și deceselor sunt teribile. La fel mesajele medicilor. Dl Iohannis vorbește despre o catastrofă.
Și totuși nu face nimic. Este constatativ inert.
Ce îl împiedică pe președinte să convoace un CSAT la care să invite directori de spitale și alți specialiști pentru găsirea de soluții?
Ce îl împiedică pe președinte să ceară Guvernului activarea completă a Mecanismului de protecție civilă al UE, așa cum a făcut Italia anul trecut, când a primit nu doar niște medicamente?
Văd că sunt trimise avioane cu pacienți de la București în alte orașe ale țării. Cei care suportă, așadar, transportul de ce nu sunt duși și în Ungaria, care și-a oferit ajutorul, sau în alte țări din UE?
De ce nu cerem ajutor în cadre medicale când ale noastre mai au puțin și cad de pe picioare? Știu că noi am trimis medici și asistente în Italia.
În starea de urgență de anul trecut, cu 100 de cazuri de infectări pe zi și spitale goale, președintele conducea tot felul de asemenea celule. Țineți minte cum urcau dealul Cotrocenilor și dl Vela în geacă, și ministrul Sănătății, și șefi de instituții?
Acum, într-o stare de autentică urgență nedeclarată, câte asemenea celule a convocat președintele?
Poate că toate acestea au loc, dar fără să fie anunțate. Lipsa lor sau faptul că lumea nu știe de ele au același efect concret: oamenii primesc mesajul implicit că nu e chiar așa de grav.
Și de ce nu ar crede asta cât timp cu numai câteva luni în urmă același președinte care acum spune că e catastrofă spunea că am învins pandemia? Cum să creadă când acum două săptămâni președintele participa la dezmățul de la Romexpo?
În haosul mesajelor contradictorii este mai confortabil pentru oameni să creadă că totul este exagerat din motive de criză guvernamentală, ca argument pentru cine știe ce manevre politice. Sau ca să stimuleze vaccinarea în favoarea diavolului sau a Big Pharma, sau a industiriei cip-urilor.
Pentru că dacă ar fi fost grav sigur președintele se implica, nu? Și făcea demersurile pe care le-am văzut în primăvara anului trecut.
De exemplu, cum de nu-l alertează pe dl Iohahnnis că, după efectele vizibile acum ale Untold și Saga, urmează două mari pelerinaje la care participă în general persoane vulnerabile și nevaccinate?
Și dacă îl îngrijorează, ce măsuri ia?
Cum e posibil ca președintele să fie de acord ca banii din fondul de rezervă, destinați spitalelor, să fie împărțiți de premierul Cîțu primarilor, ca preț pentru alegerea sa la congresul PNL?
Dl Iohannis pare cumva blocat. În gestionarea crizei guvernamantale, blocat între președintele pe care l-a impus PNL și faptul că acesta nu are cum să mai facă majoritate.
În gestionarea crizei sanitare, blocat între mesajele relaxării din vară și starea gravă de acum, între nevoia de a impune măsuri severe și propria inconsecvență.
România este haotică și pare neguvernată pentru că inclusiv, dacă nu în primul rând, președintele ei este blocat în mijlocul catastrofei.
Vezi şi:
