A fost povestea lui ,,fără PSD” un succes? A fost, nu doar datorită cuplului Ludovic Orban – Iohannis, ci mai ales datorită prăpăstiilor construite de Dragnea, datorită neroziilor făcute de Viorca Dăncila şi mai presus de toate datorită luptei încrâncenate a societăţii civile.
Klaus Iohannis a primit premiul Carol cel Mare pentru redresarea democraţiei în România şi ar fi trebuit, asemenea actorilor de la Oscar, să aducă mulţumiri susţinătorilor.
Discursul ar fi trebuit să arate cam aşa: Mulţumesc societăţii civile deoarece fără lupta ei neînfricată iliberalismul ar fi învins în România. Acest premiu este mai mult al ei, al societăţii civile, iar eu, Klaus Iohannis, primesc distincţia în numele zecilor de mii de oameni care, în Piaţa Victoriei, au demonstrat pentru apărarea valorilor democraţiei.
Ei, aşa merg lucrurile, unii cu treaba, alţii cu medalia.
Povestea premiului lui Klaus Iohannis și cum s-a întâmplat să arate prost în țară
Povestea ,,fără PSD´s-a terminat după ce Guvernul Dăncilă a picat, iar Klaus Iohannis a câştigat al doilea mandat. Dar lumea nu trăieşte doar din amintiri, viaţa, cu bune, cu rele, merge înainte.
A venit povestea lugubră ,,cu pandemia”, iar Klaus Iohannis a inventat o altă poveste ce s-a dorit de suscces, cea a ,,guvernului meu”. Din start trebuie spus că povestea ,,guvernului meu” este un fals în termeni, pentru că preşedintele trebuia să construiască ,,un guvern al societăţii civile”. Dacă domnul presedinte voia un guvern al dânsului, trebuia să facă asta în ţara dumnealui, nu în România, care este totuşi a tuturor românilor.
Alianţa PNL-USR-UDMR a fost mai aproape de ,,guvernul societăţii civile” decât orice construcţie politică de la revoluţie încoace numai pentru că USR a venit la guvernare cu pofta de a face reforme. Ce a făcut până la demiterea lui Stelian Ion în raport cu reformele este altă poveste, resursa umană şi lipsa de experienţă la guvernare şi-au spus cuvântul.
Povestea ,,guvernului meu” s-a transformat rapid în ,,Guvernul Cîţu”, pentru că PNL a fost divizat după pierderea alegerilor din decembrie 2020, iar preşedintele l-a vrut sacrificat ritualic pe Ludovic Orban pentru rezultatele din anul de graţie pandemică.
Chestiunea acestui sacrificiu a fost un act unilateral al preşedintelui, n-a fost un capăt de ţară pe agenda societăţii civile.
Cîţu şi Iohannis au crezut că micile lor intrigi pentru cucerirea puterii absolute în PNL sunt ceea ce vrea ţara, aşa s-au văzut lucrurile de după gardul Cotrocenilor.
Acesta este motivul pentru care tot circul din PNL s-a ţinut ,,la vedere”. Şi poate că pofta de la Cotroceni s-ar fi îndeplinit dacă păpuşa preşedintelui, convinsă de faptul că povestea ,,guvernului meu” chiar este o reuşită, n-ar fi eliminat de la guvernare USR într-un gest de furie necontrolată.
În toată chestiunea asta o mare vină o poartă camarila PNL adunată în jurul lui Cîţu, care a văzut în USR piedica numărul unu pentru sifonarea banilor publici după bunul plac, plătită de cuplul prezidenţial prin PNDL 3.
Abia când USR s-a retras din Guvern şi s-a menţinut rigid pe poziţie a realizat cuplul prezidenţial că agenda lor nu e tocmai agenda societăţii civile. Şi sunt convins că nici acum cuplul prezidenţial nu realizează situaţia anormală în care a vârât ,,guvernul meu”, deşi sondajele de opinie sunt mai mult decât relevante.
Acum, după moţiune, în loc să facă pasul înapoi şi să deschidă o cale de dialog cu USR pentru reînvierea ,,guvernului societăţii civile”, cuplul prezidenţial pare mai degrabă că s-ar preda PSD refăcând trista şi lugubra asociaţie USL. Raţionamentul este simplu: decât un PNDL 3 sufocat de USR mai bine o împărţeală frăţească cu PSD.
Am văzut cu toţii cum războiul fratricid din PNL a ucis povestea de succes ce putea fi ,,uciderea pandemiei”. Am văzut cum lipsa de discernământ politic a cuplului prezidenţial şi pofta de bani nemunciţi a camarilei PNL au distrus povestea ,,guvernului meu”.
Vedem în aceste zile cum, în loc să se treacă la refacerea ,,guvernului societăţii civile”, se încearcă construirea unui USL 2.0.
Dacă suntem aici în acest moment, ce rost a mai avut zbaterea societăţii civile, ce rost a mai avut 10 August?
Nu era mai bine să nu fi ieşit lumea în stradă, iar Dragnea să fi fost acum preşedintele României?
Poate că n-ar fi reuşit teleormăneanul în problema cu prim-ministrul lui, dar nici domnul Iohannis n-a reuşit. Dar în mod cert am fi stat mai bine la lupta împotriva pandemiei, părerea mea.
De fapt, într-o situaţie asemănătoare, ne-ar putea duce alegerile anticipate. Şi atunci, te întreb pe tine, societate civilă căruia ţi se va cere iar votul, la ce bun zbuciumul a tot ce a fost?