Analiza Universității Babeș Bolyai, potrivit căreia teza de doctorat a lui Lucian Bode este grav viciată, cu elemente de plagiat, rămâne în vigoare. Consiliul Național de Etică a analizat doar cartea publicată în urma doctoratului, iar concluzia răstoarnă toată jurisprudența anterioară, afirmă prof. univ dr. Dacian Dragoș, președintele Comisiei de Etică UBB și președintele demisionar al Consiliului Național de Etică.
Prof. Dacian Dragoș a demisionat după hotărârea Consiliului National de Etică în cazul Bode, pe care o califica drept inexplicabilă:
„În concluziile analizei am văzut că sunt ignorate părțile care sunt în mod clar plagiat. Adică acele părți care n-au citare deloc sau care sunt copy-paste din română, paragrafe întregi, fără ghilimele, chiar dacă jos este marcată sursa. (…) Rămâne situația textelor care nu sunt atribuite sau sunt atribuite tot pe sărite. Acolo s-a judecat din ce am văzut intenția de a frauda.”
Dacian Dragoș considera că hotărârea Consiliului Național de Etica reprezintă un precedent periculos.
"Cum aș fi putut continua să conduc acest consiliu? N-aș mai ști cum să respect jurisprudența de până acum: să respect ultima decizie sau cele de până atunci?"
După ce Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice (CNECSDTI) a decis că dl Bode nu a plagiat, v-ați anunțat demisia din funcția de președinte al Consiliului, începând cu 1 iunie, invocând incompatibilitatea iremediabilă a principiilor dvs cu această decizie, care este în contradicție flagrantă atât cu hotărârea pe aceeași temă a Comisiei de Etică UBB, dar și cu practica de până acum a Consiliului. Ce anume este iremediabil incompatibil?
Această concluzie a Consiliului merge contra jurisprudenței noastre de până acum în cazuri similare, când s-au găsit texte fără citare sau citate necorespunzător.
Concluzia CNECSDTI contrazice și hotărârea Comisiei de Etică UBB, deși nu o anulează, ea rămâne în vigoare, nu s-au atins de ea, chiar dacă este diferită concluzia.
Și atunci care sunt efectele juridice după decizia CNECSDTI?
Nu știu. Hotărârea Comisiei de Etica a UBB făcea doar recomandări, nu este un act obligatoriu care să fie anulat de o instanță. De aceea, și procesele contra ei sunt, în opinia mea, inutile.
De altfel, recomandările au fost puse în aplicare de către dl. Bode, care a retras cartea. Nu cred că ar risca să o pună din nou în circulație.
Deci în privința tezei de doctorat a dlui Bode, avem două analize cu rezultate complet contradictorii. Comisia UBB constată plagiatul, iar CNECSDTI spune că nu e plagiat, pentru că poți să copiezi fără ghilimele, dacă sursa este identificabilă.
Să facem o distincție: Comisia de Etică a UBB a analizat teza de doctorat, apoi a dat recomandări și cu privire la cartea publicată pe baza tezei. Am sesizat CNATDCU, care refuză să facă orice analiză invocând Decizia CCR. Dar oricum asta este calea legală.
CNECSDTI s-a autosesizat și a constatat că este competent să analizeze doar cartea, nu și teza.
În concluziile analizei am văzut că sunt ignorate părțile care sunt in mod clar plagiat, după cum am considerat noi la UBB. Adică acele părți care n-au citare deloc sau care sunt copy-paste din română, paragrafe întregi, fără ghilimele, chiar dacă jos este marcată sursa.
Și la UBB am spus că sunt doar erori de citare preluările din engleză, care presupun o parafrazare minimă și unde nici alți specialiști nu au fost de părere că trebuie puse ghilimele.
Este surprinzătoare această hotărâre a Consiliului de etică, care îşi contrazice chiar autosesizarea. Nu te autosesizezi decât dacă există indicii că ar fi ceva acolo pe partea de etică academică, pe partea de fraudă academică.
În scrisoarea de demisie pe care ați trimis-o ministrului Burduja, scrieți așa: “consiliul este în momentul de față un organism consultativ perfect funcțional în sine, cu o componență foarte bună”. Așa fiind, cum vă explicați această decizie prin care consiliul își contrazice propria practică?
Nu-mi explic. De aceea, am și plecat. Nu văd cum aș putea să mai conduc un consiliu pe care nu-l mai înțeleg. Este cumva și o asumare a răspunderii în calitate de manager al acestui consiliu în ultimii ani.
Eu m-am recuzat, nu am participat la această hotărâre, dar s-ar presupune că și lipsa mea Consiliu funcționează conform unor principii, își respectă jurisprudența, adică nu trebuie să fiu acolo pentru fiecare caz.
Cum aș fi putut continua să conduc acest consiliu? N-aș mai ști cum să respect jurisprudența de până acum: să respect ultima decizie sau cele de până atunci?
Fiind o hotărâre surprinzătoare, mă gândesc că ați avut niște discuții cu colegii dvs. pe care încă îi conduceți până la 1 iunie. Au fost presiuni asupra lor?
Nu, exclud acest lucru.
Există informația în spațiul public că un secretar de stat din Ministerul Cercetării i-ar fi avertizat pe membrii Consiliului să aibă grijă cum votează.
Este incorect, nu s-a spus despre vot. La intervenția aceea am fost de față, nu începuse discutarea cazului, încă nu ieșisem. A fost doar o informare a Consiliului despre ce a venit chiar în aceeași zi și s-a discutat doar despre respectarea dreptului la apărare, ceea ce a cerut, de fapt, chiar Lucian Bode, să-i fie respectat dreptul la apărare.
Ce a cerut este cumva superfluu, pentru că oricum se cer puncte de vedere tuturor celor ale căror lucrări sunt analizate. I s-a cerut punct de vedere, l-a transmis.
Vedeți o legătură între această decizie a Consiliului Național de Etică și momentul politic foarte important pentru dl. Bode, care fără o achitare academică nu ar fi putut să intre în noul guvern?
Eu aș zice doar coincidență. În acești ani am ajuns să cunosc bine colegii din CNECSDTI și pot să spun că nu au avut niciun fel de interferență politică în aceste decizii.
Cazul acesta nici n-a mers destul de rapid față de cum putea să fie, cu toate dovezile acolo, cu hotărârea Comisiei de Etică a UBB. A durat câteva luni.
Deci nu văd nicio interferență din punctul acesta de vedere. Dacă știam că este o interferență a politicului, ar fi fost explicabil. Dar dacă acestea sunt convingerile colegilor, mi-e greu să văd cum am putea să analizăm celelalte cazuri care urmează.
Mi se pare cu totul și cu totul necredibil ca un om să-și schimbe convingerile științifice de azi pe mâine
S-a mers foarte mult pe aplicarea strict a legii românești. Probabil că noi, la UBB, am fost mai deschiși către aplicarea unor standarde din universitățile din străinătate. În legea noastră, nu este plagiat dacă textul, chiar fără ghilimele, este atribuit.
Rămâne situația textelor care nu sunt atribuite sau sunt atribuite tot pe sărite. Acolo s-a judecat din ce am văzut intenția de a frauda. Și cumva au decis că dacă a citat în anumite locuri înseamnă că nu a vrut să fraudeze, uitând să mai citeze la fiecare paragraf. E o argumentație de care mă despart.
Această revelație a membrilor CNECSDTI nu creează un precedent periculos?
Ba da. Aveam o jurisprudență unitară și mă lăudam cu ea.
Deci până la urmă care este situația tezei de plagiat a dlui Bode, având în vedere că teza de doctorat a fost analizată doar de UBB?
Da, după părerea mea, analiza UBB rămâne în vigoare. Recomandările, cum vă spuneam, au fost și executate, cartea a fost retrasă.
În scrisoarea adresată ministrului Burduja ați vorbit despre o colaborare dificilă cu Ministerul Cercetării, care a refuzat să acorde asistență juridică în instanță pentru CNECSDTI.
Și continuă să refuze.
Ministerul Cercetării, condus de un liberal subordonat în partid dlui Bode, a refuzat să vă acorde asistență juridică și în procesul prin care dl. Bode contestă legalitatea autosesizării CNECSDTI?
Da. Unul din membrii consiliului, dna. Andone, face apărările CNECSDTI, ceea ce nu este în regulă. Legea spune clar că CNECSDTI este reprezentat în justiție de către minister.
Care a fost argumentul pentru care ministerul a refuzat asistența juridică?
Lipsă de timp și faptul că și în fosta componență Consiliul își făcea apărările. De ce suntem noi mai catolici decât papa?
În acest moment, dl. Bode este sau nu este plagiator?
Concluzia UBB este că există elemente de plagiat în teză. S-a presupus că există și în carte, care este puțin diferită, dar nu foarte diferită de teză.
Dar în privința cărții avem decizia unui for superior, CNECSDTI, care spune că nu este plagiat.
Să înțeleg că pe partea de carte decizia UBB a fost desființată?
Nu există nicio prevedere de desființare a hotărârii UBB în hotărârea CNECSDTI. Deci ele „coexistă”.
Ca să o desființeze trebuia să prevadă asta în mod expres?
Da, trebuia să prevadă desființarea juridică. Au lăsat-o în coadă de pește. Părerea mea că nici nu prea are efect hotărârea CNECSDTI.
Efect juridic, dar efect politic are. Dl. Bode a ieșit și a spus că a rezolvat problema, deci e numai bun pentru a fi din nou ministru.
Da, din păcate, se speculează această hotărâre în politică, așa cum s-a speculat și cealaltă comisie, toate au fost folosite politic. A fost o încărcătură politică foarte mare în cazul acesta.
Vedeți, pe lângă cazul acesta supermediatizat, am mai avut sancțiuni pentru rectori de universități, am avut sancțiuni cu retragerea finanțării la granturi, am atras atenția asupra fraudelor în aplicații la granturile de cercetare.
Dar n-am vrut să ieșim în evidență și foarte mult în presă, pentru că ni se părea că ne facem treaba și asta este suficient. Din păcate, ajungem în presă cu cazuri celebre. Un astfel de caz umbrește toată activitatea de până acum a CNECSDTI.
Am preluat Consiliul într-o situație foarte, foarte grea, cu peste 200 de cazuri pe rol. Le-am luat toate pe rând. În cele foarte vechi le trimiteam mesaje celor care au făcut sesizarea, rugându-i să ne spună dacă mai este actuală sau nu, după atâția ani în nelucrare. Unii au revenit, alții nu.
A durat ani de zile până când le-am sortat și am ajuns la puține cazuri tocmai datorită faptului că s-a muncit intens în acești ani. N-aș vrea să rămână CNECSDTI cu această amprentă a cazului Bode.
Împotriva hotărârii CNECSDTI există cale de atac?
Toate deciziile pot să fie atacate in justiție, însă este discuția interesului procesual. Dacă era după o sesizare de la Comisia de Etică sau a unei persoane, atunci exista cineva care sa invoce un interes. Fiind autosesizare, se schimba problema.
Un ONG ar putea încerca să invoce un interes public. Dar am văzut și cazuri în care instanțele nu au acceptat astfel de justificări și s-a declarat ca inadmisibilă. Dar cine știe...