Se apropie examenele. Cum poți ajuta copilul să învețe eficient?

Dr. Daniela Vasile lucrează din 2020 ca Director of Learning la Avenor College din București. Este consultant internațional educațional pentru programele Bacalaureat Internațional și consultant pentru programul Gifted and Talented la City University în Hong Kong. Lucrează de mulți ani în parteneriat cu Council of International Schools – o organizație care evaluează și acreditează școli din toata lumea. A lucrat în Croația, Polonia, Rusia și Hong Kong. A dezvoltat programele de Master pentru Educație Internațională pentru disciplinele matematică și științe (biologie, chimie și fizică). Daniela a absolvit Facultatea de Matematică și Informatică din București și a susținut doctoratul în matematică la Universitatea Lomonosov din Moscova.

Iată că febra examenelor se apropie. Ca în fiecare an, în familiile cu copii care susțin examene, atenția vizează prioritar maximizarea șanselor către o notă cât mai bună. Întrebarea despre modalitatea în care ajutăm copiii să se pregătească pentru examene este importantă, dar o altă întrebare mult mai importantă este care sunt strategiile de învățare și recapitulare care contribuie la un parcurs de succes, dincolo de momentul actual? Ce ia cu el copilul în viață, după ce febra examenelor a trecut și ce lasă în urmă, ce uită?

Practica și teoriile educaționale sunt din ce în ce mai mult bazate pe cercetare științifică, urmând un proces similar celui prin care a trecut practica medicală.

În ultimii ani, studiile despre cum învață creierul nostru sunt tot mai des invocate în deciziile curriculare. Cu toate că această abordare este încă controversată, există câteva principii universal acceptate. Ținând cont de ele, profesorii și părinții pot ajuta copiii să învețe mai eficient.

Emoțiile afectează memoria și procesul de învățare

Care este mesajul pe care îl transmitem copilului nostru?

Fiecare din examenele pe care el le susține în această vară nu reprezintă un punct final – examenele sunt parte dintr-o traiectorie, un drum pe care copiii îl parcurg, drum care îi va face să știe mai mult, să devină mai competenți într-un domeniu de cunoaștere, dar și, pe ansamblu, competenți în a învăța.

Examenele, cu toate că sunt de natură sumativă, pot fi privite ca experiențe din care învățăm. Această schimbare de paradigmă va ușura, parțial, stresul generat de examene și, în același timp, îl va ajuta pe copil să găsească motivație și să dea sens procesului de recapitulare pentru examene.

Să nu uităm că elevii au trecut printr-o pandemie care le-a afectat chimia grupurilor de prieteni și, implicit, stabilitatea emoțională.

În anii adolescenței, ei sunt prinși în tumultul descoperirii propriei identități, al dezvoltării personalității, copiii sunt foarte preocupați de anturaj, de poziția lor în grupul de prieteni, de cum sunt văzuți de alții.

Unii adolescenți sunt mai puțin sau mai mult afectați decât alții, dar toți trec prin aceste procese care nu pot fi ignorate. Ele influențează reacția copilului la stresul examenului și la modul în care el se pregătește pentru acesta.

Implicații:

-             Vorbiți copiilor dumneavoastră despre examene ca experiențe și oportunități de învățare și nu doar ca puncte finale ale unui stagiu școlar.

-             Creați un mediu în care copiii se simt protejați și înțeleși.

Unele metode de învățare și recapitulare sunt mai eficiente decât altele

Psihologul Daniel Willingham definea învățarea ca fiind “ceea ce rămâne în urma procesului de gândire”. Este foarte greu de definit ce înseamnă “a gândi”, dar ne este tuturor clar că, pentru a învăța, este necesar să procesăm ceea ce citim.

Prezint în continuare câteva dintre strategiile de procesare eficientă, specifice stadiului de recapitulare.

Lista nu este exhaustivă, strategiile fiind selectate în funcție de tipurile de greșeli pe care am observat că elevii le fac atunci când recapitulează.

a)           repetarea spațiată

Este știut, dar greu de aplicat, principiul conform căruia repetarea spațiată este mai eficientă decât aglomerarea înaintea examenului.

Multe ore de studiu înaintea unui test nu ajută la fixarea informației atât de bine ca același număr de ore alocat, dar distribuit pe o perioadă de timp mai lungă.

În 1885, psihologul german Herman Ebbinghaus a creat o formulă matematică ilustrată grafic mai jos care reprezintă procesul de uitare a informației nou asimilate. Cu toate că acest grafic este diferit de la o persoană la alta, lumea științifică este de acord că panta declinului este abruptă, în special după prima oră.

Recapitularea/repetarea spațiată poate încetini această rată a declinului conform graficului în care liniile verticale reprezintă momentele de recapitulare.

Sursa: Brown

b)           practica de recuperare din memorie

Recitirea notițelor sau a lecției din carte este mai puțin eficientă decât recuperarea din memorie a informației stocate. Creierul este plastic și, de fiecare dată când informația este recuperată și stocată din nou, se formează noi rețele neurale.

Regăsirea informației din memorie necesită procese cognitive superioare, mai dificile, dar cu rezultate mai eficiente.

Cum știe un elev că a înțeles? Doar atunci când el poate să demonstreze această înțelegere. Cum demonstrează înțelegerea?

  • Explicând un concept unui coleg.
  • Aplicând acest concept într-o situație nefamiliară.
  • Sintetizând și creând o hartă mentală a conexiunilor conceptelor dintr-o unitate de învățare.

Pentru aceasta, elevul recuperează informația din memorie și o folosește, creând noi conexiuni.

Recuperarea din memorie este o strategie care nu este pe placul majorității elevilor, pentru că cererea cognitivă este semnificativă.

O variantă poate fi crearea unei hărți mentale a unității (mindmaps), pe care elevul o are în față atunci când recapitulează și treptat o folosește tot mai puțin, până renunță la ea.

Există aplicații web pentru crearea de hărți mentale, care pot face procesul mai plăcut pentru copiii noștri, născuți în era digitală. Unele din aceste aplicații permit lucrul colaborativ, aducând dimensiuni noi acestui proces.

c)           metoda intercalării conceptelor

Rezolvând multe probleme de același tip este mai puțin eficient decât alternând problemele din mai multe capitole sau alternând recapitularea la limba română cu cea la matematică.

În cadrul aceleiași materii, profesorul poate ghida recapitularea astfel încât concepte care sunt conectate sunt studiate împreună, iar elevul este ajutat să creeze conexiuni.

d)           reprezentarea vizuală a informației studiate inițial ca text

Această strategie face parte din aceeași categorie cu cele anterioare, invitând elevul să proceseze informația pentru a o transforma și a o reprezenta prin filtrul propriu.

În acest fel, sincopele de înțelegere ies mai ușor la iveală și elevul își creează resurse de învățare.

Implicații:

-             Întrebați copilul dumneavoastră dacă la școală a folosit strategii variate de recapitulare și dacă da,  care i se par cele mai eficiente? Care i se par cele mai solicitante din punct de vedere cognitiv?

-             Creați cu copilul dumneavoastră un orar de recapitulare. Țineți cont de strategia repetării spațiate.

Singura competență transferabilă este aceea de a învăța

La prima vedere, programa britanică pare a nu fi complicată în gimnaziu.

În schimb, este complexă – competențele cerute sunt alese cu grijă, pentru a ajuta elevul să formeze o înțelegere a complexității fiecărei arii de cunoaștere și a-i da timp profesorului pentru a crea conexiuni intra și transdisciplinare.

În acest fel, învățarea se face în profunzime. Copilul este pregătit pentru a accesa niveluri ridicate de complexitate în liceu, unde se studiază concepte care sunt predate uneori la facultate.

Din păcate, programa românească este foarte încărcată și inutil de complicată. Profesorii nu au timp pentru a crea experiențe de învățare în care elevul să poată aplica și transfera ceea ce a învățat, tranziția de la gimnaziu la liceu sau de la liceu la facultate fiind foarte grea pentru copiii care urmează programa națională.

Focusul este pe a achiziționa cunoștințe noi, pentru că nu există timp pentru a oferi oportunități de învățare conectată. Lipsa alinierii orizontale și, câteodată, verticale a programei produce confuzie în mintea copiilor.

Pe lângă cunoștințele și competențele pe care vrem ca elevii noștri să le asimileze și să le aplice în examene, există un scop superior – acela de a-i învăța cum să învețe.

Cercetători de renume în științele educației sugerează că “a învăța cum să înveți” este singura competență transferabilă. Pot fi creativ în matematică, dar nu sunt creativ la limba română, pot gândi critic la istorie, dar nu pot gândi critic la științe.

Unele competențe sunt aplicabile într-o arie a cunoașterii pentru că depind foarte mult de înțelegerea profundă a acelei arii.

Abilitatea de a învăța este transferabilă.

Implicații:

-             Știe copilul meu care este diferența între a memora și a înțelege?

-             Care este modelul lui de învățare? Este conștient despre eficiența modelului său de învățare?

Eficiența testelor de antrenament

Poate că la acest moment vă întrebați: “trebuie să rezolve copilul meu teste de antrenament?”. Cu siguranță da, testele de antrenament sunt folositoare, dar doar după un proces de învățare profundă și numai cu câteva săptămâni înainte de examen.

Procesul de învățare este diferit de cel de recapitulare, care sunt diferite, la rândul lor, de testele de antrenament pentru examen. Rezolvarea de teste care au o structură similară examenului ajută elevul să se familiarizeze cu formatul examenului, cu terminologia, cu tipurile de întrebări, ajutându-l să se orienteze mai repede în timpul examenului.

Din păcate, foarte des vedem elevi care se bazează pe observarea de șabloane, similarități între variante ale testelor de antrenament sau ale examenelor din anii anteriori și consideră că repetarea acestor șabloane este același lucru cu a învăța.

Foarte des în examenele noastre naționale sunt evaluate competențe specifice materiei, în contexte care sunt familiare. Din păcate, acest tip precar de evaluare induce idei greșite despre ce înseamnă a învăța și cum demonstrăm că am înțeles.

Nu tot ce contează se poate măsura și nu tot ce se poate măsura contează” (Einstein) – vă invit să priviți pregătirea pentru examene ca pe o perioadă în care copiii vor fi mai bine pregătiți nu doar pentru a lua o notă mai mare acum, ci vor dezvolta competențe și aptitudini pe care le vor folosi tot restul vieții. Doar atunci perioada de pregătire pentru examene va fi eficient folosită.

Vă invit să nu priviți doar la ce învață copilul acum sau la ce va învăța în anul școlar viitor atunci când alegeți, împreună cu el, sistemul care i se potrivește cel mai bine. Priviți finalitatea acelui sistem. Care este profilul elevului la sfârșitul anilor de școală și cu ce ce  pleacă  în viață?

Un astfel de exemplu al profilului elevului Avenor se regăsește AICI.

Bibliografie

  • Hermann Ebbinghaus. Memory a Contribution to Experimental Psychology. Bristol Thoemmes Press Tokyo Maruzen, 1998.
  • Willingham, Daniel T. Why Don’t Students Like School? : A Cognitive Scientist Answers Questions about How the Mind Works and What It Means for the Classroom. San Francisco, Ca, Jossey-Bass, 2009.
Acest articol face parte din secțiunea NEW EDU, susținută de
brio