”Educație pe pâine” - reacția studenților la dezinteresul arătat de Guvernul Cîțu față de problemele lor reale: ”Fie nu înțelege, fie nu vrea să înțeleagă”

”Educație pe pâine” - reacția studenților la dezinteresul arătat de Guvernul Cîțu față de problemele lor reale: <i>”Fie nu înțelege, fie nu vrea să înțeleagă”</i>

Pe masa Guvernului se află un plan, frumos împachetat ”în cuvinte foarte fastuoase, pompoase”, de ”implementare a proiectului România Educată”, însă, din păcate, există un dezinteres total pentru nevoile concrete, reale, ale studenților din România, iar premierul Cîțu ”fie nu înțelege, fie nu vrea să înțeleagă aceste lucruri”, afirmă Horia Onița, președintele federației asociațiilor studențești – ANOSR.

Joia trecută, premierul Florin Cîțu a participat la prima reuniune a ”Comitetului interministerial pentru monitorizarea implementării Proiectului România Educată”, reuniune desfășurată în plină dezbatere a proiectului privind rectificarea bugetară.

În aceeași zi, Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) a transmis un comunicat foarte dur, în care a criticat ”alocarea fondurilor ’din pix‘” în diverse scopuri și lipsa oricărui ”program de sprijinire din punct de vedere profesional, social sau psihologic” pentru studenți.

În contextul rectificării bugetare, Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) critică modul în...

Publicată de ANOSR pe Joi, 26 august 2021

Mai mult, în replică la atitudinea manifestată de Guvern, ANOSR a lansat luni campania ”Educație pe pâine!” (foto).

”În timp ce studenții din România se confruntă cu multitudinea de probleme sistemice care îi împiedică să acceseze o educație de calitate, guvernanții se fac vinovați de gafă după gafă, mimând în paralel măsurile necesare.

ANOSR lansează ca răspuns la inconsistențele reprezentanților Guvernului campania „Educație pe pâine”, prin care vom readuce pe agenda publică probleme ignorate cu excelență”, se arată într-un comunicat postat luni pe mai multe pagini de Facebook ale asociațiilor studențești, inclusiv pe pagina Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), federație care reunește 112 organizați din 30 de universități din România, reprezentând peste 500.000 de studenți la nivel național și internațional.

Despre problemele reale ale studenților și învățământului universitar din România, despre ”cangrena plagiatului” și rata uriașă de abandon, dar și despre soluții posibile, vorbește în exclusivitate pentru cititorii Spotmedia.ro Horia Onița, validat în unanimitate ca președinte al ANOSR la Forumul Organizațiilor Studențești din România, desfășurat luna aceasta la Baia Mare:

Foto: Facebook / Horia Onița

Probleme și nevoi concrete, reale

”Putem porni de la câteva premise foarte simple.

În chestionarele europene, studenții români afirmă că au cea mai mare neîncredere în propria angajabilitate după terminarea studiilor, atât la nivel național, cât și la nivel internațional. Din acest punct de vedere, vorbim despre serviciile precare de consiliere și orientare în carieră, despre lipsa resursei umane, despre lipsa finanțării acestor servicii.

Apoi, putem să intrăm în zona de echitate. Învățământul superior românesc este cel mai inechitabil, dacă ar fi să privim din perspectiva populației de studenți din familii cu venituri inferioare sau dacă ne referim la studenții cu dizabilități. Din păcate, încă suntem departe de a asigura un acces echitabil la învățământ superior, pentru toate categoriile de tineri.

Din acest punct de vedere, într-adevăr, a fost o mare dezamăgire faptul că Guvernul României nu a înțeles să respecte legea și să acorde burse sociale în cuantumul prevăzut de lege, care să acopere cheltuielile minime de masă și cazare. Guvernul calculează acest cuantum fără să țină cont de micul dejun, ceea ce este oarecum amuzant, dar nici nu știu cum să calific acest lucru, de parcă studenții care nu pot să își continue studiile din cauza problemelor sociale nu ar trebui să mănânce micul dejun.

Ajungem și la zona de calitate, extrem de importantă. Vorbim despre faptul că materiile sunt învechite, nu se face actualizarea acestora, nu există un sistem coerent de formare continuă a cadrelor didactice.

Am văzut asta în perioada pandemiei, cu privire la digitalizare – foarte multe cadre didactice nu știau să folosească instrumente online, ca să nu mai vorbim despre metode inovative de predare sau despre învățământ centrat pe student (cum clamăm că se întâmplă în România atunci când mergem la diferite evenimente internaționale).

De asemenea, putem vorbi despre abuzurile din sistem care nu sunt sancționate. Din nou, pandemia ne-a dovedit că sunt numeroase cazuri de profesori care au un tratament necorespunzător față de studenți (și care au fost dovedite prin faptul că au fost înregistrate). Deși abateri se cunoșteau în mediul universitar, nu au fost luate măsurile relevante.

Mai putem să ne referim și la zona de antreprenoriat. Din păcate, universitățile din România nu încurajează într-o formă adecvată antreprenoriatul studenților, astfel încât să își poată deschide propria afacere și, prin structurile universitare care există, să fie încurajați să își aleagă acest drum.

Iar mecanismele de finanțare a universităților din România nu obligă universitățile să asigure anumite standarde. Noi avem diferite formule de finanțare, dar nu există acel principiu al respectării principiului răspunderii publice pentru universități, astfel încât acestea să se angajeze că vor atinge niște target-uri cantitative și calitative în activitatea lor.

Tocmai e aceea, foarte mulți studenți abandonează studiile. Rata de abandon în România este alarmantă – peste 50%. Mai bine de jumătate dintre studenții care intră în anul I nu termină facultatea. Desigur, nu toată lumea trebuie să termine facultatea, dacă a ajuns student, dar vorbim despre mecanisme de sprijin, astfel încât studenții să fie mulțumiți de ceea ce li se predă, să creadă că este relevant și să continue studiile.

Apoi, recomandările Comisiei Europene arată că există o diferență destul de mare între ceea ce învață studenții și nevoile pieței muncii. Tocmai de aceea, mulți ajung să fie angajați în alte domenii.

Premierul fie nu înțelege, fie nu vrea să înțeleagă

Din păcate, Guvernul, premierul României fie nu înțelege, fie nu vrea să înțeleagă aceste lucruri.

Am avut întâlniri, și cu prim-ministrul României, și cu ministrul Educației, cu privire la rectificarea bugetară și cu privire la alte probleme. Din păcate, așa cum am mai spus există un dezinteres total pentru acest subiect și pentru nevoile concrete, reale, ale studenților din România.

Acum există acest plan asumat de Guvern în cuvinte foarte fastuoase, pompoase, de implementare a proiectului România Educată, în care și noi am fost implicați, în toate etapele sale.

Este de văzut ce va urma. Și noi vom fi acolo pentru a ne asigura că nu rămânem la stadiul de idei, pentru că, slavă Domnului, cuvinte frumoase puse pe hârtie și de lăudat sistemul am văzut în foarte multe cazuri...

Cangrena plagiatului nu se oprește la politicieni

Noi avem o poziție foarte fermă pe acest subiect, atât din perspectiva studenților, cât și a cadrelor didactice.

Pe de o parte, vorbim despre mecanismele de prevenție. La propunerea noastră, s-au introdus ore de etică obligatorii pentru doctorat și opționale pentru licență și masterat.

Noi credem că orele de etică, integritate și scriere academică corespunzătoare ar trebui să fie pentru toți studenții, astfel încât să ne asigurăm că aceștia cunosc cum ar trebui să elaboreze lucrări academice.

Dar, pe lângă aceste strategii de prevenție, vorbim și despre sancțiuni.

Sunt foarte puține studii în România pe zona aceasta, dar ultimul care a fost publicat arată că foarte multe cadre didactice și foarte mulți studenți plagiază în mod conștient, pentru că nu consideră că este o problemă, ceea ce este foarte grav.

Trebuie să existe mecanisme foarte clare de sancționare a plagiatului. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat decât în cazul unor politicieni cu notorietate. Cangrena plagiatului nu se oprește la câțiva politicieni (ale căror cazuri ar fi de interes public), problema este mult mai mare și ea trebuie să fie tratată la amploarea pe care ea o are.

Desigur, vorbim despre ani mai de dinainte, nu despre ultimii ani, când, datorită interesului public, lucrurile s-au mai îndreptat.

Care ar putea fi soluțiile

Sunt foarte multe probleme, e un hățiș. Dar eu cred că, în primul rând, ar trebui să avem o legislație coerentă, care să pună în aplicare principii și care să nu fie modificată după interesele personale sau de grup, ale unora sau ale altora (că vorbim despre politicieni, despre rectori sau despre alte categorii).

E nevoie de o legislație care să asigure rigoare, răspundere pentru cadrele didactice care nu predau corespunzător. De exemplu, avem o evaluare făcută de studenți, dar care e pusă la sertar – e obligatorie, așa spune legea, dar nu facem nimic cu ea.

E nevoie de răspundere pentru managementul universitar (cu privire la fondurile pe care le primesc, la respectarea obligațiilor legale).

Desigur, până când nu vom avea așa ceva, noi vom veni cu măsuri proactive, dar ele nu vor avea neapărat efectul scontat.

Deci eu cu așa aș porni: O lege a Educației care să nu fie ciopârțită, care să fie dură împotriva celor care aleg să nu respecte standardele de calitate și care să asigure drepturile esențiale pentru studenți.

După ce avem această legislație, trebuie să vorbim și despre modul în care se verifică cu adevărat calitatea actului educațional în universități, pentru că la noi, în România, peste 70-80% dintre universități sunt extraordinare, au grad de încredere ridicat, respectă toate standardele, dar dacă ar fi să ne raportăm la realitate, vedem că statisticile demonstrează contrariul.

Al treilea lucru pe care l-aș avea în vedere este zona de echitate, în cazul studenților. Și aici avem pagini întregi de analize, diverse propuneri fundamentate punctual, pe ordine de ministru.

Un exemplu ar fi ”Primul student în familie”, pentru a asigura în universități accesul tinerilor care nu au părinți cu studii superioare. Impactul ar fi extraordinar, este un proiect pe care l-am preluat din SUA, care a mers foarte bine acum 50 de ani acolo (noi vrem ca măcar după 50 de ani să implementăm și noi un proiect similar...).

Desigur, avem și alte propuneri specifice, pe fiecare domeniu, în interesul studenților. Dacă ele vor fi ascultate sau vor fi doar la nivel principial, asta ține de guvernanți. Dar noi vom fi acolo ca să îi batem la cap cu ele, pentru că populația consideră că se întâmplă ceva doar pentru că zice ministrul 2-3 vorbe generale, dar, de fapt, pentru cei care resimt efectele, pentru adevărații beneficiari, nu se vede nicio schimbare în ultima perioadă”.

Citește mai multe despre problemele din mediul universitar:


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇