”Pentru a preda la Facultatea de Drept, o persoană trebuie să aibă o conduită conformă dreptului (…). Nu ai nici autoritatea morală, nici capacitatea de a-i convinge pe tineri să se formeze în profesiunea de credință a dreptului, spre a înfăptui justiția în societate, dacă propria ta conduită se dovedește injustă și este condamnată de drept”, afirmă Răzvan Dincă, decanul Facultății de Drept din cadrul Universității București.
Afirmația (foarte corectă de altfel) este făcută în contextul în care 45 de studenți care au fost prinși copiind la examene au fost exmatriculați, iar, în replică, Facultatea de Drept a fost acuzată de ipocrizie de către studenții ieșeni, unul dintre motivele enumerate fiind ”existenţa în corpul profesoral al Facultăţii de Drept din Bucureşti a doi profesori condamnaţi penal în ultimii ani: conf. univ. dr. Dan Şova, fost senator şi ministru al Transporturilor (PSD), şi lect. univ. dr. Aurel-Jean Andrei”.
ICCJ: A sprijinit conștient o grupare infracțională
Cazul lui Aurel Jean Andrei, notarul condamnat definitiv pentru ”comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni" care este lector universitar la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti (UB), a fost dezbătut public de mai multe ori în ultimii doi ani și totuși acesta a fost menținut în funcție și continuă să le predea și astăzi studenților.
Disputa a început în februarie 2019, când Aurel Jean Andrei a fost condamnat definitiv la 2 ani de închisoare cu suspendare pentru asociere la săvârşirea de infracţiuni, în lotul Radu Mazăre. Demn de menționat este și faptul că Jean Andrei a scăpat de acuzaţiile de abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals în formă continuată nu fiindcă ar fi fost găsit nevinovat, ci fiindcă acestea s-au prescris, procesul durând mai bine de 10 ani.
„În privința inculpaților Andrei Aurel Jean (…) notari publici, aceștia au sprijinit gruparea infracțională constituită la nivelul Primăriei Constanța, încheind în deplină cunoștință de cauză acte notariale false în beneficiul unor infractori. Conținutul elaborat al actelor întocmite, ca și succesiunea acestora demonstrează că în cazul acestor inculpați nu se poate vorbi despre o neglijență în exercitarea profesiei, ei fiind pe deplin conștienți că respectivele acte vor fi folosite (…)Prin conduita lor infracțională acești inculpați au adus atingere prestigiului profesiei pe care o exercită și au afectat încrederea publică care trebuie să însoțească orice act întocmit de un notar“, se arată explicit în motivarea judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție prin care Jean Andrei a fost condamnat definitiv.
Foto: info-sud-est.ro 
Foto: info-sud-est.ro
Nemulțumit de decizie, acesta a încercat să scape de condamnare formulând contestație în anulare și dând în judecată Înalta Curte de Casație și Justiție, însă atât Curtea de Apel București, cât și ICCJ i-au respins acțiunile, ca neîntemeiate.
Pe de altă parte, Aurel Jean Andrei a fost acuzat public și de alte lucruri reprobabile.
De exemplu, judecătorul Camelia Bogdan a sesizat CSM și Consiliul de etică al Universității București după ce lectorul Aurel Jean Andrei a postat pe Facebook un text în care susținea că lupta anticorupție "în realitate, nu există și nu a existat niciodată, este doar instrumentul prin care stapânii noștri exercită controlul asupra coloniei numită România" și că "nu poți vorbi de lupta împotriva corupției într-un sistem de esența căruia și la baza căruia se află corupția, hoția, raptul".
Și judecatorul Cristi Danileț, fost membru al CSM, a comentat, într-o postare pe Facebook, cazul cadrului didactic universitar Aurel Jean Andrei, scriind, printre altele: ”Acest personaj a purtat un război personal cu Justiția română încă de când a început ancheta. Studenții săi au fost nevoiți la cursuri să îi asculte supărările, frustrările, jignirile la adresa magistraților.(…) Deși notar, deși cadru didactic de drept, deși soț de judecătoare, etica lui profesională nu a avut vreo legătură cu minimul bun simț cerut cuiva ce are aceste calități (…)”
La rândul sau, Cătălin Teniță, inițiator al Geeks for Democracy și fost student al lui Aurel Jean Andrei, a făcut o serie de dezvăluri pe Facebook și se aștepta ca "cei din conducerea Facultății de Drept sau a Universității București să renunțe la serviciile unui condamnat penal care și-a folosit profesia în scopuri ilegale".
Jean Andrei
”Mi-a fost seminarist și mie. Faima lui de bully era binecunoscută de toți colegii de an. Îmi amintesc clar un episod în care a umilit-o pe o colegă, care a izbucnit în plâns. Ar fi bine să auzim și alte mărturii din partea colegilor care au fost efectiv călcați în picioare /umiliți de acest personaj sinistru”, a comentat atunci un alt fost student, iar o altă fostă studentă a scris: ”Am avut ’nenorocul’ de a-l avea profesor pe ’intangibilul’ domn Andrei. Groaznic om , nu are ce căuta în sânul lumii academice. O eroare a unui sistem cât se poate de perfectibil”.
În ciuda acestor informații publice, Aurel Jean Andrei nu a fost repudiat de Facultatea de Drept, deși în Codul Muncii există posibilitatea concedierii, iar Carta Universităţii Bucureşti spune, la articolul 22, că „este nedemnă de a fi membru al comunităţii universitare, în calitate de membru al personalului didactic şi de cercetare, persoana care a fost condamnată definitiv, în baza unei hotărâri judecătoreşti, la pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, chiar fără legătură cu exerciţiul activităţii universitare, de natură a aduce atingere prestigiului academic”.
Explicația?
”Nici Facultatea de Drept, nici Universitatea din București și nici alte entități din România nu pot aplica sancțiuni neprevăzute de lege. Desigur că legiuitorul poate interveni (…) Numai că și asemenea modificări nu vor produce efecte retroactive”, ne-a declarat decanul facultății, Răzvan Dincă, într-un interviu acordat pentru cititorii Spotmedia.ro, pe care vă invităm să îl citiți în continuare:
Spot: Domnule Decan, explicați-ne cum se ia decizia de eliminare a unui cadru didactic din corpul profesoral al Facultății de Drept? Care pot fi motivele și care e procedura? Cine ia decizia finală? Au existat astfel de cazuri în istoria facultății?
Depinde de motivul pentru care este necesară o asemenea decizie. Pot fi motive care țin de voința cadrului didactic în cauză (spre exemplu, demisia) pot fi motive medicale sau de pensionare, pot fi motive de necorespundere profesională ori de încălcarea gravă a unor reguli profesionale sau etice.
În funcție de natura fiecărui motiv se declanșează o procedură diferită de comunicare între cadrul didactic și universitate și de formare, de elaborare a deciziei Universității de încetare a raporturilor de muncă. Fiecare astfel de procedură implică atribuții diferite pentru organe diferite ale Universității care trebuie să acționeze în interiorul unor termene ce curg de la sesizarea motivelor sau declanșarea procedurilor.
Cel puțin în cazul unor măsuri sancționatorii la adresa cadrului didactic, respectarea acestor termene este foarte importantă, întrucât ele sunt instituite pentru protecția salariatului, iar la expirarea lor decizia nu mai poate fi luată.
Desigur că au existat în istoria facultății situații de încetare a calității unui cadru didactic, de membru al comunității noastre academice.
Spot: Ce împiedică Facultatea de Drept să încheie raporturile de colaborare cu cei doi condamnați, Dan Șova și Aurel Jean Andrei?
În lumina Codului Muncii și a statutului personalului didactic, acest personal se bucură de o anumită protecție și stabilitate a raporturilor de muncă; angajatorul nu poate înceta unilateral aceste raporturi decât în cazuri riguros încadrate și cu respectarea unor termene și proceduri specifice.
În privința situației dlui. profesor Dan Șova, raporturile de colaborare cu Facultatea au încetat în urma condamnării domniei sale și au fost reluate în urma anulării acestei condamnări. Ambele decizii, atât cea de încetare, cât și cea de reluare a activității didactice a domnului profesor Șova, erau obligatorii potrivit legii în vigoare pentru Universitate și domnul Șova ar fi fost îndreptățit să se adreseze instanței de judecată dacă Universitatea ar fi refuzat solicitarea domniei sale a fi reîncadrat în departamentul de drept public în urma anulării condamnării penale care cauzase încetarea contractului său cu Universitatea.
Cu privire la dl. lector univ. dr. Aurel Jean Andrei, în urma condamnării sale de la începutul lui 2019 s-a pus problema aplicării art. 22 alin. (1) lit. a) din Carta Universității din București conform căruia ”Este nedemnă de a fi membru al comunităţii universitare, în calitate de membru al personalului didactic şi de cercetare, persoana: care a fost condamnată definitiv, în baza unei hotărâri judecătoreşti, la pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, chiar fără legătură cu exerciţiul activităţii universitare, de natură a aduce atingere prestigiului academic”.
Tot conform Cartei, mai precis conform art. 138 alin. (2), rectorul de atunci al Universității a sesizat Comisia de Etică, Consiliul Facultății de Drept a constatat de asemenea că aceasta comisie era organul competent să examineze chestiunea.
Potrivit Raportului pe anul 2019 al Comisiei de Etică: ”Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti a analizat un caz referitor la compatibilitatea profesiei (cadru didactic la Facultatea de Drept) cu condamnarea pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, uz de fals în formă continuată (prescrisă din motive juridice). Hotărârea inițială a Comisiei de Etică nu a primit avizul Departamentului Juridic drept pentru care cazul a fost clasat”. După cum vedeți, decizia clasării dosarului nu a implicat Facultatea de Drept, luându-se potrivit regulilor de competență și procedură prevăzute în Carta Universității.
Spot: Cei doi nu pot fi măcar suspendați din activitate, pe perioada condamnării?
Perioada condamnării a expirat deja.
Spot: În cazul lui Jean Aurel Andrei, UB a invocat articolul 56, alineatul 1, litera f, din Codul Muncii: „Contractul de muncă existent încetează de drept: (...) f) ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti”. „Prin urmare, contractul individual de muncă nu încetează de drept în cazul condamnării definitive cu suspendare”. Vi se pare o interpretare corectă a Codului Muncii? Noi nu vorbim despre încetarea de drept a contractului de muncă, ci despre o decizie care ar putea fi luată de angajator, în cazul de față Universitatea București.
Textul din Codul Muncii pe care l-ați citat se referă la încetarea de drept a contractului de muncă și, după cum rezultă chiar din acel text, ea se aplică numai în cazul condamnării la executarea pedepsei, nu și în cazul condamnării cu suspendarea executării.
Prin Decizia pronunțată pentru interpretarea obligatorie a acestui articol (nr. 15/2017) Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile sale ”sunt aplicabile numai în situaţia în care condamnatul execută efectiv pedeapsa în penitenciar, fiind în imposibilitate fizică de a se prezenta la locul de muncă.”
Or, dl. lector univ. dr. Jean Andrei nu se află în această situație.
Spot: Ar fi nevoie de o modificare a unei legi astfel încât unei persoane condamnate definitiv să i se poată încheia contractul de muncă cu Facultatea de Drept a UB? Ce ar trebui modificat în legislație?
Nici Facultatea de Drept, nici Universitatea din București și nici alte entități din România nu pot aplica sancțiuni neprevăzute de lege.
Desigur că legiuitorul poate interveni, spre exemplu, pentru a prevedea încetarea contractului de muncă și în alte cazuri de condamnare, spre exemplu pentru infracțiuni intenționate ori dacă această condamnare aduce atingere prestigiului profesiei, în acest caz prevăzând și mijloacele și competențele de a se determina o asemenea atingere.
Numai că și asemenea modificări nu vor produce efecte retroactive și nu vor putea agrava sancționarea unor fapte anterioare intrării lor în vigoare.
Spot: Dvs personal vi se pare corect ca o persoană condamnată definitiv pentru încălcarea legii cu bună știință, (nu, să zicem, pentru un accident rutier comis din neatenție) să predea la Facultatea de Drept? Cum poate un om care a încălcat legea să educe studenții în spiritul respectării ei?
Personal, consider că pentru a preda la Facultatea de Drept o persoană trebuie să aibă o conduită conformă dreptului. Acest principiu mă călăuzește îndeaproape, și în propria mea activitate, deja relativ îndelungată în acest domeniu, și în diversele roluri pe care le-am jucat în procesele decizionale ale Facultății de Drept, mai discrete în trecutul mai îndepărtat, ori mai bine cunoscute în urma ocupării poziției de decan în februarie 2020.
Nu ai nici autoritatea morală, nici capacitatea de a-i convinge pe tineri să se formeze în profesiunea de credință a dreptului, spre a înfăptui justiția în societate, dacă propria ta conduită se dovedește injustă și este condamnată de drept.
Spot: Dacă un profesor ar comite fapte vădit imorale, dar nepedepsite neapărat de lege (să spunem că ar fi un alcoolic recunoscut pentru bețiile sale umilitoare), ar putea fi înlăturat din corpul profesoral al Facultății de Drept a UB sau nu?
N-aș putea comenta exemplul dumneavoastră ipotetic care este insuficient definit (recunoscut - de cine? umilitor - pentru cine? în ce context, etc) dar ader fără rezerve la ideea conform căruia un cadru didactic trebuie să fie pentru studenții săi și un exemplu profesional, dar și un exemplu etic.
Pe de altă parte însă, din punct de vedere instituțional și mai ales din punctul de vedere al dreptului, baza oricărei sancțiuni trebuie să fie clară și neîndoielnică sub aspectul normei încălcate, al dovedirii certe a încălcării, apoi al competenței de a dispune sancțiunea și al regularității procedurale a procesului sancționatoriu.
Când spun că trebuie să fim exemple etice și profesionale, trebuie să fim astfel în orice comportament, inclusiv în acelea pe care le prilejuiește ocuparea unor funcții care obligă la aplicarea unor sancțiuni, față de colegii sau studenții noștri.
Spot: Ce exemplu le dați studenților menținând în funcții persoane condamnate definitiv? Care este mesajul care ajunge la ei? Ce fel de reper poate fi un cadru didactic condamnat definitiv, pentru studenții săi?
Nu cred că un condamnat definitiv dă în sine un bun exemplu. Însă condamnarea, ca sancționare socială a unui fapt reprobabil, dă și ea un exemplu, exemplu care poate fi înfățișat tuturor membrilor societății care o cunosc și cunosc faptele condamnate.
Delimitarea instituțională față de fapte reprobabile, perspectiva colegilor și a studenților, chiar reacțiile persoanei în cauză ar trebui să contribuie la ”exemplu”, adică la funcția educativă a sancțiunii.
Sunt convins că studenții noștri cunosc nu numai gravitatea faptelor pentru care se dispun condamnări, dar și caracterul necesarmente limitat al acestor condamnări. După cum pentru ei este evident că săvârșirea unei infracțiuni este reprobabilă, ar trebui să fie la fel de evident că reacția socială de reprobare se manifestă în cadre delimitate prin lege, prin deciziile judecătorilor care procedează la individualizarea pedepsei și, dacă este cazul, prin competențele altor organe, și ele limitate prin lege.
Este la fel de puțin în spiritul dreptului să susții acțiunea prin mijloace incorecte sau să sancționezi incorectitudini în afara limitelor legale ale sancțiunii și competenței de a sancționa.
Dreptul este instrumentul justiției dacă judecățile sunt măsurate, proporționale și justificate normativ și factual. Acesta este mesajul pe care sper să îl transmitem cu consecvență studenților noștri.
Spot: Ar fi posibilă o astfel de situație la o facultate de Drept dintr-o altă țară europeană?
Sunt convins că în nici o țară europeană, sancțiunile nu se aplică în afara unui cadru normativ de sancționare, deci încălcându-l.
Cât privește perfecționarea acestui cadru normativ și a mijloacelor care să-i asigure eficiența și aplicarea justă, România se află pe un drum care nu s-a dovedit lipsit de sinuozități, unele greu imaginabile în context european, dar pe care este împinsă înainte atât cu o energică susținere europeană, cât și cu contribuția unor devotați profesioniști ai dreptului din interiorul sistemului de drept românesc.
Multe cadre didactice ale Facultății de Drept se află printre acești profesioniști; cu ajutorul lor și al studenților noștri care știu să recunoască între ei adevăratele modele, Facultatea de Drept va continua să-și împlinească menirea sa formativă.
Constituția și codurile care structurează astăzi statul de drept european român sunt redactate de profesorii Facultății de Drept, codurile penal și de procedură penală, a căror destructurare a trezit protestele instituțiilor europene acum 4 ani, fuseseră elaborate și de profesorii Facultății de Drept de la Universitatea din București.
Cadrele didactice ale acestei facultăți sunt oameni cu cariere juridice impresionante, magistrați la cele mai înalte instanțe românești și europene, sunt autori de prestigiu național și personalități de ireproșabilă statură morală. Cred sincer că aceste exemple sunt cu mult mai numeroase și mai ilustrative pentru Facultatea de Drept a Universității din București decât cele pe care le-ați pomenit mai devreme.