Cum scriem corect: Învestit în funcție sau investit în funcție?

Cum scriem corect: Învestit în funcție sau investit în funcție?

După alegerile locale, am fost invadați de știri, comunicate sau mesaje cu titluri pline de responsabilitate, mulțumiri și promisiuni. Până una-alta, ceea ce am remarcat, dincolo de faptul că încă avem politicieni care nu folosesc diacriticele în mesajele oficiale, a fost faptul că mulți nu disting între “învestit” și “investit”.

Verbele “a învesti” și “a investi” provin din latinescul “investire”, care înseamnă “a îmbrăca, a acoperi”. În limba română, cele două verbe au intrat prin filiera franceză a verbului “investir”, care are mai multe sensuri.

Două dintre sensurile lui au fost preluate în limba română prin verbul “a investi”, care înseamnă a plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale, și prin verbul “a învesti”, adică a acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție.

Astăzi, cele două verbe se află într-o relație de paronimie, adică se scriu aproape la fel, dar au sensuri total diferite.

Alte exemple de perechi paronimice sunt: complement – compliment, orar – oral, pronume – prenume, se înserează – se inserează, a emigra – a imigra, eminent – iminent.

Cum folosim corect “a învesti” și “a investi”

Exemple:

  • Directorul a fost învestit în funcție în această dimineață. – corect
  • Directorul a fost investit în funcție în această dimineață. – greșit
  • Mi-ar plăcea să investesc o parte din capitalul firmei. – corect
  • Mi-ar plăcea să învestesc o parte din capitalul firmei. – greșit

Folosirea în contexte nepotrivite a lui “a investi”, în locul verbului “a învesti”, mă trimite cu gândul la personajele lui Caragiale. Marele scriitor clasic a folosit paronimia și lipsa proprietății asupra termenilor în limbajul personajelor sale pentru a demonstra, cu ironie, incultura acestora.

Școala de Gramatică vă îndeamnă, așadar, să acordați limbajului o mai mare atenție și să îl transformați în cea mai bună carte de vizită!

***

Articol scris de Izabela Manolache – Școala de Gramatică