Prețul petrolului ar putea exploda brusc și imprevizibil. Economia globală riscă să ajungă „pe vapori”

Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă, iar armistițiul fragil pare să devină din ce în ce mai șubred pe măsură ce trec orele.

Prețul petrolului a sărit din nou de 100 de dolari pe baril. În astfel de momente, este important să ne amintim că lucrurile se pot înrăutăți încă mult, mult, mult mai mult, arată o analiză Financial Times.

Principalul motiv pentru care impactul închiderii Strâmtorii Ormuz nu a fost și mai grav este scoaterea masivă din rezervele existente de petrol din SUA, Europa și Asia, numeroasele stocuri comerciale private din întreaga lume și sosirea constantă a navelor petroliere care au reușit să treacă de punctul critic înainte de izbucnirea conflictului.

ADVERTISING

Împreună, acestea au acționat ca un „amortizor” puternic pentru piața globală a energiei, ținând sub control creșterile de preț.

Așa cum a scris săptămâna aceasta Ajay Rajadhyaksha de la Barclays, este ca și cum lumea și-ar fi pierdut locul de muncă, dar ar continua să trăiască destul de confortabil din economiile sale de petrol și din ajutorul de șomaj, adaugă plastic FT.

Din păcate, aceste „economii” se vor epuiza în curând, iar „ajutoarele” sunt pe cale să se termine, dacă strâmtoarea nu se redeschide rapid.

Iar deși piețele bursiere au fost surprinzător de rezistente până acum, unii analiști devin tot mai îngrijorați.

ADVERTISING

Natasha Kaneva, șefa strategiei pentru mărfuri la JPMorgan, este una dintre ei. Ea consideră că „iluzia abundenței” s-ar putea disipa curând, odată cu apariția unui „stres operațional” și o posibilă „instabilitate sistemică mai amplă” până în toamnă, dacă strâmtoarea rămâne închisă.

Deși lumea a început anul cu echivalentul a peste 8 miliarde de barili de petrol în nave, conducte, depozite, în realitate lucrurile sunt mai complicate.

Nu tot petrolul poate fi folosit

Din totalul de 8,4 miliarde de barili aflați în stocurile din întreaga lume, doar aproximativ 0,8 miliarde pot fi folosiți fără a pune sistemul sub presiune operațională.

ADVERTISING

Până la 23 aprilie, circa 280 de milioane de barili fuseseră deja consumați pentru a amortiza impactul conflictului. La prima vedere, rezervele par încă solide, dar în practică situația este mult mai fragilă.

O parte din petrolul stocat pe mare poate fi accesat rapid, însă doar aproximativ 580 de milioane de barili din stocurile terestre sunt ușor disponibile. Restul este „blocat” în conducte, rezervoare minime și prin alte constrângeri logistice.

Acesta este motivul pentru care nivelul minim al stocurilor contează atât de mult.

O piață poate avea sute de milioane de barili disponibili, dar devine fragilă atunci când stocurile operaționale scad prea mult.

Problema nu este dispariția petrolului, ci circulația lui.

Aceeași logică se aplică și produselor rafinate, unde o parte importantă din stocuri trebuie menținută ca rezervă strategică pentru sectoare critice precum transportul și aviația.

În țările OCDE, stocurile de produse petroliere nu au coborât istoric sub aproximativ 35 de zile de cerere viitoare, adică în jur de 1,6 miliarde de barili - un prag considerat minim operațional.

Într-un scenariu de criză prelungită, consumul ar fi redus mult înainte ca stocurile să atingă niveluri critice. Practic, economia ar încetini înainte ca rezervele să fie complet epuizate.

Lupta pentru Ormuz se va termina. Lecția pe care lumea nu-și poate permite s-o ignore

Cum se consumă „straturile” de petrol

Kaneva compară consumul de rezerve cu curățarea unei cepe cu straturi:

primul strat: petrolul aflat pe nave și în depozite ușor accesibile
al doilea strat: stocuri comerciale (rafinării, terminale, hub-uri)
al treilea strat: rezervele guvernamentale, inclusiv Rezerva Strategică de Petrol a SUA
al patrulea strat: momentul în care prețul începe să raționalizeze consumul („distrugerea cererii”)

În această etapă, oamenii conduc mai puțin, industria reduce producția, companiile aeriene taie zboruri, iar rafinăriile scad activitatea.

Piața trece de la ajustări controlate la ajustări forțate, unde prețul devine principalul mecanism de echilibrare.

Coliziunea care a schimbat lumea: cum a apărut strâmtoarea Ormuz și petrolul din jurul ei

Spre limita sistemului

Analiștii avertizează că stocurile globale se reduc cu aproximativ 80 de milioane de barili pe săptămână și ar putea ajunge la un nivel critic în următoarele săptămâni, dacă situația din Ormuz nu se schimbă.

Dacă conflictul continuă, până în septembrie sistemul ar putea ajunge la limitele operaționale ale stocurilor - adică acel punct în care chiar și rezervele „de siguranță” sunt atinse, ceea ce poate genera instabilitate majoră.

În scenariul cel mai sever, JPMorgan avertizează că prețul petrolului Brent ar putea urca până la 150 de dolari pe baril.

Pe scurt, sistemul mai are rezerve, dar timpul în care acestea pot amortiza șocul se scurtează rapid.

B.B.